Koubba Almoravidă (în ), cunoscută și sub numele de Qubbat al-Ba'diyyin sau Qubbat al-Barudiyyin, este un monument din Marrakesh, Maroc. A fost ridicată de dinastia almoravidă la începutul secolului al XII-lea. Este remarcabilă prin decorațiunile sale extraordinare și prin faptul că este unul dintre puținele vestigii ale arhitecturii almoravide din Marrakesh.

Istoric

Koubba Almoravidă este situată lângă Muzeul din Marrakesh și la aproximativ 40 de metri sud de Moscheea Ben Youssef. Este singurul exemplu supraviețuitor al arhitecturii almoravide din Marrakesh. Inscripția sa menționează că a fost construită miercuri, 30 Rabi' I, de către conducătorul almoravid . Totuși, anul lipsește, existând patru variante posibile, dintre care cele mai plauzibile sunt fie1 august 1117, fie, mai probabil, 6 mai 1125. Cercetătorii au acceptat în mod general că aceasta aparținea Moscheii Ben Youssef din apropiere, principala moschee a orașului din acea perioadă, și că era un pavilion folosit pentru spălările rituale dinaintea rugăciunii. Moscheea în sine, construită inițial tot de Ali ibn Yusuf, a fost complet reconstruită în secolele mai recente. Acest tip de structură pentru asigurarea apei în apropierea unei moschei era cunoscut și sub numele de mida'a (în arabă ميضأة; „instalație de abluțiune”) și se regăsește la moscheile mai târzii din Marrakesh.

În perioada modernă, existența acestei Koubba a fost documentată pentru prima dată de cercetătorii francezi în 1947, istoricul de arhitectură Boris Maslow publicând note despre aceasta în 1948. În anii următori, săpături și studii mai amănunțite au fost efectuate sub conducerea lui Henri Terrasse și Jacques Meunié. Din cauza creșterii nivelului solului și a construcției altor structuri în jurul ei, mai mult de jumătate din Koubba era îngropată sub 7–8 metri de dărâmături. Cercetătorii francezi s-au abținut de la orice reconstrucție sau restaurare semnificativă, lăsând structura în esență așa cum a fost găsită, și și-au publicat concluziile în anii 1950. În deceniile care au trecut de la excavarea sa, aceasta a devenit un monument istoric și o atracție turistică.

Descriere Pavilionul cu dom

Domul (koubba) încununează o clădire dreptunghiulară, cu dimensiunile de 7,35 pe 5,45 metri, care adăpostește un bazin de apă. Întreaga structură are o înălțime de 12 metri. Materialele folosite includ piatră, cărămidă și lemn de cedru. Interiorul este bogat decorat cu motive florale și vegetale sculptate (conuri de pin, palmieri și frunze de acant), forme de palmete sau scoici și caligrafie. Cupola sa a fost comparată cu domurile Marii Moschei din Cordoba și ale Moscheii Bab al-Mardum din Toledo (ambele fiind clădiri mai vechi din arhitectura omeyyadă andaluză).

În colțuri, între brațele cupolei și zidurile exterioare dreptunghiulare, se află patru cupole în miniatură, sculptate cu unele dintre cele mai timpurii decorațiuni de tip din Maroc. Deoarece decorațiunile muqarnas își au originea în arhitectura abbasidă din Orientul Mijlociu, cel puțin un cercetător a sugerat că această combinație de motive omeyyade cordobane și abbaside a fost o alegere stilistică deliberată a conducătorului almoravid pentru a invoca o moștenire și un trecut comun cu aceste califate.

În jurul interiorului pavilionului se află o inscripție în limba arabă, în prezent grav afectată, care detaliază fondarea structurii și citează numele lui Ali ibn Yusuf și data construcției, deși anul datei este din păcate ilizibil (ceea ce a dus la dezbateri academice cu privire la data exactă).

Alte structuri din jurul pavilionului O serie de latrine private, posibil construite într-o perioadă ulterioară, au fost, de asemenea, excavate în jurul clădirii cu cupolă. Lângă clădirea cu cupolă se afla și o fântână monumentală sau o sursă de apă într-o altă structură rectangulară de aproximativ 14,5 pe 4,5 metri. Structura era deschisă spre stradă prin trei deschideri în arc, fiecare fiind ocupată de un bazin de apă și de un jgheab de apă de-a lungul peretelui din spate. Această structură de fântână amintește, în forma sa de bază, de fântânile de perete ulterioare din Marrakech, cum ar fi cele de la Moscheea Mouassine sau de fântâna Shrob.

Apa pentru această fântână și pentru chioșcul de ritualuri era adusă prin țevi de bronz dintr-o cisternă din apropiere, acoperită de o boltă în leagăn, care se găsește astăzi în spatele acestor structuri. Alimentarea cu apă a acestei cisterne se baza, la rândul ei, probabil pe hidraulica revoluționară a , un sistem de drenaj caracteristic Marocului istoric.

Note

Lectură suplimentară

Legături externe

Categorie:Clădiri și structuri din secolul al XII-lea Categorie:Arhitectura arabă Categorie:Arhitectura africană Categorie:Atracții turistice din Maroc