Regatul Poloniei (în ; în latină: Regnum Poloniae) a fost un stat din Europa Centrală în perioada medievală și perioada modernă timpurie, din 1025 până în 1795.
Predecesorul regatului Polanii, un trib slavic apusean care a trăit în regiunea istorică a Poloniei numită Polonia Mare, au pus bazele unui stat în secolul al X-lea, care ar fi predecesorul Regatului Poloniei. Urmând creștinarea poloniei în 966 și înființarea Ducatului Poloniei sub domnia lui Mieszko I, Boleslav I, primul fiu al lui Mieszko, moștenește ducatul și este încoronat ca rege.
Istoric Întemeiere
În 1025, Boleslav I al Dinastiei Piast a fost încoronat primul Rege al Poloniei la Catedrala din Gniezno, ridicând Polonia de la statut de ducat la statut de regat, cu aprobarea lui Papa Ioan al XIX-lea. După moartea lui Boleslav, fiul său, Mieszko al II-lea Lambert, a moștenit tronul și un vast teritoriu ce cuprindea Polonia Mare, Mazovia, Polonia Mică, Silezia, Pomerania, Luzacia, Moravia, Rutenia Roșie și Ungaria de Sus. Totuși, în 1031, a fost obligat să abdice și să plece din țară după o serie de revolte ale țărănimii, numită revolta păgână din Polonia,și după ce Iaroslav I cel Înțelept, Marele Cneaz de Kiev, a invadat țara dinspre orient în timp ce Mieszko se lupta în Luzacia cu Sfântul Împărat Roman, Conrad al II-lea. Ca și aliat, Iaroslav la pus pe fratele vitreg al lui Mieszko, ducele Bezprym, pe tron, dar, din cauza răscoalelor, regatul a pierdut teritorii și a fost redus, efectiv, la ducat.
Cazimir I Restauratorul a reușit să reunească părți ale regatului urmând criza și a mutat capitala Cracovia, dar nu a putut reinstaura monarhia din cauza Sfântului Împărat Roman. În 1076, Boleslav al II-lea cel Generos, sprijinit de Papa Grigore al VII-lea, și-a asumat tronul, dar a fost excomunicat mai târziu și fugărit din țară în 1079 fiindcă l-a omorât pe Stanislau de Cracovia, așadar Vladislav I Herman, care nu căuta să devină rege, a fost pus pe tron. Vladislav era atât de neinteresat în a deveni rege, încât statul era, în practică, condus de către voievodul Siecieh.
Fragmentarea feudală
În 1102, Boleslav al III-lea Gură-Strâmbă devine conducătorul Poloniei. Spre deosebire de Vladislav I, Boleslav s-au dovedit a fi un conducător priceput care a restaurat integritatea teritorială a Poloniei, dar nu a reușit să dobândească coroana din cauza opunerii constante a Imperiului Romano-German. Odată cu moartea sa în 1138, țara a fost împărțită între fii săi, în diferite ducate: Polonia Mare, Polonia Mică, Mazovia, Silezia, Sandomierz și un vasal pomeranian. Drept aceasta, Polonia a trecut printr-o perioadă de fragmentare feudală timp de peste 200 de ani.
În prima jumătate a secolului XIII, Piaștii Silezieni au încercat să reunească regatul. Henric cel Bărbos a depus efort pentru această reunificare folosind diplomația și cucerirea directă. A depus efort, de asemenea, și pentru încoronarea fiului său, Henric al II-lea cel Pios, și a negociat cu alți duci polonezi și cu Sfântul Împărat Roman Frederic al II-lea de Hohenstaufen spre aceasta. Henric al II-lea a continuat eforturile tatălui său, dar prima invazie mongolă din 1241 și moartea sa în timpul Bătăliei de la Legnica au oprit brusc procesul de unificare.
Regatul reunificat
Următoarea încercare de a restaura monarhia și de a reunifica Polonia va fi realizată în 1296, când Przemysł al II-lea a fost încoronat rege al Poloniei în Gniezno. Încoronarea nu necesita consimțământul papalității, fiindcă titlul de rege fusese deja instituit din 1025. Totuși, domnia lui nu a durat mult, fiindcă a fost asasinat de margrafii Brandenburgului. După moartea sa, următorul rege ar fi Venceslau al II-lea al Boemiei al dinastiei cehe Přemyslid, care a domnit până în 1305.Postul a fost liber până în 1320, când Polonia a fost restaurată sub domnia lui Vladislav I cel Scurt, încoronat în Catedrala Wawel din Cracovia, apoi întărită de către fiul lui Vladislav, Cazimir al III-lea cel Mare, care a extins statul până în Rutenia Roșie. Totuși, a trebuit să-și retragă drepturile asupra Sileziei pentru a asigura pacea cu Sfântul Imperiu Roman. Cazimir este singurul rege polonez care să fie numit "cel Mare", iar domnia lui s-au remarcat prin dezvoltări importante în infrastructura urbană a regatului, în administrare civică, și în forțele militare. După moartea sa pe 5 Noiembrie 1370, stăpânirea Poloniei a Dinastiei Piast s-ar sfârși.
Fiindcă Cazimir al III-lea a murit fără urmaș la tron, Ludovic I al Ungariei din Casa de Anjou a devenit rege în 1370. Perioada domniei sale a fost marcată de influența mai mare a nobilimii în viața politică a țării. Când Ludovic al murit în 1382, fiica sa, Hedviga, a asumat tronul Poloniei. Consilierii ei au negociat cu Jogaila al Lituaniei, privind o posibilă logodire între el și Hedviga. Jogaila a promis să se creștineze, semnând Uniunea de la Krewo în 1385, care a presupus și schimbarea statutului Poloniei la Coroana Regatului Poloniei, un concept politic ce asuma indivizibilitatea și continuitatea regatului. După acest concept, Polania nu ar mai fi o proprietate patrimonială a unui monarh sau a unei dinastii, ci un bun al comunității politice a Regatului Poloniei. Regina Hedviga se mărită cu Jogaila, încoronat ca și Vladislav al II-lea al Poloniei la 4 Martie 1386, astfel marcând începutul Dinastiei Jagiellone.
Coroana Regatului Poloniei În a doua jumătate a secolului al XIV-lea și în timpul domniei lui Ludovic I, doctrina și conceptul de Coroană a Regatului Poloniei a apărut. Această doctrină punea accent pe Coroană ca fiind suveranul adevărat, indivizibil și permanent al regatului, distinct de domnitor, cât și pe unitatea dintre pământurile poloneze din afara granițelor. Regele nu ar mai fi proprietarul statului, ci, în schimb, doar conducătorul său; autoritatea regelui nu deriva din ereditate și era limitată.
Alături de rege, la autoritatea Coroanei era părtaș și parlamentul, cunoscut sub denumirea de Sejm, care includea și reprezentanți ai nobililor regatului. Această influență care creștea a fost exprimată prin participarea la alegereile conducătorilor. Inițial, din secolul al XV-lea mai departe, numai cei mai puternici magnați din Senat luau parte, aprobând succesiunea din Dinastia Jagiellonă. După moartea lui Sigismund al II-lea August, care nu a lăsat urmași, în 1572, "alegerile libere" s-au format, permițând oricărui nobil să participe în loc de a putea participa doar nobili din familia conducătoare. Ultima alegere a avut loc în 1764, când Stanislaw August Poniatowski a fost ales.
Începând cu secolul al XIV-lea târziu, Polonia a dezvoltat relații bune cu Lituania, punându-l drept co-monarh pe Marele Cneaz Vladislav Jagello, prin însurătoarea sa cu Regina Hedviga. Uniune personală, întreruptă numai ocazional, a fost transformată într-o uniune adevărată, creând un singur stat, Statul Polono-Lituan. De-a lungul timpului, a apărut obiceiul de a se referi la partea poloneză a statului cu denumirea de "Coroană", iar la partea lituană, cu denumirea de "Mare Cnezat". În această perioadă, Uniunea, și deci, Polonia, a intrat în uniune personală cu Suedia (1592-1599) și cu Saxonia (1697-1763).
Prin tratate de partiție între prusaci, habsburgici și ruși, Polonia a dispărut. Conform convenției din 1797, s-a decis ca Regatul Poloniei să fie "de-acum încolo și pentru totdeauna abolit," niciuna dintre cele trei curți căutându-i restaurarea. În Epoca Napoleoniană, au apărut eforturi de a restabili regatul, primind suport de la Franța, dar numai Ducatul Varșoviei fusese creat un scurt timp. Urmând Congresul de la Viena, Polonia Congresului a fost creată, legată de Rusia prin conducătorul său și prin dependența față de aceasta. După diferite răscoale, autonomia a scăzut treptat, dar a existat, din punct de vedere formal, până în 1915. După ce forțele germano-austriece au ocupat teritoriile poloneze centrale, a fost creat Regatul Poloniei, dependent de Germania și administrat de Guvernul Regenței. Când Polonia a devenit stat independent, conciliul și-a transferat autoritatea guvernului ales democratic, nerealizându-se nicio încercare de a restaura monarhia.
Note
Vezi și Lista conducătorilor polonezi Regatul Poloniei (1385-1569) Uniunea polono-lituaniană Polonia Congresului Regatul Poloniei (1916-1918)
Categorie:Foste monarhii din Europa Categorie:Istoria Poloniei