Aléria

Aléria este o comună franceză, situată în departamentul Haute-Corse, pe insula Corsica.

Situată pe o colină în inima Câmpiei Orientale, la jumătatea distanței dintre Bastia și Porto-Vecchio, Aléria își obține majoritatea resurselor din cultura intensivă de fructe și viticultură, precum și din turism. Orașul se află în imediata apropiere a gurii de vărsare a râului Tavignano, al doilea fluviu ca mărime din Corsica, și a iazului Diane, principalul centru de (creșterea scoicilor) de pe insulă.

Orașul Aléria a fost fondat în secolul al VI-lea î.Hr. pe litoralul estic al Corsicăi. Poziționarea sa în fața coastei latine a făcut din acesta reședința Corsicăi romane și un oraș antic prosper, ale cărui vestigii constituie astăzi un sit arheologic major. Decimată de-a lungul secolelor de incursiunile berbere și de malarie, Aléria a jucat un rol notabil în istoria Corsicăi ca sediu episcopal în Evul Mediu, iar ulterior ca focar de opoziție față de susținătorii lui Pasquale Paoli în secolul al XVIII-lea (simbolizat prin Fortul Matra). În cele din urmă, la 22 august 1975, orașul a fost teatrul evenimentelor de la Aléria, actul fondator al naționalismului corsican contemporan.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Localizare Aléria se află în centrul câmpiei orientale a Corsicăi, numită adesea Câmpia Aléria. La inițiativa colectivității teritoriale a Corsicăi, a fost creat un nou teritoriu denumit „Costa Serena”, nume utilizat de profesioniștii din turism. Situată ideal la intersecția drumurilor RT 50 (fostul RN 200) și RT 10 (fostul RN 198), Aléria se găsește la 73 km de Bastia, 71 km de Porto-Vecchio și 48 km de Corte. Centrul localității, Cateraghju, se află la 2,7 km de plaja Padulone de la Marea Mediterană.

Tavignano, al doilea fluviu al insulei, traversează comuna de la vest la est pe o distanță de aproximativ 10 km și se varsă în Marea Tireniană în locul numit Padulone. Litoralul său se întinde pe 12 km, între gura de vărsare a iazului Diana la nord și cea a iazului Urbino la sud. Zonele umede del Sale și Siglione constituie un habitat privilegiat pentru numeroase specii de păsări, insecte și mamifere mici. Relieful său deluros permite diverse culturi — viță-de-vie, cereale, pomi fructiferi — și creșterea animalelor, în principal ovine și bovine. Împreună cu Tallone și Linguizzetta, aceasta constituie cel mai mare spațiu agricol din Corsica.

Comune limitrofe

Geologie și relief Comuna este în mare parte o câmpie aluvială formată prin remanierea marină a aluviunilor fluviului Tavignano, ai cărui meandri străbat localitatea la poalele cătunelor Rotani, A Vaccaghja, Calviani, U Cateraghju și U Forte d'Aleria (situl orașului antic), până la Marea Tireniană, la sud de iazul Diane.

Câmpia, extrem de bogată în perioada greco-romană, pare să fi fost abandonată începând cu sfârșitul secolului al V-lea. Abandonarea orașului antic (posibil din cauza prezenței vandalilor, deși acest lucru rămâne de demonstrat arheologic), care a dus la lipsa unui drenaj continuu al terenurilor, combinată cu o probabilă încălzire climatică, a favorizat o dezvoltare puternică a malariei. Acest fenomen a blocat orice posibilitate de cultivare a pământului până în secolul al XX-lea.

Asanarea câmpiei, inițiată fără succes de genovezi în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, a fost reluată la sfârșitul secolului al XIX-lea folosind forța de muncă din penitenciare, însă tot fără reușită, în ciuda lucrărilor ample. Abia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, americanii, utilizând DDT-ul (interzis în prezent), au reușit să stăpânească malaria prin exterminarea vectorului său, țânțarul anofel. De atunci, câmpia a devenit din nou „grădina Corsicăi”, dezvoltându-se viticultura, culturile de cereale (grâu, porumb, lucernă etc.), pomicultura (prune, măsline, migdale, kiwi, mere, piersici, clementine și portocale) și creșterea animalelor (ovine și bovine).

Fațada maritimă Întreaga coastă este o fâșie de nisip fin de doisprezece kilometri, întreruptă doar de gura de vărsare a râului Tavignano. Limitele sunt definite de două estuare (canale de legătură): la nord, estuarul iazului Diane, pe care Aléria îl împarte cu comuna Tallone; la sud, estuarul iazului Urbino, aflat pe teritoriul comunei Ghisonaccia. Doar malul nordic al iazului, de la estuar până la gura de vărsare a pârâului Frassone, aparține comunei Aléria.

Interiorul litoralului este ocupat în mare parte de iazuri și zone umede care sunt, de la nord la sud: mlaștina Padulone, iazul lung și îngust del Sale (sit natural protejat) cu canalul său de asanare ce se varsă în Tavignano la gura sa de vărsare, mlaștina Siglione la sud de Casabianda și, în final, Pozzi Brandinchi și Pozzi Piatti.

Interiorul teritoriului Comuna se întinde peste domeniile agricole învecinate, de la acumularea de apă Teppe Rosse în sud-vest, până la iazul Diana în nord-est și penitenciarul Casabianda în sud-est. Relieful este modelat de câteva coline mici, printre care și cea cu altitudinea de 59 m, pe care, în apropierea sitului neolitic Terrina, a fost clădită antica „Alalia” de către foceeni, în jurul anului 565 î.Hr.

Limitele comunei sunt definite la sud de o linie care pornește de la estuarul iazului Urbino, urmând malul nordic până la gura de vărsare a pârâului Frassone, apoi cursul inferior al acestui pârâu până la drumul RT 10 (fostul RN 198). De acolo, linia urmează marginea nordică a acestui drum național pe o distanță de aproximativ 600 de metri, după care se îndreaptă spre Punta di Paldomo, o colină mică de 54 m înălțime, situată la intersecția hotarelor comunelor Ghisonaccia, Aghione și Aléria.

Linia pornește apoi spre nord-vest pentru a întâlni drumul D 343, care face legătura între RT 10 și RT 20 (fostul RN 193) la Vivario (distanță de 43 km), trecând prin Pietroso, Vezzani și Muracciole. De la drumul D 343, aceasta se îndreaptă direct spre nord pentru a ajunge la partea vestică a rezervorului Teppe Rosse (folosit pentru irigarea câmpiei) și trece prin Punta San Giovanni (102 m) — punct ce delimitează comunele Aghione, Antisanti și Aléria — până la pârâul Figamorella, urmându-i cursul până la confluența cu fluviul Tavignano.

Hotarul urcă apoi pe cursul fluviului până la confluența cu pârâul Barallo, urmează cursul acestuia până în apropiere de Pointe Rondella (123 m – Tallone), în extremitatea nordică a comunei. Linia se îndreaptă ulterior spre est, trecând prin Pointe Baratto (97 m), Pointe di Rondelle (70 m), Punta Bianca (50 m) și Puntallone, traversează drumul RT 10, de unde urmează cursul pârâului Pietroni până la iazul Diane, ajungând în final la sud de estuarul acestuia și împărțind astfel iazul cu comuna Tallone.

Hidrografie Comuna este traversată de fluviul Tavignano, care își încheie aici cursul, vărsându-se în mare. Satul Cateraggio (U Cateraghju, care în limba corsicană înseamnă „poarta veche”) domină fluviul dinspre nord, fiind situat ușor în interiorul uscatului față de linia coastei.

Litoralul cuprinde mai multe zone umede protejate și întinderi de apă de coastă: iazul Diane, mlaștina del Sale, mlaștina Silione și Pozzi Piatti, precum și gura de vărsare a fluviului Tavignano.

Urbanism Tipologie La data de 1 ianuarie 2024, Aléria este clasificată drept târg rural, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri stabilită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta este situată în afara unității urbanee și în afara zonei metropolitane a orașelor.

Comuna, mărginită de Marea Mediterană, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului. Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru.

Ocuparea terenurilor Ocuparea terenurilor pe teritoriul comunei, așa cum reiese din baza de date europeană de ocupare biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța majoră a teritoriilor agricole (65,7% în 2018), înregistrând totuși o scădere față de anul 1990 (69,9%). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: terenuri arabile (19,1%), culturi permanente (16,1%), pajiști (16,1%), zone agricole eterogene (14,4%), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (12,7%), ape maritime (6,3%), păduri (5,8%), zone humide interioare (3,8%), ape continentale (1,9%), zone urbanizate (1,6%), mine, depozite de deșeuri și șantiere (0,5%), spații deschise, cu puțină sau fără vegetație (0,5%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (0,4%), spații verzi artificiale, neagricole (0,4%), zone agricole eterogene (14,4%). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).

thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Aléria

Aleria colonia: satul și fortul Aléria, nume de loc menționat de către Ptolemeu, a cărui amplasare este indicată de hărțile topografice.

Aléria este satul antic devenit un pol turistic și cultural de importanță în câmpia orientală a insulei. Puțin retras față de casele vechi, fortul Matra — numit după puternica familie care domnea peste pieve de Serra în timpul genovezilor — vizibil din împrejurimi, reprezintă punctul său forte. Acesta adăpostește din 1978 Muzeul de Arheologie Jérôme-Carcopino, în care sunt expuse numeroase obiecte și vestigii descoperite, în principal, în timpul săpăturilor de la necropola preromană din Casabianda.

În fața fortului se ridică biserica parohială San Marcellu (Sfântul Marcel), fără îndoială prima catedrală din Corsica, construită probabil în timpul secolului al IV-lea sau al V-lea al erei noastre. Legendarul Ugo Colonna ar fi recuperat-o de la berberi în secolul al IX-lea. Puțin mai departe, aproape de săpături, se află cimitirul.

Cateraggio

Cătunul Cateraggio (U Cateraghju), situat la intersecția drumurilor RT 10 (fostul RN 198) și RT 50 (fostul RN 200), s-a dezvoltat rapid de la sfârșitul secolului trecut, devenind o aglomerare activă cu imobile de locuințe și construcții noi, magazine alimentare de toate felurile, bănci, supermarket, stație de benzină și servicii publice de proximitate etc. Poziționarea sa într-un nod strategic permite accesul rapid către Bastia, Corte și Porto-Vecchio, localități aflate la distanțe aproape egale. „U Cateraghju” a luat locul zonei U forte d'Aleria în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial, din cauza constrângerilor legate de protejarea sitului antic și a disponibilității mai mari de terenuri construibile de-a lungul drumului național.

Casabianda Casabianda este numele dat penitenciarului și marelui domeniu care îl înconjoară, exploatat de administrația penitenciară. Familiile personalului și deținuții în regim de semilibertate locuiesc în clădiri mari.

Domeniul Casabianda, situat în sud-est, se întinde pe 1 800 ha. Acesta este ocupat de o rezervație naturală și de un penitenciar model: o experiență de muncă în regim de semilibertate.

Teppe Rosse și Gara