Bey este o comună franceză, situată în departamentul Ain, în regiunea Auvergne-Rhône-Alpes.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Bey este o comună mică din departamentul Ain, una dintre ultimele din Bresse, situată între malurile râului Saône și regiunea Mâconnais, la limita departamentelor Rhône și Saône-et-Loire și limitrofă cu Dombes.
Aceasta se situează la 12 km la sud-est de Mâcon, la 37 km la vest de Bourg-en-Bresse, la 62 km la nord de Lyon și la 412 km la sud de Paris.
Populația este dispersată în opt cătune, dintre care unele sunt foarte apropiate unele de alteleSentier Eaux & Patrimoine – Panoul nr. 1: Satul Bey. La Vallée, le Sausey, le Basson și les Baudets sunt situate în partea joasă a comunei. Le Cottet este cel mai dens și este locul unde a fost ridicată primăria. Lângă biserică și castel, cătunele le Bourg și le Commissaire se află față în față. În cele din urmă, pe platou, Monspey este izolat de celelalte și acolo nu se găsește decât o fermă.
Comune limitrofe
Hidrografie Cursurile de apă care traversează comuna servesc doar drept frontieră cu comunele limitrofe. Într-adevăr, Avanon, care se varsă în Saône, formează în întregime granița dintre sat și Garnerans. La nord de acest pârâu, Creusençon se varsă în același râu și separă comuna de Cormoranche-sur-Saône.
Climă În 2010, clima comunei era de tip climat oceanic alterat, potrivit unui studiu realizat de Centrul Național Francez de Cercetări Științifice (CNRS), bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971–2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, în care comuna este situată într-o zonă de tranziție între climatul semi-continental și climatul montan și face parte din regiunea climatică Bourgogne – valea Saônei, caracterizată printr-un bun grad de însorire (1.900 h/an), veri calde (18,5 °C), aer uscat în primăvară și vară și vânturi slabe. În plus, aceasta se află în zona H1c în temeiul Reglementării de Mediu 2020 (RE2020) privind construcțiile noi.
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 3,3 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 864 mm, cu 9,6 zile de precipitații în ianuarie și 7,4 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Charnay-lès-Mâcon la 11 km distanță, este de 12,3 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 833,7 mm.
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2025, Bey este categorisită drept comună rurală cu habitat dispersat, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta este situată în afara unității urbane. De altfel, comuna face parte din aria metropolitană a orașului Mâcon, fiind o comună din zona periurbană a acestuia. Această arie, care regrupează 105 comune, este inclusă în categoria ariilor cu o populație cuprinsă între 50 000 și mai puțin de 200 000 de locuitori.
Utilizarea terenurilor Modul de utilizare a terenurilor în comună, așa cum reiese din baza de date europeană de ocupare biofizică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), este marcat de importanța teritoriilor agricole (89,1% în 2018), totuși în scădere față de 1990 (98,2%). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: terenuri arabile (66%), pajiști (23,1%), zone urbanizate (10,9%). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).
thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transport Rețeaua rutieră Drumul departamental D 933 traversează o mică parte din nord-estul teritoriului. Acesta permite accesul către Laiz și Pont-de-Veyle prin nord-est, respectiv către Thoissey și Garnerans prin sud-vest. Drumul departamental D 96a traversează sudul satului, trecând între centru și vatra veche a localității Bey. Mergând spre est, automobiliștii ajung la Cruzilles-lès-Mépillat, în timp ce spre sud-vest se poate ajunge la Garnerans. Drumul departamental D 96b începe la sensul giratoriu de pe drumul D 933, în locul numit les Jaillets din Cormoranche-sur-Saône, permițând accesul către această comună. Acesta se termină la ieșirea din sat, la intersecția cu D 96a.
Nicio autostradă nu traversează comuna, deși există trei în apropiere: Autostrada A40 (Mâcon – Geneva), porțiune a Drumului Centru-Europa Atlantic (Bordeaux/Nantes – Annemasse), este o axă de comunicație care permite accesul către prefectura departamentului Ain, precum și către orașele din . Autostrada A6, care leagă Parisul de Lyon, trece la mai puțin de 5 km de localitate. Este accesibilă prin stația de taxare Mâcon-Sud. Autostrada A406 face legătura între A40 și A6. Aceasta le permite automobiliștilor din comună să economisească timp pentru a ajunge pe A40, utilizând stația de taxare de la Crottet.
Căi feroviare La începutul secolului al XX-lea, odată cu exploatarea rețelei de tramvaie din Ain, comuna era traversată de linia de la Trévoux la Saint-Trivier-de-Courtes, cu o lungime de 81 km. Aceasta mergea de-a lungul liniei PLM, dar nu deservea direct comuna. Înainte de 1940, această rețea feroviară a fost închisă și înlocuită de un serviciu de transport cu autobuze. Astăzi, drumul departamental D 933 înlocuiește vechea cale ferată.
În prezent, nu mai există nicio cale ferată care să traverseze Bey, însă una trece prin apropiere. Linia de mare viteză Paris - Lyon - Marseille traversează la est de comună, prin Cruzilles-lès-Mépillat. , situată la sud-vest de Mâcon, este deservită de câteva trenuri TGV pe rutele Paris – Marsilia și Paris – Geneva.
Totuși, comuna nu beneficiază doar de această linie feroviară. Există și linia de la Mâcon la Ambérieu-en-Bugey, deservită de trenurile TER ale regiunii Rhône-Alpes. O gară pentru trenurile TER Rhône-Alpes este situată în apropiere: gara Pont-de-Veyle, instalată în localitatea Crottet. În plus, linia tradițională Paris – Marsilia via Dijon trece prin Mâcon. Gara Mâcon-Ville este deservită de trenuri TER pe ruta Dijon – Mâcon – Lyon și de câteva trenuri TGV care fac legătura între nord-estul Franței și regiunea mediteraneeană.
Transport fluvial Saône, care marchează frontiera de vest a departamentului Ain, este navigabil la mare gabarit european de la Verdun-sur-le-Doubs până la Lyon. Acesta constituie o axă de transport fluvial importantă între est și regiunea mediteraneeană. Mâcon posedă un port fluvial. Saône este, de asemenea, apreciat pentru turismul fluvial.
Transport aerian Camera de Comerț și Industrie din Saône-et-Loire gestionează un mic aeroport la Charnay-lès-Mâcon, la sud-vest de Mâcon.
Locuitorii comunei trebuie să se deplaseze la aeroportul Lyon-Saint Exupéry, aflat la o distanță de 95 km, sau la aeroportul din Geneva, situat la 160 km, pentru a efectua zboruri internaționale.
Toponimie Atestări vechi Prima menționare a comunei datează din 968, când numele de Beto apare în colecția de charte de la Cluny. Treizeci de ani mai târziu, în 998, cartularul de la Saint-Vincent de Mâcon face referire la Bex. În aceeași lucrare, se regăsește numele Betis în jurul anului 1023.
La mijlocul secolului al XIII-lea, registrul veniturilor bisericești din Lyon folosește numele Bei pentru a descrie comuna din regiunea Bresse, în timp ce arhivele departamentului Rhône menționează Beys în 1287. În aceeași perioadă, se întâlnește și forma Beyes.
În 1492, Bey este menționat pentru prima dată conform arhivelor departamentului Ain, în timp ce acelea din Côte-d'Or notează numele Bees în 1563.
În 1793, Bey este considerat numele oficial al comunei. În 1796, comuna este absorbită de Cormoranche, noua localitate luând numele de Cormoranche-Bey. Totuși, comuna va fi restabilită în 1817 și va prelua din nou numele de Bey.
Originea numelui Numele Bey provine din galicul Bega, care înseamnă „loc cu apă”.
Istorie Parohia (menționată ca Ecclesia sancti Cypriani in Beo, in loco ubi dicitur Behi, Bez, villa que dicitur Bex, de Bayo, de Bees, Beyes, Bei, Bay) este pusă sub hramul Sfântului Martin. În secolul al X-lea, biserica era sub hramul Sfântului Ciprian. Sub acest hram a fost confirmată abației Île-Barbe, în 974, de către împăratul Conrad și a fost dăruită, la 23 iulie 1032, de către un nobil numit Gauthier și soția sa Blismode (care o primise de la frații săi în ziua nunții), mănăstirii din Saint-Barnard, lângă Trévoux.
Călugărițele de la Île-Barbe pierduseră, nu se știe cum, patronajul acestei biserici, dar l-au recuperat ulterior, deoarece papa Lucius al III-lea le-a oferit o nouă confirmare în 1183. Acestea l-au păstrat până în 1506, când a fost unit cu capitolul colegialei din Pont-de-Vaux. Veniturile parohiei, în secolul al XVII-lea, se ridicau la 250 de livre. Acestea constau în a șasea parte din zeciuiala mare și în produsul unei vii și al celor 12 pogoane de pământ adiacente casei parohiale.
În 1601, după sfârșitul războiului franco-savoiard care se încheie cu Tratatul de la Lyon, Bey aparține Franței odată cu achiziția de către aceasta a regiunilor , , și pays de Gex. Ulterior, este integrată în provincia burgundă.
Între 1790 și 1795, Bey a fost o municipalitate din cantonul Pont-de-Veyle și depindea de districtul Châtillon-les-Dombes.
Doamna contesă d'Esclinac era stăpâna parohiei în 1789.
În 1796, comuna este absorbită de Cormoranche, localitatea luând numele de Cormoranche-Bey; cele două comune sunt restabilite în 1817.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2023, comuna număra 286 locuitori, în creștere cu +2,51 % față de 2017 (Ain: +5,59 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
Cultură și patrimoniu
Locuri și monumente Biserica Sfântul Martin din Bey cu cimitirul său face obiectul unei înscrieri în rândul monumentelor istorice din 7 martie 1945. Ea a fost, până în 1698, biserica parohială din Bey și Garnerans. Situată pe un promontoriu, era un post privilegiat pentru conții de Savoia pentru a face față localității Garnerans, care era altădată o enclavă din Beaujolais în Bresse până în 1601Panou situat în fața bisericii din Bey.. Lângă biserică se situează vechea casă parohială care l-a găzduit pe ultimul său preot, Geoffray, până în 1941Sentier Eaux & Patrimoine – Panoul nr. 11: Casa parohială. În zidul de incintă, o statuie a lui Hristos datează din secolul al XVI-lea cu statuia Fecioarei pe verso. La sudul aceluiași zid se găsește o mică fântână. În același cătun, se găsește castelul medieval din Bey care a fost remaniat de primarul de la acea epocă, Louis Alphonse de ValbreuzeSentier découverte Eaux & Patrimoine – Panoul nr. 10: Castelul și cătunul său. Foarte activ, el a găzduit într-o anexă prima primărie și prima școală. Se va găsi într-o altă anexă o bibliotecă care va fi în serviciu până în anii 1940.