Gheorghe Caranfil

Gheorghe Caranfil () este un fost politician român al Partidului Comunist Român (PCR). Printre alte funcții, a fost ministru al industriei chimice între 1980 și 1984 și ultimul între 1984 și 1990. De asemenea, a fost ministru al industriei chimice și petrochimice între 1989 și 1990.

Biografie

Inginer chimist, director de fabrică și membru al Marii Adunări Naționale Gheorghe Caranfil a urmat studii liceale la Roman și Iași între 1941 și 1949 și s-a înscris în Uniunea Asociațiilor Elevilor din România (UAER) în 1948. După absolvire, a început studii universitare în 1949 la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Iași, absolvind în februarie 1954 cu o licență în inginerie chimică. În timpul studiilor, din 1949 până în 1954, a fost membru al comitetului Uniunii Tineretului Muncitor (UTM), organizația de tineret a Partidului Muncitoresc Român, de la Facultatea de Chimie Industrială, iar din 1953 până în 1954 a fost și membru al comitetului UTM din Institutul Politehnic. După finalizarea studiilor, a devenit inginer în februarie 1954 și, după trei luni de specializare în Uniunea Sovietică, a fost încadrat ca inginer șef la Combinatul Chimic nr. 1 din Făgăraș în 1956, unde a lucrat până în aprilie 1958.

În aprilie 1958, Caranfil a fost angajat la Uzina de Fibre Sintetice Săvinești (Azochim Săvinești), mai întâi ca inginer-șef pe secție și apoi inginer-șef al uzinei, înainte de a deveni director general al acesteia din aprilie 1962 până în iunie 1966. În această perioadă, a ocupat și funcțiile de vicepreședinte al Comitetului sindical, propagandist la Cercul învățământ de partid și membru al Comitetului de partid al uzinei. Simultan, între 1962 și 1966, a fost membru al comitetului de partid al regiunii Bacău, iar între 1963 și 1965 a studiat la Universitatea Serală de Marxism-Leninism. În plus, în 1964, a devenit membru al comitetului de partid din orașul Piatra Neamț și a absolvit, de asemenea, cursuri la Universitatea Politică și de Conducere. A fost membru al Uniunii Sindicatelor din Petrol-Chimie din 1963 și a devenit membru al Consiliului Central al Sindicatelor în 1964. În 1965 a devenit membru al Marii Adunări Naționale și a reprezentat acolo circumscripția electorală Girov până în 1969. În plus, la 30 decembrie 1965, a devenit membru al Consiliului Național al Cercetării Științifice.

Ministru și ambasador în RDG La 1 iunie 1966, Gheorghe Caranfil a intrat în guvern și a ocupat funcția de adjunct al ministrului industriei chimice până la 1 aprilie 1980. De asemenea, a fost membru al Consiliului Național pentru Protecția Mediului înconjurător din 2 martie 1974. În plus, din 1 septembrie 1979, a fost președinte al Comisiei pentru tipizare și standardizare pentru ramura chimie și, simultan, membru al Comisiei de partid și de stat pentru probleme de tipizare și standardizare pe economie. La cel de-al XII-lea Congres al PCR (19-23 noiembrie 1979), a devenit membru al Comitetului Central al PCR și a rămas membru al acestui organism până la cel de-al XIII-lea Congres al PCR (19-22 noiembrie 1984).

La 29 martie 1980, Caranfil a devenit ministru al industriei chimice în guvernul Verdeț II și a continuat să dețină această funcție în guvernul Dăscălescu I, din 21 mai 1982 până la înlocuirea sa de către Gheorghe Dinu la 7 februarie 1984. După ce a părăsit guvernul, i-a succedat lui Gheorghe Tache ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Socialiste România în Republica Democrată Germană la 16 iunie 1984 și a deținut această funcție diplomatică până la 28 decembrie 1989.

Pentru îndelungata sa activitate, Gheorghe Caranfil a primit numeroase premii, inclusiv Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne”, clasa a V-a, în 1963. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Muncii, clasele a III-a și a II-a. În guvernul Roman I a preluat funcția de ministru al Industriei Chimice și Petrochimice la 28 decembrie 1989, deținând această funcție până la 28 iunie 1990.

Distincții Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a V-a (17 august 1962) „pentru merite deosebite în muncă, cu prilejul construirii și punerii în funcțiune a Uzinei de fibre sintetice Săvinești” Ordinul Muncii clasa a III-a Ordinul Muncii clasa a II-a

Note

Bibliografie Gheorghe Caranfil. În: Florica Dobre (Ed.): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii CC al PCR 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN 973-45-0486-X, p. 126 f. (PDF; 12,1 MB).

Categorie:Nașteri în 1930 Categorie:Ingineri chimiști români Categorie:Membri ai Partidului Comunist Român Categorie:Deputați în Marea Adunare Națională Categorie:Ambasadori ai României în RDG Categorie:Miniștri români