thumb|upright=0.7|Omul durerilor cu mâinile legate Țapul ispășitor, uneori numit joc de vină, este practica de a identifica o persoană sau un grup pentru vina nemeritată și, în consecință, tratamentul negativ. Jocul învinovățirii poate fi folosit de:
indivizi împotriva indivizilor (de exemplu, „el a făcut-o, nu eu!”), indivizi împotriva grupurilor (de exemplu, „nu am putut vedea nimic din cauza tuturor oamenilor înalți”), grupuri împotriva indivizilor (de exemplu, „el a fost motivul pentru care echipa noastră nu a câștigat”), grupuri împotriva grupurilor.
Un țap ispășitor poate fi un adult, un copil, o soră sau o rudă, un angajat sau un coleg, sau poate fi un grup etnic, politic sau religios, sau o țară.
Origine Practica țapului ispășitor își are originile în ritualul sărbătorii religioase evreiești Iom Kipur (Ziua ispășirii), descris în capitolul 16 din Cartea Leviticului, în care un țap (sau un măgar) este eliberat în pustie, purtând toate păcatele comunității, care au fost puse pe capul țapului de către un preot.
Note
Vezi și Ispășire Bullying Pedeapsă divină Hărțuire Sacrificiu uman Mobbing Prezumție de vinovăție Stigmatizare Stereotip Blamarea victimei Victimizare Vânătoare de vrăjitoare
Legături externe
Categorie:Tehnici de propagandă Categorie:Persecuție Categorie:Injustiție Categorie:Agresiune Categorie:Abuz