Operațiunea ofensivă Tartu (în ), cunoscută și sub numele de Bătălia de la Tartu (în ) sau Bătălia de la Emajõgi (în , în ), a fost o campanie militară desfășurată în sud-estul Estoniei în anul 1944. Confruntarea a avut loc pe Frontul de Răsărit din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între Frontul 3 Baltic sovietic și elemente ale Grupului de Armate Nord german.

Obiectivul tactic al sovieticilor era înfrângerea germane și capturarea orașului Tartu. Scopul strategic general îl reprezenta ocuparea rapidă a Estoniei. Comandamentul sovietic plănuia să atingă coasta Golfului Riga pentru a încercui și bloca Detașamentul de Armată „Narwa”. Арвед Калво (1976) Изгнание фашистов из Южной Эстонии (август - сентябрь 1944 года). Eesti Raamat, Tallinn, p. 24 De partea germană au fost mobilizați și , care au luptat pentru a-și apăra țara în fața iminentei anexări sovietice.

În cele din urmă, Frontul 3 Baltic a reușit să captureze orașul Tartu. Cucerirea localității a dus la distrugerea și a provocat pagube de 40 de milioane de ruble Universității din Tartu. Cu toate acestea, grupul de luptă () „” a stabilizat frontul pe râul Emajõgi. Corpul XXVIII Armată german, sprijinit de milițiile Omakaitse, a oprit avansul sovietic pe râurile și Gauja, împiedicând astfel Frontul 3 Baltic să taie calea de retragere a Detașamentului „Narwa”.

Context Atacurile lansate de împinseseră Grupul de Armate Nord la vest de Lacul Peipus, ducând la o serie de . Comandamentul german considera vitală menținerea controlului asupra malului sudic al Golfului Finlandei, poziție care ușura situația militară a Finlandei (aliata Axei) și bloca Flota Sovietică a Balticii în estul golfului. Din perspectiva economiei de război, păstrarea rezervelor și a din regiunea Ida-Viru era de asemenea esențială.

Din punct de vedere pur militar și tactic, forțele germane care dețineau regiunea estoniană deveneau tot mai expuse din cauza manevrelor și atacurilor sovietice din sud. Acest lucru a devenit extrem de evident când, după succesele inițiale din cadrul Operațiunii Bagration (iunie–august 1944) îndreptate împotriva Grupului de Armate Centru, forțele sovietice au avansat rapid către coasta Mării Baltice.

Raportul de forțe La începutul operațiunii sovietice Tartu, raportul de forțe dintre sovietici și germani era de 4,3:1 la efective umane, 14,8:1 la piese de artilerie și 4,1:1 în ceea ce privește blindatele. Arved Kalvo. Nemad vabastasid Lõuna-Eesti. Tallinn: Eesti Raamat, 1972 Forțele germane erau compuse în principal din grupuri de luptă (Kampfgruppen) formate ad-hoc din elemente ale diverselor divizii și unități mai mici. O proporție semnificativă de partea germană era alcătuită din batalioane de miliție Omakaitse, slab înarmate și cu o capacitate redusă de luptă.

Desfășurarea luptelor

Lovitura principală a operațiunii sovietice a fost direcționată inițial către sudul . La 10 august, sovietică a străpuns defensiva Corpului XXVIII Armată și a capturat orașul pe 13 august. Corpul XXVIII Armată a fost forțat să se retragă pe malurile râurilor Väike Emajõgi și Gauja, în vest, unde a primit sprijinul unui batalion de miliție Omakaitse din comitatul Viljandi. Deși această defensivă a împiedicat Frontul 3 Baltic să blocheze retragerea Detașamentului „Narwa” din Estonia, calea către Tartu – al doilea oraș ca mărime din Estonia – a rămas deschisă.

Pentru a apăra noua linie, Grupul de Armate Nord a creat un Kampfgruppe condus de SS-Brigadeführer . Unitățile de tancuri sovietice au reușit însă să străpungă acest grup de luptă și Corpul XXVIII Armată, Wagner neavând suficiente trupe în fața orașului. La 16 august, grupul comandat de locotenent-generalul a lansat un , în spatele flancului stâng (estic) german. Sovieticii au înfrânt defensiva Omakaitse și au stabilit un cap de pod în satul Mehikoorma, însă înaintarea lor ulterioară a fost oprită în urma unor lupte grele de un regiment local de grăniceri.

La 23 august, Frontul 3 Baltic a declanșat un bombardament masiv de artilerie asupra pozițiilor Batalionului 2 din Regimentul 45 Grenadieri Waffen SS (1 estonian), care acoperea flancul drept german în satul Nõo, la sud-est de Tartu. sovietică, sprijinită de Brigada 16 Tancuri și de două regimente de artilerie autopropulsată, a ocolit apărarea prin partea de vest și a capturat podul Kärevere peste râul Emajõgi, situat la vest de Tartu. Fiind unul dintre cele doar patru poduri care traversau zona inundabilă și mlăștinoasă de 100 de kilometri a râului, acesta avea o importanță strategică uriașă. După ce geniștii germani au eșuat în încercarea de a arunca podul în aer, Sturmbannführer-ul a improvizat o linie de apărare cu , evitând o pătrundere sovietică directă spre Tartu. Pentru această acțiune, Degrelle a fost decorat cu Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar.

Un contraatac puternic cu tancuri germane fusese planificat în spatele flancului vestic al liniilor sovietice, la Elva, pe 24 august. Totuși, în noaptea dinaintea atacului, comandantul desemnat al operațiunii, general-maiorul , a fost rănit grav într-un accident de mașină. În ziua următoare, formațiunile de tancuri sovietice au respins atacul german lipsit de coordonare.

Ulterior, patru divizii de pușcași sovietice au lansat asaltul asupra orașului Tartu, beneficiind de un sprijin masiv de blindate și artilerie. După lupte de stradă violente, forțele sovietice au cucerit orașul la 25 august și au stabilit un cap de pod pe malul nordic al râului Emajõgi.

Din cauza incapacității lui Wagner de a opri ofensiva, cartierul general al Grupului de Armate Nord a transferat comanda frontului de pe Emajõgi către Corpul II Armată, aflat sub conducerea generalului de infanterie . La sfârșitul lunii august, Batalionul III din Regimentul 1 Estonian a fost reînființat din voluntari întorși recent din Finlanda (fostul Batalion 1 din Regimentul 200 Infanterie Finlandez). În cadrul celei mai mari operațiuni a lor, sprijiniți de Batalioanele 37 și 38 de Poliție Estoniană și de escadronul de tancuri al lui , aceștia au distrus capul de pod a două divizii sovietice și au recucerit podul Kärevere până la 30 august.

Această acțiune a împins întregul front înapoi pe malul sudic al râului Emajõgi, determinând Corpul II Armată să încerce o operațiune de recucerire a orașului Tartu. Atacul, desfășurat între 4 și 6 septembrie, a ajuns până la periferia nordică a orașului, dar a fost respins de unitățile a patru divizii de pușcași sovietice. O acalmie relativă s-a instalat pe front în următoarele treisprezece zile.

Pierderi Patrimoniul Universității din Tartu a suferit pierderi extrem de grele în timpul campaniei, pagubele fiind estimate la 40 de milioane de ruble (echivalentul unei puteri de cumpărare de aproximativ 90 de milioane de dolari SUA în 2008). Universitatea a pierdut definitiv cincisprezece clădiri. Distrugerile provocate acoperișurilor, interioarelor, ușilor, ferestrelor, sistemelor de încălzire și laboratoarelor au fost de trei ori mai mari decât valoarea clădirilor complet distruse. Muzeul de Zoologie și-a pierdut toate preparatele conservate. Interioarele laboratoarelor de chimie, fizică, patologie și industrie lăptară, precum și un număr mare de instrumente ale observatoarelor de astronomie și geofizică au fost distruse de șrapnele sau jefuite. De asemenea, bombardamentele au distrus Conacul Raadi, clădirea principală a .

Consecințe

Ofensiva Baltică Între 5 și 11 septembrie, sovietică a traversat Lacul Peipus și a preluat comanda sectorului de front de pe Emajõgi. În cadrul (14–16 septembrie), Frontul 3 Baltic a atacat Corpul XXVIII Armată german și batalioanele de miliție Omakaitse pe segmentul cuprins între nodul feroviar și Lacul Võrtsjärv. În ciuda luptelor crâncene, unitățile germane și estoniene și-au menținut pozițiile.

, executată de Armata a 2-a de Șoc și Armata a 8-a sovietică, a început în dimineața zilei de 17 septembrie. Armata a 2-a de Șoc a străpuns cartierele generale divizionale și pozițiile de artilerie ale Corpului II Armată de-a lungul râului Emajõgi. În acest context, Detașamentul de Armată „Narwa” și Corpul XXVIII Armată riscau să fie încercuite și anihilate. Comandamentul Grupului de Armate Nord a ordonat Corpului II Armată să abandoneze apărarea liniei Emajõgi și să se retragă rapid spre Letonia, ocolind extremitatea nordică a Lacului Võrtsjärv.

Planul de retragere a Detașamentului „Narwa” din Estonia continentală a purtat numele de cod Operațiunea „Aster”. Începând cu 17 septembrie 1944, o forță navală aflată sub comanda viceamiralului a evacuat elemente ale detașamentului militar și mii de civili estonieni. În decurs de șase zile, aproximativ 50.000 de soldați, 20,000 de civili și 1.000 de prizonieri au fost evacuați pe cale maritimă. Restul trupelor au primit ordinul de a se retrage în Letonia prin Pärnu și Viljandi. a atins Pärnu pe 20 septembrie, în timp ce Corpul II Armată s-a retras la sud de Viljandi pentru a asigura ariergarda Armatei a 18-a. În timpul acestei retrageri, armatele sovietice au avansat rapid, ocupând orașul Tallinn pe 22 septembrie.

Reocuparea sovietică Regimul sovietic a fost reinstaurat prin forță în Estonia, fiind urmat de o sovietizare agresivă, desfășurată în principal între 1944 și 1950. Colectivizarea forțată a agriculturii a început în 1947 și s-a finalizat în urma deportărilor în masă a estonienilor din martie 1949. Toate fermele private au fost confiscate, iar proprietarii au fost obligați să se alăture colhozurilor.

O mișcare de rezistență armată, cunoscută sub numele de „Frații pădurii”, a rămas activă până la deportările în masă. Aproximativ 30.000 de persoane au participat sau au sprijinit această mișcare, dintre care 2.000 au fost ucise în confruntări. Autoritățile sovietice au suferit, de asemenea, sute de pierderi în rândul trupelor de represiune. Printre victimele ambelor tabere s-au numărat și numeroși civili nevinovați. Pe lângă rezistența armată a „Fraților pădurii”, au activat și grupuri clandestine naționaliste formate din elevi, majoritatea membrilor fiind ulterior condamnați la ani grei de închisoare.

Acțiunile punitive au scăzut în intensitate după moartea lui Iosif Stalin în 1953; între 1956 și 1958, o mare parte a deportaților și a prizonierilor politici au primit permisiunea de a se întoarce în Estonia. Cu toate acestea, arestările politice și alte crime împotriva umanității au continuat pe toată durata ocupației, până la sfârșitul anilor 1980. În cele din urmă, tentativa de integrare a societății estoniene în sistemul sovietic a eșuat; deși rezistența armată a fost înfrântă, populația a rămas profund anti-sovietică. Acest spirit a permis estonienilor să organizeze o nouă mișcare de rezistență la sfârșitul anilor 1980 (), să își redobândească independența în 1991 și să dezvolte rapid o societate democratică modernă."Phase III: The Soviet Occupation of Estonia from 1944". In: Estonia since 1944: Reports of the Estonian International Commission for the Investigation of Crimes Against Humanity, pp. vii–xxvi. Tallinn, 2009

Note

Categorie:Bătăliile Estoniei Categorie:Bătălii ale Uniunii Sovietice Categorie:Operațiuni și bătălii aeriene de pe Frontul de Est (Al Doilea Război Mondial) Categorie:1944 în Uniunea Sovietică Categorie:1944 în Estonia Categorie:Bătălii și operațiuni din Războiul Sovieto-German Categorie:Operațiuni militare din Al Doilea Război Mondial care implică Germania Categorie:Istoria orașului Tartu Categorie:August 1944 în Europa Categorie:Septembrie 1944 în Europa Categorie:Generalbezirk Estland Categorie:Republica Sovietică Socialistă Estonă