Porto-Vecchio este o comună franceză, situată în departamentul Corse-du-Sud, pe insula Corsica.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
A treia comună din Corse ca număr de locuitori, Porto-Vecchio este o stațiune balneară situată pe coasta de sud-est a insulei Corse. Aceasta este dominată la vest de înălțimile L'Ospedale (Punta di a Vacca Morta - 1 312 m) și Cagna, care sunt prelungirea meridională extremă a masivului Monte Incudine. Orașul este mărginit la est de Marea Tireniană. Ca suprafață, Porto-Vecchio este a 3-a cea mai mare comună din Corse după Sartène și Calenzana.
Porto-Vecchio este astăzi cea mai mare aglomerare urbană din sudul extrem al insulei Corse, deși capitala istorică este Bonifacio, fosta reședință a provinciei cu același nume care acoperea întreaga regiune.
Foarte cunoscută pentru plajele care o înconjoară - Cala Rossa, Palombaggia, Santa Giulia... - așezarea are mlaștini sărate numite pe atunci „Les Salines”, de aproximativ zece hectare. Acestea, aflate astăzi în abandon, produceau aproximativ 1 000 de tone de sare pe an, între 1795 și 1815.
Comune limitrofe
Geologie și relief Teritoriul său se întinde spre Marea Tireniană la sud-est, pornind de la o creastă aflată la nord-vest — partea finală sudică a cutărilor paralele ale lanțului principal al insulei, care trece prin masivul Monte Incudine și coboară până la mare la Monacia-d'Aullène, trecând prin Montagne de Cagna.
Hidrografie Teritoriul comunei este traversat de râurile Cavo, Oso și Stabiacciu (precum și de unul dintre afluenții acestuia, Bala).
Climă și vegetație Porto-Vecchio beneficiază de un climat mediteraneean cu veri calde, clasificat drept Csa conform clasificării Köppen. Precipitațiile, moderate pe parcursul întregului an, sunt concentrate toamna, în timp ce verile sunt mai degrabă uscate. Temperaturile minime sunt deosebit de ridicate, atât iarna, cât și vara, din cauza proximității mării. Stația Météo-France de la La Chiappa înregistrează temperatura medie anuală cea mai ridicată din Franța metropolitană, cu 17,2 °C pe perioada 1981-2010.
Stația meteorologică a Météo-France instalată în comună și pusă în funcțiune în 1928 permite cunoașterea continuă a evoluției indicatorilor meteorologici.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Porto-Vecchio este categorisită drept oraș mic, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de Insee (Institutul Național de Statistică și Studii Economice din Franța) în 2022. Aceasta aparține unității urbane Porto-Vecchio, o unitate urbană monocomunală ce constituie un oraș izolat. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană Porto-Vecchio, fiind localitatea centrală a acesteia. Această zonă, care grupează 10 comune, este inclusă în categoria zonelor cu mai puțin de 50 000 de locuitori.
Comuna, mărginită de Marea Mediterană, este, de asemenea, o comună litorală în sensul legii din 3 ianuarie 1986, cunoscută sub numele de legea litoralului. Dispoziții urbanistice specifice se aplică aici pentru a proteja spațiile naturale, siturile, peisajele și echilibrul ecologic al litoralului, cum ar fi, de exemplu, principiul interdicției de construire în afara zonelor urbanizate pe fâșia litorală de 100 de metri sau mai mult, dacă planul local de urbanism prevede acest lucru.
Ocuparea terenurilor Utilizarea terenurilor în cadrul comunei, așa cum reiese din baza de date europeană de ocupare biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța pădurilor și a mediilor seminaturale (70,3% în 2018), totuși în scădere față de 1990 (73,9%). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (37%), păduri (25,5%), zone agricole eterogene (10,9%), zone urbanizate (8,9%), spații deschise, fără sau cu puțină vegetație (7,8%), pajiști (4,2%), terenuri arabile (2,8%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (0,8%), ape maritime (0,6%), culturi permanente (0,5%), zone umede de coastă (0,5%), spații verzi amenajate, neagricole (0,2%), ape continentale (0,2%), mine, depozite de deșeuri și șantiere (0,1%). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).
thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transporturi Acces rutier Porto-Vecchio este accesibil prin: drumul teritorial 10, care leagă Bastia de Bonifacio; drumul D 859, care face legătura între drumul T10 și drumul teritorial 40 (care duce de la Ajaccio la Bonifacio); drumurile departamentale D 659 și D 159, care se intersectează cu D 59 (de la Levie la drumul T10); D 368, care se îndreaptă spre satul Zonza; D 468, care leagă cătunul Sainte-Trinité de Pinarello.
Orașul se află la o distanță rutieră de: 20 km de Figari; 21 km de Conca; 28 km de Bonifacio; 39 km de Levie; 60 km de Sartène; 71 km de Aléria; 72 km de Propriano; 102 km de Cervione; 118 km de Corte; 125 km de Ajaccio; 143 km de Bastia; 153 km de Saint-Florent; 167 km de Vico; 179 km de L'Île-Rousse; 183 km de Rogliano; 202 km de Calvi.
Transporturi Maritime Porto-Vecchio este dotat cu un port comercial și o gară maritimă, situată la cheiul Syracuse.
Aeriene Aeroportul Figari Sud-Corse, cel mai apropiat, se află la o distanță de 23 km.
Feroviare La fel ca restul sudului insulei, orașul nu mai este deservit de calea ferată din 1943, an în care legătura feroviară cu restul rețelei a fost închisă în urma bombardamentelor din timpul războiului.
Toponimie În corsicană, numele comunei este Portivechju, pronunțat /ˌportiˈβecːu/ în cea mai mare parte a insulei și /ˌpɔrtiˈβɛcːu/ local (dialectul din Alta Rocca), și înseamnă „port vechi”. Porto-Vecchio este traducerea în italiană a acestui toponim, pronunțat ['pɔrto 'vɛkkjo] în această limbă. În franceză, ambele forme se întâlnesc în scris, numele italianizat fiind mai frecvent. Oral, în franceză, se folosește local pronunția corsicană cu diverse grade de francizare ([pɔrtiˈβɛcu], [pɔrtoˈβɛcu], [pɔrto['vɛkjo] etc.).
Numele orașului este atestat sub forma Porto Vei în 1283.
De la , episcop de Nebbio, la începutul secolului al XVI-lea:
Istorie Antichitate Este sediul principal al civilizației toreene (mileniile al III-lea și al II-lea î.Hr.), ale cărei principale vestigii subzistă la Porto-Vecchio, în locul numit eponim, Torre. Portul actual este, fără îndoială, fondat sau preluat de către grecii din Siracuza în secolul al VI-lea î.Hr. și se situează pe amplasamentul „Portus Syracusanus” roman.
Evul Mediu Regiunea, deși fertilă, este părăsită în Evul Mediu Timpuriu din cauza malariei care o bântuie, precum și a persecuțiilor colonilor genovezi instalați în cetatea Bonifacio. Din secolul al XIII-lea până în al XVI-lea, seniorii din La Rocca păstrează acest ținut sub autoritatea lor, iar populațiile autohtone care rezidă la munte continuă să își aducă vitele aici pe parcursul iernii.
Epoca modernă
La începutul secolului al XVI-lea, , episcop de Nebbio, a scris:
După trecerea senioriei La Rocca sub administrarea directă a Băncii de Saint-Georges, genovezii fondează aici o colonie și dispun construirea unei fortărețe, din care se mai păstrează numeroase bastioane (1539), pentru a se proteja de barbari. Destinată să fie un reședință de jurisdicție și să permită punerea în valoare a câmpiei, colonia genoveză Porto-Vecchio se dovedește a fi un eșec: din cauza malariei, a amenințării permanente a piraților turci care ancorau în apropiere și a agresiunilor corsicanilor, cetatea este abandonată de mai multe ori. După diverse tentative de populare, Republica Genova decide să favorizeze instalarea în citadelă a familiilor insulare originare de la munte, în special din Quenza.
În cursul secolului al XVII-lea, Porto-Vecchio este de fapt populat de populațiile montane. Cu toate acestea, marea majoritate a locuitorilor au continuat, timp de generații, să se întoarcă la munte pe parcursul verii, fugind de malarie și împiedicând astfel o dezvoltare reală a locului. În cursul secolului al XIX-lea, mlaștinile au fost desecate.
Epoca contemporană Rămasă mult timp un mic târgușor în comparație cu alte orașe din sudul insulei Corse, cum ar fi Sartène sau Bonifacio, aceasta beneficiază de asanarea mlaștinilor după al Doilea Război Mondial și cunoaște o dezvoltare semnificativă în timpul administrației lui Jean-Paul de Rocca Serra, pentru a deveni un centru turistic major începând cu anii 1980, în special datorită construirii aeroportului din Figari.
În zilele noastre, Porto-Vecchio găzduiește reședințele secundare ale numeroase personalități, precum Laetitia Casta, Mylène Farmer, Paris Hilton, Nicolas Sarkozy, Carla Bruni sau Fabrice Giaretta.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1800. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2023, comuna număra 11 198 locuitori, în scădere cu -7,01 % față de 2017 (Corse-du-Sud: +7,03 %, Franța fără Mayotte: +2,36 %).
Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente
Mlaștinile sărate: Porto-Vecchio este supranumit și astăzi „orașul sării”. Citadela construită de genovezi în 1539 (distrusă și apoi reconstruită de mai multe ori, zidurile actuale datând din 1589), cuprinzând cinci bastioane și o poartă genoveză. Plajele Palombaggia, Santa Giulia și Tamaricciu. Biserica parohială Saint-Jean-Baptiste din Porto-Vecchio. Biserica Saint-Joseph din Muratellu. Capela de confrerie Sainte-Croix din Porto-Vecchio. Capela Sainte-Marie din L'Ospedale. Centrul Cultural al Corsicii. Cinemateca Corsicii. Pădurea și barajul L'Ospedale. Siturile toreene Araghju, Turri, Ceccia, Tappa, Bruschicia. Moara din Guardienna: înscrisă în registrul Monumentelor Istorice prin decretul din 29 iulie 1987.
Personalități John Antoine Nau (1860–1918), romancier și poet american, primul câștigător al Premiului Goncourt în 1903. (1905 – 1988) rezistent și om politic francez. Dalida (1933-1987), celebră cântăreață, a locuit regulat în casa sa situată în cartierul Marina di Fiori. (1949-1983), fotbalist profesionist internațional (SC Bastia, echipa Franței). Daniel Auteuil (1950-), actor francez, posedă o reședință din 2006. Christian Clavier (1952-), actor francez, a deținut o reședință din 2000 până în 2010. Mylène Farmer (1961-), cântăreață franco-canadiană, posedă o reședință din 2010. Fred Testot (1974-), umorist, posedă o reședință. (1975-), cântăreț francez, posedă o reședință din anul 2000. (1981-2025), actriță belgiană (1986-), fotbalist profesionist. (1988-), atlet, campion european în 2018 la 10 000 m.
Note
Referințe
Vezi și Lista comunelor din Corse-du-Sud
Legături externe
Categorie:Comune din Corse-du-Sud Categorie:Etapele Turului Franței