miniatura|Baterie de lansatoare de rachete Katiușa, una dintre cele mai timpurii arme moderne de artilerie cu rachete În terminologia militară, o rachetă este un sistem de armament autopropulsat, dirijat sau nedirijat, acționat de un motor rachetă. Deși este utilizată în principal ca sistem de artilerie cu rază medie și lungă, rachetele au fost folosite istoric și ca arme aer-sol, într-o anumită măsură ca arme aer-aer și, în unele cazuri, ca sisteme sol-aer. Exemple de sisteme moderne de rachete sol-sol includ BM-27 Uragan sovietic și M270 MLRS american.

O rachetă se deosebește de o rachetă dirijată în principal prin absența unui sistem activ de ghidare; primele rachete dirijate erau cunoscute și ca „rachete ghidate”. Unele rachete au fost dezvoltate inițial ca sisteme nedirijate și ulterior modernizate în variante dirijate, precum GMLRS (Guided Multiple Launch Rocket System), acestea păstrând în general denumirea de „rachetă” și nefiind reclasificate ca „rachete dirijate”. Rachetele nedirijate sau dirijate care se deplasează sub apă, precum VA-111 Șkval, sunt denumite „torpile”, indiferent de sistemul lor de propulsie.

Dezvoltare inițială miniatura|300x300px|Gravură în lemn din perioada Edo reprezentând samurai artileriști care lansează bo-hiya cu hiya-zutsu (tunuri pentru săgeți incendiare). Utilizarea rachetelor ca formă de artilerie datează din China medievală, unde erau folosite dispozitive precum săgețile incendiare (în principal ca armă psihologică), răspândindu-se treptat în Orientul Mijlociu, Europa și Asia de Sud. Rachetele au devenit o armă importantă în secolul al XX-lea, când procesele de fabricație de precizie au făcut posibilă realizarea unor rachete relativ precise.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, rachetele cu înveliș metalic au fost utilizate în Regatul Mysore și de către marathi în cursul aceluiași secol, fiind ulterior preluate și modificate de britanici. Modelele ulterioare și îmbunătățirile au fost cunoscute sub denumirea de rachete Congreve și au fost utilizate în războaiele napoleoniene.

Roluri de bază

Artilerie miniatura|M270 MLRS (Multiple Launch Rocket System) Rachetele sunt utilizate ca armă de artilerie de secole și continuă să fie folosite în epoca modernă, după modernizările ample din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În rolul de artilerie, rachetele completează piesele clasice de artilerie de câmp, fiind superioare în anumite privințe și inferioare în altele. Artileria cu rachete este, în general, mai simplă, mai ușoară și mai mobilă decât tunurile sau obuzierele, majoritatea acestora necesitând instalare în poziție de tragere. miniatura|APR-40 (versiune românească a , utilizând șasiul camionului DAC-665T) Tunurile au, de regulă, o precizie, o consistență și o rază de acțiune superioare, în timp ce artileria cu rachete este suficient de ușoară pentru a fi utilizată mai aproape de linia frontului și excelează în focul de saturare, putând consuma întreaga încărcătură de muniție într-o singură salvă asupra unei ținte. Focul de saturare realizat de artileria cu rachete poate fi aproximat doar parțial, ca eficiență, de artileria clasică, prin metoda „timp pe țintă”.

Interdicția țintelor neprotejate sensibile la timp (precum personalul sau vehiculele neblindate deplasate în grupuri mari) este domeniul în care artileria cu rachete este deosebit de eficientă. Aceasta permite aplicarea tacticii „trage și deplasează-te”, evitând focul de contrabaterie al inamicului, care reprezintă principalul risc pentru piesele de artilerie fixate în poziție, și maximizând efectul asupra țintei înainte ca aceasta să poată găsi adăpost.

Antitanc portabil miniatura|Panzerfaust 3 al armatei germane miniatura|Soldat ucrainean țintind cu un RPG-7 Odată cu apariția tancului, infanteria a avut nevoie de o armă pentru a contracara această amenințare. Blindajul tancurilor a evoluat rapid dincolo de nivelul la care o pușcă antitanc mai putea fi utilizată practic de un infanterist, iar până în al Doilea Război Mondial armele cu rachete, precum bazooka americană și Panzerschreck-ul german, erau deja în serviciu. Dezvoltarea a continuat după război, cu arme precum RPG-7, deși necesitatea creșterii razei de acțiune a dus la apariția armelor dirijate pentru îndeplinirea rolului antitanc. Majoritatea armatelor moderne utilizează în prezent rachete dirijate pentru angajamente la distanță mare și rachete pentru utilizare la distanță mică sau în situații de urgență; armele de unică folosință, precum , sunt frecvent utilizate în acest scop.

Utilizarea armelor antitanc împotriva clădirilor și a altor ținte a dus la dezvoltarea unor arme și muniții concepute special pentru atacul țintelor non-blindate, precum LASM de unică folosință și SMAW de dimensiuni mai mari.

Lansate aeriană miniatura|AH-64 Apache lansând rachete din lansatoare de rachete miniatura|Lansatoare de rachete Rachetele nedirijate sunt un sistem de armament utilizat pe scară largă și sunt lansate de pe aeronave militare pentru a ataca ținte terestre, maritime și aeriene încă din 1916. Piloții francezi și britanici au folosit rachetele Le Prieur pentru a ataca baloanele de observație germane în timpul Primului Război Mondial.

Chiar și după dezvoltarea rachetelor dirijate, rachetele rămân utile pentru atacuri la distanță scurtă, în special pentru misiuni de sprijin aerian apropiat.

Calibrul standard NATO este de 70 mm și este considerat calibrul internațional. Rachetele pot fi lansate de pe o varietate de platforme cu aripă fixă și rotativă și de pe aeronave de luptă ale multor state, prin intermediul lansatoarelor de rachete. Sistemul de rachete de 70 mm oferă mai multe configurații de focoase, care acoperă o gamă largă de cerințe operaționale pentru neutralizarea țintelor neprotejate sau slab blindate.

Note Categorie:Arme explozive

Categorie:Rachete