Georgann Hawkins (20 august 1955 – dispărută la 11 iunie 1974) a fost o studentă americană din Tacoma, Washington, care a dispărut dintr-o alee din spatele casei a de la University of Washington din Seattle.

Criminalul în serie Ted Bundy a mărturisit răpirea și uciderea lui Hawkins cu puțin timp înainte de execuția sa din 1989. Bundy a susținut că rămășițe scheletice parțiale aparținând lui Hawkins au fost recuperate de la una dintre numeroasele sale scene ale crimei la 6 septembrie 1974. Potrivit lui Bundy, părțile din corpul lui Hawkins pe care nu le îngropase au fost recuperate în alături de trupurile a două alte victime pe care le ucisese la 14 iulie.

Declarația lui Bundy privind identificarea rămășițelor scheletice parțiale ca fiind ale lui Georgann Hawkins nu a fost niciodată confirmată. Deși Hawkins este presupusă moartă, ea este încă listată oficial ca și nu există înregistrări publice care să indice că ar fi fost .

Context

Copilăria Georgann Hawkins s-a născut la 20 august 1955, în Tacoma, Washington. A fost a doua dintre cele două fiice ale lui Warren B. Hawkins și ale soției sale, Edith „Edie” Hawkins. Ea și sora sa mai mare, Patti, au fost crescute într-o familie din clasa mijlocie superioară, în . În copilărie, Hawkins era descrisă ca o persoană energică, vivace și sociabilă. Mama ei a descris-o ulterior drept un copil care „nu putea sta locului” și era foarte vorbăreață. Aceste trăsături au fost consemnate frecvent în fișele școlare primite de părinți de la învățători. Iubită de colegi, mama ei o numea „Fluierașul din Hamelin”. Despre fiica sa, aceasta își amintea: „avea mulți prieteni, dar nu era genul de persoană care să se limiteze la un singur grup sau clică. Avea prieteni printre toți, mai mari și mai mici decât ea. Era o fetiță foarte încrezătoare în sine… nu era vanitoasă, nu era arogantă și nu era snoabă. De aceea o plăceau copiii.”

Liceul La un moment dat în copilărie, Hawkins a suferit pentru o scurtă perioadă de boala Osgood–Schlatter, care a lăsat câteva mici umflături vizibile sub rotule. În ciuda acestui fapt, a fost o sportivă de performanță și a practicat înotul competitiv în timpul școlii generale, câștigând numeroase medalii AAU. Ulterior a trecut la majorete în adolescență și a fost membră a echipei de majorete a Lakes High timp de patru ani consecutivi. Pe lângă performanțele sportive, Hawkins a fost o elevă eminentă și a avut numai note maxime pe parcursul anilor de școală.The Stranger Beside Me p. 67 A absolvit din Lakewood, Washington, promoția 1973.The Only Living Witness: The True Story of Serial Sex Killer Ted Bundy p. 37

În anii terminali, 1972 și 1973, a fost desemnată prințesă în cadrul curții regale a festivalului anual din statul Washington. În această calitate, a călătorit prin stat alături de celelalte prințese, apărând frecvent în ziare, participând la concerte, întâlnindu-se cu copii, defilând în parade și oferind autografe la evenimente caritabile. Un moment important pentru ea a fost în primăvara anului 1973, când a ținut un discurs în fața legislatorilor la .

University of Washington Sora mai mare a lui Hawkins, Patti, a urmat în , la aproximativ 120,6 mile (194 de kilometri) de orașul natal Tacoma. Când Georgann și-a anunțat intenția de a se înscrie la facultate, mama ei nu a dorit ca aceasta să plece la fel de departe ca sora sa. La cererea mamei, Georgann s-a înscris la University of Washington din Seattle, aflată la doar 30 de mile (48 de kilometri) de casă. Părinții ei i-au plătit taxa de școlarizare, cărțile, cazarea și masa; ea a lucrat toată vara pentru a-și acoperi alte cheltuieli și revenea ocazional acasă în weekend. Georgann și-a văzut părinții pentru ultima dată în weekendul de Ziua Mamei din 1974.

În primul an de studiu, Hawkins s-a alăturat sororității . După experiența ca Daffodil Princess și după ce a urmărit acoperirea mediatică a audierilor legate de scandalul Watergate, și-a format aspirații de a deveni sau eventual . În perioada dispariției sale lua în considerare specializarea în jurnalism de televiziune.

La fel ca în liceu, Hawkins a menținut numai note maxime și la University of Washington. De asemenea, îi plăcea să participe la petreceri din campus, baluri și evenimentele Kappa Alpha Theta, deși rareori se deplasa singură pe campus noaptea. Avea și un iubit stabil, Marvin Gellatly, membru al fraternității .

Până în primăvara anului 1974, Hawkins își găsise un loc de muncă de vară în Tacoma, care urma să înceapă luni, 17 iunie. Banii obținuți din această muncă urmau să contribuie la plata celui de-al doilea an de studii la University of Washington. Ea discutase despre acest job cu părinții săi cu puțin timp înainte de dispariție și intenționa să se întoarcă acasă pe 13 iunie.

Evenimentele din 10–11 iunie 1974 La 10 iunie 1974, Hawkins a mers cu o soră de sororitate la o petrecere din campus, unde au consumat câteva băuturi. Nu a rămas mult, deoarece intenționa să studieze pentru examenul final la spaniolă, pentru care își exprimase anterior îngrijorarea față de mama sa. Înainte de a pleca de la petrecere, i-a spus colegei că urma să meargă la casa Beta Theta Pi pentru a-i spune noapte bună iubitului ei și pentru a lua notițe de curs de la acesta.

În mod obișnuit era o persoană precaută, însă zona caselor de sororitate îi era foarte familiară — aleea din spate era iluminată puternic de felinare stradale amplasate la aproximativ fiecare trei metri și, de regulă, erau în zonă persoane cunoscute. În noaptea caldă de 10 iunie, majoritatea studenților erau încă treji după miezul nopții, învățând pentru examenele finale. Casa fraternității iubitului ei se afla la șase case distanță de casa sororității sale, aproximativ 27 metri.The Stranger Beside Me p. 69

Hawkins a ajuns la casa Beta Theta Pi în jurul orei 00:30 pe 11 iunie și a rămas în compania iubitului ei aproximativ o jumătate de oră. După ce a luat notițele la spaniolă și și-a luat rămas bun, a plecat spre casa sororității Kappa Alpha Theta. Un membru al fraternității, Duane Covey, a auzit ușa din spate trântindu-se și a scos capul pe fereastră; recunoscând-o pe Hawkins, a strigat: „Hei, George! Ce mai faci?” Cei doi au vorbit aproximativ două minute, Hawkins menționând examenul ei la spaniolă. Apoi și-a continuat drumul spre reședință, glumind și strigând „Adios!”.

Hawkins a fost văzută ultima dată purtând pantaloni bleumarin tip clopot din bumbac, un tricou alb fără spate, un top subțire roșu-alb-albastru și sandale albe cu platformă deschisă. Avea asupra ei și două inele: pe degetul mijlociu al mâinii stângi un inel dreptunghiular din onix negru cu un mic diamant în centru montat în aur galben, iar pe inelarul drept un inel cu perlă cultivată cu o bandă subțire de aur.

Dispariția și ancheta Colega ei de cameră, Dee Nichols, știa că Hawkins își pierduse anterior cheia și obișnuia să arunce pietricele în geam pentru a fi lăsată înăuntru. Când Hawkins nu s-a întors până la ora 3:00 dimineața, Nichols s-a alarmat și a informat supraveghetoarea casei.

Până la ora 7:45, poliția se afla deja în campus pentru a investiga.The Stranger Beside Me p. 68 Deși procedurile obișnuite cer o perioadă de așteptare de 24 de ore înainte de declanșarea căutării unui adult dispărut, dispariția lui Hawkins a fost tratată diferit din cauza seriei de dispariții de tinere din statul Washington în acel an. Cazul ei a primit o atenție deosebită și pentru că se potrivea profilului fizic al victimelor anterioare: o tânără caucaziană, considerată frumoasă și inteligentă, cu păr lung și șaten despărțit pe mijloc.

O căutare amplă și minuțioasă a traseului de aproximativ 90 de picioare pe care trebuia să-l parcurgă nu a oferit nicio urmă de probe. Toate bunurile ei, cu excepția hainelor purtate, a poșetei și a conținutului acesteia, se aflau încă în camera ei din casa Kappa Alpha Theta. Poliția nu a considerat plauzibil scenariul unei plecări voluntare, deoarece avea examene iminente, foarte puține lucruri la ea și nu își luase haine de schimb.

Hawkins era miopă și purta de obicei ochelari sau lentile de contact, însă nu avea niciuna asupra sa în momentul dispariției. Poliția din a teoretizat că, dacă răpitorul o urmărea din umbră și îi auzise porecla „George”, ar fi putut să o strige folosind acest nume pentru a o atrage, oferindu-i astfel ocazia de a o imobiliza. Nu au existat martori care să raporteze semne de luptă sau strigăte.

În ciuda reacției rapide, a mediatizării intense și a căutărilor extinse, cazul a rămas fără piste și a intrat rapid în impas. S-a considerat probabil că Hawkins avusese aceeași soartă ca și celelalte tinere dispărute în acea perioadă.

Mărturisirea lui Bundy din 1989

În încercarea de a evita scaunul electric, Ted Bundy i-a mărturisit detectivului detaliile răpirii și uciderii lui Hawkins. Bundy a declarat că a abordat-o în alee prefăcându-se rănit, șchiopătând pe cârje și scăpându-și servieta ca stratagemă. I-a cerut ajutorul pentru a duce servieta la mașina sa, parcată la aproximativ 160 de yarzi (146 de metri) nord de alee.

Crezând că este cu adevărat rănit, Hawkins a acceptat să-l ajute. Când s-a aplecat să pună servieta în mașină, Bundy a scos o rangă ascunsă anterior, a lovit-o în cap, a băgat-o în mașină și a plecat în viteză. Potrivit lui Bundy, în timp ce conducea, Hawkins și-a recăpătat cunoștința și a început să vorbească incoerent despre examenul la spaniolă, crezând că fusese dusă pentru a primi meditații; el a lovit-o din nou pentru a o face inconștientă.

La o locație izolată, presupusă a fi în apropiere de Lake Sammamish, Bundy a susținut că a scos-o inconștientă din mașină și a strangulat-o cu o bucată de frânghie. El a afirmat că s-a întors ulterior la locul crimei și i-a decapitat corpul, îngropând capul într-o zonă împădurită de pe un versant stâncos. Aceste afirmații nu au fost confirmate, iar căutările efectuate în 1989 în zona indicată nu au dus la descoperirea rămășițelor lui Hawkins.

Urmări Familia Hawkins a ales în mod deliberat să rămână departe de atenția publică. Deși a refuzat majoritatea solicitărilor de interviu, mama lui Hawkins a acordat un interviu exclusiv în 2014, declarând că a fost „foarte furioasă și foarte amară” și că sentimentele de vinovăție au făcut-o să evite discuțiile publice despre caz.

Pentru a face față dispariției fiicei lor, părinții au vorbit rareori despre ea de-a lungul anilor și nu au păstrat un memorial public. Singura formă de comemorare a fost un album gros cu fotografii, premii școlare și câteva dintre mesajele de simpatie primite. Tatăl ei, Warren B. Hawkins, a murit în 2003, iar sora sa Patti s-a căsătorit și a avut copii.

În mass-media Dispariția lui Hawkins este menționată în numeroase lucrări despre Ted Bundy, inclusiv în cartea de , precum și în mai multe documentare și dramatizări despre crimele lui Bundy, unde cazul ei este adesea prezentat ca una dintre victimele cheie ale seriei de răpiri din statul Washington din 1974.

Note

Bibliografie

Legături externe charleyproject.org intrare referitoare la Georgann Hawkins 2019 Seattle Times articol de știri referitor la victimele lui Ted Bundy Casete audio ale mărturisirilor lui Bundy din 1989

Categorie:Nașteri în 1955 Categorie:Decese în 1974 Categorie:Decese prin morți violente Categorie:Omoruri în Statele Unite ale Americii Categorie:Persoane ucise Categorie:Americani Categorie:Femei