Hrîstîna Danîlivna Alcevska (născută Juravlova; ) a fost o pedagoagă ucraineană, organizatoare a educației publice, filantroapă și scriitoare. A fost fondatoarea Școlii de duminică pentru femei din Harkov, care a servit drept model pentru educația adulților în Imperiul Rus și a fost apreciată în Occident. În 1889, a fost aleasă vicepreședintă a Ligii Internaționale de Educație de la Paris.

Biografie Hrîstîna s-a născut la 16 aprilie 1841 în Borzna, gubernia Cernigov, Imperiul Rus, în familia unui profesor de literatură rusă, Danila Juravliov (1809–?), din căsătoria acestuia cu nobila Annette Nikolaevna Vuici (1809–1857), fiica generalului Vuici.

Hrîstîna s-a căsătorit cu Oleksii Alcevskîi, un om de afaceri ucrainean, ulterior proprietar al unei mari mine și al unei oțelării, cofondator al organizației din Harkov. Copiii lor au fost artiști talentați și realizați: fiul, Ivan Alcevskîi, a fost un renumit cântăreț de operă; fiica, Hrîstia Alcevska, a fost poetă; iar fiul, Hrîhorii Alcevskîi, a fost compozitor.

Ea a trăit și a lucrat în Harkov, unde a murit la 15 august 1920. Pe piatra sa funerară se află inscripția „Luminătoarea Poporului”.

Activitatea profesională Începând cu 1862, ea a înființat pe propria cheltuială Școala de duminică pentru femei din Harkov (acreditată oficial în 1870). În cadrul școlii, peste 100 de profesori predau gratuit dreptul, geografia, istoria Ucrainei, scrierea, matematica, fizica și chimia. În primii ani, școala a avut aproximativ 50 de eleve. În perioada 1892–1893, numărul elevelor a crescut la 600–700. De asemenea, numărul profesorilor a sporit: exista un cadru didactic la fiecare cinci eleve.

Elevele erau împărțite în trei categorii: cele care nu știau deloc să scrie, cele care știau să citească, dar nu să scrie, și cele care doreau să își perfecționeze abilitățile. Fiecare grup avea unul sau doi supraveghetori care erau implicați și în activități extracurriculare: elevele mergeau în excursii, participau la spectacole de teatru și la lecturi literare. În 1896, Alcevska a construit o clădire pentru școală care a costat 50 000 de ruble – singura clădire aflată în proprietatea unei școli dintre toate școlile de duminică din Imperiul Rus. Școala ei a fost lichidată de regimul sovietic în 1919.

În 1879, ea a deschis o altă școală în satul Oleksiivka (astăzi parte a raionului Perevalsk din regiunea Lugansk), unde lecțiile se desfășurau în limba ucraineană. Borîs Hrincenko a predat la această școală.

În 1889, a participat la Expoziția Universală de la Paris în calitate de reprezentantă a profesorilor pentru adulți din Imperiul Rus. Ea a predat cursurile în limba ucraineană până când a fost forțată de guvern să treacă la limba rusă.

Alchevska a compilat un ghid metodologic și bibliografic premiat, Chto chitat’ narodu (în ), în 1906. Această lucrare a câștigat marele premiu la Expoziția Internațională de la Paris. De asemenea, a publicat un manual de predare, Kniga vzroslykh (în ), în 1900, și un volum de memorii, Peredumannoe i perezhitoe (în ), în 1912. A scris, de asemenea, numeroase articole metodologice despre educația adulților. În anii 1860, articolele lui Alchevska au apărut în jurnalul Kolokol al lui Aleksandr Herzen, sub pseudonimul Ukrainka.

Alchevska a încurajat fetele și femeile să poarte costume tradiționale regionale la festivalurile comunitare și să interpreteze cântece populare. Ea însăși purta adesea costumul țărănesc ca simbol al devotamentului său față de oamenii pe care îi învăța. A popularizat limba ucraineană, cântecele populare și operele lui Taras Șevcenko. În 1900, ea a ridicat pe proprietatea sa din Harkov primul monument din Ucraina dedicat lui Taras Șevcenko. Adaptarea culturii și artei populare ucrainene promovată de ea a ajutat țăranii să se adapteze la viața urbană.

Moștenirea Există străzi care poartă numele Hrîstînei Alcevska în diverse orașe ucrainene: Dnipro, Krivoi Rog, Kremenciug, Liov și Cernihiv. În orașul Kiev există o fundătură care îi poartă numele.

De asemenea, una dintre străzile din orașul Kramatorsk, Ucraina, este numită după familia Alcevskîi. Școala secundară I-III din Borzna, regiunea Cernigov, precum și Școala Specializată nr. 1 din Alcevsk, regiunea Lugansk, poartă numele acesteia. Totodată, una dintre unitățile organizației Plast este numită în onoarea Hrîstînei Alcevska.

Galerie de imagini

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1841 Categorie:Nașteri pe 4 aprilie Categorie:Decese în 1920 Categorie:Decese pe 15 august Categorie:Educatori Categorie:Scriitoare ucrainene