Literatura aromână (în ) este literatura scrisă în limba aromână. Primii autori care au scris în aromână au apărut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în Moscopole (Teodor Anastasie Cavalioti, Daniil Moscopoleanu și Constantin Ucuta), o adevărată literatură cultivată în aromână născându-se în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea.

Printre autorii de seamă se numără: Constantin Belimace, autorul cunoscutului imn al aromânilor, Dimãndarea pãrinteascã („Mustrarea/Blestemarea părintească”); Nuși Tulliu, al cărui roman Mirmintsã fãrã crutsi („Morminte fără cruci”) a fost primul scris în aromână; Leon Boga, al cărui poem epic de 150 de sonete, Voshopolea („Moscopole”), a fundamentat curentul literar aromân al Moscopolei utopice. În teatru, s-a remarcat Toma Enache.

Istorie În secolul al XVIII-lea, primii autori care au scris și și-au publicat lucrările în limba aromână au apărut în Moscopole, un important centru comercial și industrial locuit de aromâni în timpul Imperiului Otoman din secolul al XVIII-lea. Acești autori au fost Teodor Anastasie Cavalioti, Daniil Moscopoleanu și Constantin Ucuta, urmați la începutul secolului al XIX-lea de și Mihail G. Boiagi. Tot din această perioadă datează manusurisele anonime ale Liturghierului aromân și Codicele Dimonie. Unii autori, inclusiv istoricul român de origine aromână Stoica Lascu, s-au referit la această perioadă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea ca fiind „prima renaștere aromână”, care ar fi avut loc datorită influenței ideilor Iluminismului și asumării unei identități etnice și lingvistice diferite de cea greacă de către acești primi autori.

Versurile inscripției de pe Vasul Simota reprezintă primul poem cunoscut în aromână, fiind datat în secolul al XVIII-lea. Conform profesorului român de origine aromână Gheorghe Carageani, o adevărată literatură aromână cultivată s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, primul poet aromân fiind Mihail Nicolescu din .

Acesta a fost urmat de alți poeți, printre care:

Nicolae Batzaria Constantin Belimace Marcu Beza

Constantin I. Cosmescu George Murnu Nuși Tulliu Nicolae Velo

Toți aceștia au fost elevi ai școlilor românești din Balcani, lucrările lor prezentând o anumită influență din partea limbii române. Cel mai cunoscut poem în aromână este Dimãndarea pãrinteascã („Mustrarea/Blestemarea părintească”), scris de Belimace în 1888, care este considerat astăzi imnul aromânilor. Romanul lui Tulliu, Mirmintsã fãrã crutsi („Morminte fără cruci”), a fost primul roman scris în limba aromână.

În 1922, folcloristul și lingvistul român de origine aromână Tache Papahagi a publicat Antologie aromânească, o lucrare de referință care cuprinde o selecție de texte literare populare aromâne (proverbe, ghicitori, poezii lirice, balade, legende, povești, tradiții și basme), literatură (fragmente din operele lui Araia, Batzaria, Belimace, Beza, Leon Boga, Tache Caciona, Ceara, Ion Foti, Murnu, Tulliu, Velo și alții), muzică populară și un glosar.

Orașul Moscopole, menționat anterior, a fost în mare parte devastat și distrus în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Naționaliștii aromâni au dezvoltat un vis utopic în jurul Moscopolei, iar fosta metropolă a ajuns să fie privită ca o „epocă de aur” în istoria aromânilor. Odată cu nașterea literaturii aromâne, mulți scriitori aromâni, preponderent tineri educați în școlile românești, au început să scrie articole, poezii și povestiri în publicațiile aromâne despre o Moscopole utopică.

Sentimente și elemente precum iubirea, nostalgia, superstițiile, mentalitățile, emoțiile și aspectele cotidiene ale vieții au fost predominante în aceste scrieri, depresia și nostalgia pentru oraș fiind protagoniste în acest fenomen literar. Fondatorul acestui curent literar a fost Leon Boga, cu poemul său epic format din 150 de sonete, Voshopolea („Moscopole”). Alți scriitori aromâni care au scris despre Moscopole îi includ pe Batzaria, Nicolae Caratană, Ion Foti, Kira Mantsu și Nicolae Velo.

În ceea ce privește teatrul, de la absolvirea Facultății de Teatru din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1997, regizorul și actorul român de origine aromână Toma Enache a pus în scenă numeroase spectacole de teatru în România și în alte țări în limba aromână, traducând totodată piese de teatru în această limbă. De asemenea, acesta a scris poezie și a tradus poeme în aromână.

Note

Legături externe

Categorie:Cultura aromână Categorie:Literaturile europene