Secreția vaginală este un amestec fiziologic de lichide, mucus, celule epiteliale descuamate și microorganisme care contribuie la protecția și lubrifierea vaginului. Componentele principale includ transsudatul prin mucoasa vaginală, mucusul produs de colul uterin, fluide din tractul genital superior, leucocite și bacteriile care alcătuiesc microbiota vaginală.
Secreția vaginală normală variază de la o persoană la alta și se poate modifica de-a lungul ciclului menstrual, în sarcină, la pubertate și în alte stări cu niveluri crescute de estrogen. În mod obișnuit, secreția fiziologică este clară sau albicioasă, fără miros puternic, și nu se asociază cu simptome precum prurit, arsură, eritem sau durere.
Deși majoritatea secrețiilor vaginale sunt fiziologice, modificările importante ale culorii, consistenței, cantității sau mirosului pot indica un proces patologic. Secreția vaginală anormală este adesea asociată cu simptome precum prurit, disurie, durere pelvină, sângerare intermenstruală sau durere la contact sexual.
Cele mai frecvente cauze infecțioase ale secreției vaginale anormale sunt vaginoza bacteriană, candidoza vulvovaginală și tricomonaza, iar cervicita poate, de asemenea, produce secreție anormală. Cauzele non-infecțioase includ sindromul genito-urinar al menopauzei, dermatita de contact, corpii străini vaginali și unele tumori genitale.
Secreție normală
Secreția vaginală fiziologică este alcătuită din mucus cervical, transsudat prin pereții vaginali, celule epiteliale descuamate și componente ale microbiotei vaginale. La persoanele aflate la vârsta reproductivă, microbiota este de obicei dominată de lactobacili, care contribuie la menținerea unui pH vaginal acid și la inhibarea dezvoltării unor microorganisme patogene.
În mod obișnuit, secreția normală este clară sau albicioasă, fără miros puternic, și nu se asociază cu prurit, arsură, durere sau eritem. Cantitatea și consistența ei variază de la o persoană la alta și în funcție de ciclul menstrual, de nivelurile de estrogen, de sarcină și de alte etape ale vieții reproductive.
Neonatală
La nou-născuți, poate apărea o secreție vaginală albicioasă sau mucoasă în primele zile după naștere, ca urmare a expunerii la estrogenii materni în viața intrauterină. Uneori poate apărea și o mică sângerare vaginală tranzitorie, considerată fiziologică.
Pediatrică
Înainte de pubertate, secreția vaginală este de obicei minimă. Vaginul prepubertar are un epiteliu mai subțire, o microbiotă diferită de cea a adultului și un pH relativ mai ridicat decât după pubertate, din cauza nivelurilor scăzute de estrogen.
Pubertate
În timpul pubertății, creșterea secreției de estrogen determină maturarea epiteliului vaginal și acumularea de glicogen în celulele epiteliale. Acest proces favorizează predominanța lactobacililor și scăderea pH-ului vaginal spre valorile caracteristice vârstei reproductive.
Ciclul menstrual
Secreția fiziologică se modifică de-a lungul ciclului menstrual. În jurul ovulației, ea tinde să devină mai abundentă, mai clară și mai extensibilă, în timp ce în faza luteală este de obicei mai groasă, mai opacă și uneori ușor gălbuie.
Sarcina
În timpul sarcinii, secreția vaginală fiziologică crește de obicei în cantitate. Ea este în mod tipic albicioasă sau clară și nu ar trebui să fie însoțită de prurit, miros puternic sau durere; modificările hormonale și mediul vaginal mai acid contribuie la protecția antiinfecțioasă, dar cresc și susceptibilitatea la candidoză vulvovaginală.
Postpartum
După naștere, secreția uterovaginală fiziologică este reprezentată de lohii, care conțin sânge, mucus și resturi deciduale. În mod normal, lohiile își modifică treptat culoarea și cantitatea în săptămânile de după naștere.
Menopauză
După menopauză, scăderea nivelului de estrogen duce la subțierea epiteliului vaginal, reducerea glicogenului, scăderea numărului de lactobacili și creșterea pH-ului vaginal. În consecință, cantitatea secreției fiziologice scade, iar unele persoane dezvoltă uscăciune vaginală și disconfort genital.
Secreție anormală
Secreția vaginală anormală este definită de obicei printr-o modificare a culorii, consistenței, volumului sau mirosului față de tiparul obișnuit al persoanei și poate fi însoțită de prurit, arsură, iritație, disurie, durere pelvină, sângerare intermenstruală sau durere la contact sexual. Cele mai frecvente cauze sunt vaginoza bacteriană, candidoza vulvovaginală și trichomoniaza, dar trebuie luate în calcul și cervicita, corpii străini, dermatita de contact, sindromul genitourinar al menopauzei și alte afecțiuni ginecologice.
Evaluarea clinică include istoricul simptomelor, caracterizarea secreției, antecedente sexuale, medicamentele utilizate și examenul genital, de obicei cu specul, atunci când este indicat. Determinarea pH-ului vaginal și testele de laborator, precum microscopia umedă, colorarea Gram, cultura sau testele de amplificare a acizilor nucleici, pot orienta diagnosticul în funcție de context. În general, un pH sub 4,5 este mai compatibil cu candidoză vulvovaginală, în timp ce un pH peste 4,5 sugerează mai degrabă vaginoză bacteriană sau trichomoniază.
Autodiagnosticarea și autotratamentul pot fi inexacte, deoarece simptomele diferitelor cauze se suprapun frecvent. De aceea, ghidurile recomandă evaluare medicală mai ales atunci când secreția are miros puternic, conține sânge în afara menstruației, este însoțită de durere, febră, leziuni vulvare sau apare în sarcină.
Vaginoză bacteriană
Vaginoza bacteriană este o disbioză vaginală caracterizată prin reducerea lactobacililor producători de acid lactic și înlocuirea lor cu o microbiotă anaerobă mixtă. CDC o descrie ca fiind cea mai frecventă cauză de secreție vaginală la nivel mondial. Secreția este de obicei omogenă, subțire, gri-albicioasă, cu miros de pește, iar pruritul este absent sau discret.
Diagnosticul se poate stabili prin criteriile Amsel sau prin scorul Nugent la colorarea Gram. Criteriile Amsel includ secreție omogenă subțire, pH vaginal >4,5, celule-cheie la microscopie și testul aminei pozitiv după adăugarea de hidroxid de potasiu; sunt necesare cel puțin trei dintre aceste patru criterii. Tratamentul recomandat include de obicei metronidazol oral sau intravaginal ori clindamicină, iar utilizarea probioticelor nu este susținută în prezent ca terapie standard de înlocuire sau adjuvantă.
Candidoză vaginală
Candidoza vulvovaginală este cauzată cel mai frecvent de Candida albicans și este foarte frecventă de-a lungul vieții reproductive. Simptomul dominant este de obicei pruritul vulvovaginal, iar secreția, atunci când este prezentă, este tipic albă, groasă și grunjoasă, fără miros puternic. Factorii de risc includ antibiotice recente, diabet zaharat, sarcina și imunodepresia.
Diagnosticul se bazează pe tabloul clinic împreună cu microscopia sau, în unele cazuri, cu cultura ori testele moleculare. Tratamentul constă în antifungice azolice intravaginale sau în fluconazol oral, în funcție de contextul clinic și de statutul de sarcină.
Vaginită cu Trichomonas
Trichomoniaza este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de Trichomonas vaginalis. Secreția este adesea difuză, galben-verzuie sau gri și poate fi spumoasă ori urât mirositoare, iar simptomele asociate includ prurit, disurie și durere la contact sexual.
Testele de amplificare a acizilor nucleici au sensibilitate mai mare decât microscopia umedă și sunt preferate când sunt disponibile. Tratamentul standard este cu metronidazol sau tinidazol, iar partenerii sexuali trebuie tratați concomitent pentru a reduce riscul de reinfecție.
Chlamydia și gonoree
Chlamydia și gonoreea pot produce cervicită, uneori cu secreție mucopurulentă, dar sunt frecvent asimptomatice. Când sunt suspectate, diagnosticul se face de preferință prin teste de amplificare a acizilor nucleici, nu pe baza aspectului secreției.
Alte cauze
Alte cauze ale secreției anormale includ corpii străini vaginali, dermatita de contact, atrofia sau inflamația asociată menopauzei și, mai rar, tumori genitale. Un corp străin, precum un tampon uitat, poate produce secreție persistentă, adesea urât mirositoare sau sanguinolentă.
Înainte de pubertate
La fetele prepubertare, cauzele secreției vaginale anormale diferă de cele întâlnite la adulte. Factorii iritativi locali, igiena neadecvată, vulvovaginita nespecifică și corpii străini sunt cauze importante, deoarece mucoasa vaginală este hipoestrogenică, mai subțire și mai vulnerabilă la iritație și infecție. În acest grup, secreția brună sau sanguinolentă trebuie să ridice suspiciunea de corp străin sau altă patologie care necesită evaluare medicală.
Note
Vezi și Glanda lui Bartholin
Flora vaginală Lubrifiere vaginală
Legături externe
Categorie:Vagin