Legea privind organizarea muncii naționale sau Legea Ordinii Muncii ( - oficial ) din 20 ianuarie 1934 a constituit baza pentru relațiile de muncă în Germania Nazistă. Ea reglementa structura întreprinderilor și implementa Principiul Führerului (Führerprinzip) în economie. Conținut După ce sindicatele neafiliate Partidului Nazist au fost interzise după Ziua Muncii 1933, guvernul controlat de naziști a fost supus presiunii de a îmbunătăți condițiile de muncă și relațiile industriale. Acest lucru a fost încercat mai întâi prin înființarea funcției de Administrator al Muncii, care avea sarcina de a fixa salariile minime și de a depăși tensiunile de clasă în întreprinderi și companii. Prin Legea Ordinii Muncii, proprietarii și managerii au devenit „conducători de fabrică” și responsabili nu doar de funcționarea cu succes a întreprinderilor și companiilor, ci și de bunăstarea „adepților” lor (adică angajații), astfel încât „comunitatea de fabrică” reproducea conceptul de comunitate națională în cadrul entităților economice individuale. Legea prevedea, de asemenea, formarea Consiliilor de Încredere în întreprinderile și companiile cu mai mult de 20 de angajați, conduse de „conducătorul de fabrică”, în timp ce ceilalți membri erau aleși dintr-o listă întocmită de „conducătorul de fabrică” și supraveghetorul Frontului German al Muncii ().
Funcția de Trustee al Muncii a fost extinsă în continuare, deoarece legea le dădea puterea de a interveni direct în afacerile întreprinderilor și companiilor individuale. Sub fiecare trustee a fost înființat un tribunal de onoare, care era împuternicit să îi destituie pe conducătorii de fabrică în caz de abateri grave sau încălcări ale încrederii.Monika Herrmann: Enzyklopädie des Nationalsozialismus, s.v. Arbeitsordnungsgesetz, p. 949
Conform legii, conducătorii de fabrică dețineau autoritate absolută, iar angajații trebuiau să se supună fără discuție. Legea a restricționat semnificativ posibilitatea și șansa de a se plânge și a eliminat dreptul lucrătorilor de a participa la luarea deciziilor.
Legea a fost semnată de Adolf Hitler (Cancelar al Reichului), Franz Seldte (Ministrul Muncii al Reichului), Dr. Kurt Schmitt (Ministrul Economiei al Reichului), Dr. Franz Gürtner (Ministrul Justiției al Reichului), Johann Ludwig Graf Schwerin von Krosigk (Ministrul Finanțelor al Reichului) și Wilhelm Frick (Ministrul de Interne al Reichului).
După sfârșitul Al Doilea Război Mondial, Legea Ordinii Muncii a fost abrogată prin Legea nr. 40 a Consiliului de Control (Kontrollratsgesetz) din 30 noiembrie 1946.
Note
Bibliografie Legea privind organizarea muncii naționale Gesetz zur Ordnung der nationalen Arbeit NS-Quellen. Retrieved May 29, 2022 Alfred Hueck / Hans Carl Nipperdey / Rolf Dietz (1934). Gesetz zur Ordnung der nationalen Arbeit. Kommentar. Mit sämtlichen Durchführungsverordnungen, dem Gesetz zur Ordnung der Arbeit in öffentlichen Verwaltungen und Betrieben mit seinen Durchführungsverordnungen und den neuen Arbeitszeitbestimmungen. München: Beck.
Categorie:Acte normative