Vinuesa este un municipiu spaniol din comarca Pinares, în provincia Soria, Castilia și León.
Poziția sa geografică, la poalele vârfurilor Picos de Urbión și ale munților Sierra de Cebollera, la o altitudine de 1107 m deasupra nivelului mării, transformă localitatea într-un obiectiv turistic de o importanță majoră, la care se adaugă bogăția sa forestieră. Este cunoscută sub numele de „La Corte de los Pinares” . Climatul său este specific acestor altitudini, cu ierni reci și veri blânde și temperate. Așezare a pelendonilor (celtiberi), a fost orașul roman Visontium. Amplasarea sa pe malurile cursului superior al râului Duero, astăzi stăvilit de barajul Cuerda del Pozo, localitatea este centrul regiunii Pinares.
Este inclusă în lista celor mai frumoase sate din Spania (Los Pueblos Más Bonitos de España) din anul 2019 și aparține de atunci asociației omonime.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localitatea se situează în estul regiunii Pinares, la poalele masivelor Picos de Urbión și Sierra de Cebollera, la o altitudine de 1107 m deasupra nivelului mării. Este amplasată în partea de nord-vest a provinciei Soria, la 35 km de capitala provinciei și în apropierea limitei cu La Rioja. Aparține districtului judiciar Soria, iar din punct de vedere ecleziastic face parte din Dieceza de Osma-Soria.
Munții Urbión și Cebollera străjuiesc localitatea la nord; aici se află Laguna Negra, integrat în literatură de Antonio Machado în opera sa La Tierra de Alvargonzález. Peisajul montan și acest lac glaciar, înconjurat de pereți stâncoși înalți unde cuibăresc păsări răpitoare, sunt descrise de poet, atractivitatea turistică a zonei fiind una dintre cele mai ridicate din interiorul peninsulei.
Climatul este specific acestor altitudini, cu ierni reci și veri blânde.
Comune limitrofe
Mediu înconjurător Pe teritoriul municipiului sunt incluse în Rețeaua Natura 2000 următoarele situri: Sit de Importanță Comunitară cunoscut sub numele de Riberas del Río Duero y afluentes, care ocupă 99 de hectare (1% din teritoriu). Sit de Importanță Comunitară cunoscut sub numele de Sierras de Urbión y Cebollera, care ocupă 2195 de hectare (15% din teritoriu). Zonă de Protecție Specială Avifaunistică cunoscută sub numele de Sierra de Urbión, care ocupă 1540 de hectare (11% din teritoriu).
Comunicații Accesul către localitate se realizează prin drumul provincial SO-810, care face legătura cu drumul național N-234 (Soria – Burgos). Spre vest, legătura cu Salduero și Molinos de Duero este asigurată de drumul SO-840, care se intersectează în Salduero cu SO-850. Spre nord, drumul SO-830 leagă nucleul urban al localității de El Quintanarejo și Santa Inés, de unde, prin SO-831, se ajunge în Montenegro de Cameros.
Restul serviciilor de transport sunt centralizate în capitala provinciei, unde există acces la rețeaua feroviară. Cel mai apropiat aeroport este cel din Logroño, deși capitala Spaniei, Madrid, se află la 250 km spre sud.
Localități Municipiul cuprinde localitatea principală, El Quintanarejo și Santa Inés, acesta din urmă fiind în prezent nelocuit.
El Quintanarejo Este situat la nord de centrul urban, înconjurat de munții El Portillo de Pinochos. Zona păstrează elemente de arhitectură tradițională, precum Muro del Paso de los Ameros, morminte antropomorfe la Onsar de Pedro García și ermitul Santa Catalina.
În secolul al XVI-lea, așezarea se numea El Quintanar și avea 2 capi de familie (vecinos). Primăria din Vinuesa a aplicat ulterior o politică de concentrare a populației în localitatea principală pentru a împiedica stabilirea permanentă a locuitorilor pe terenurile regale ale pășunilor bogate din Urbión. Exploatarea terenurilor era supusă impozitării. În 1936, aici trăiau 60 de capi de familie.
Santa Inés Situată mai la nord de El Quintanarejo, pe malul râului Revinuesa, așezarea este înconjurată de vârfuri ce ating altitudini de aproximativ 2000 m, precum Zorraquín (2105 m) sau Castillo de Vinuesa (2064 m). Localitatea se află la confluența râului Revinuesa cu pârâul Laguna.
Dintre construcțiile rămase, care servesc astăzi drept adăpost pentru animale, se remarcă micul ermit Santa Inés, ce adăpostește un retablu din secolul al XVII-lea. Primele mențiuni documentare datează din anul 1270, apărând în Ordonanțele din Vinuesa. Santa Inés a fost descrisă în literatură de Bernabé Tierno în opera sa Emociones Campesinas.
Hidrografie Amplasarea localității Vinuesa este determinată de altitudinea de 1107 m și de relieful montan înconjurător, cu vârfuri de peste 2000 m aparținând masivelor Picos de Urbión și Sierra de Cebollera, inima Sistemului Iberic. Râul principal este Duero, care izvorăște în Picos de Urbión și primește numeroși afluenți pe ambele maluri. Alături de Duero, rețeaua hidrografică include râurile Revinuesa și Remonicio, precum și pârâuri ca de exemplu Congosto.
Duero, al treilea râu ca lungime din peninsulă și al doilea ca debit, izvorăște în Picos de Urbión la o altitudine de 2060 m. De acolo, parcurge 900 km până la vărsarea în Oceanul Atlantic, la Porto (Portugalia), traversând întreaga regiune Castilia și León. Ajunge la Vinuesa după primii 25 km ai cursului său, unde apele sale sunt colectate de barajul La Muedra și unde primește apele râului Revinuesa.
Revinuesa, al doilea râu ca importanță din zonă, izvorăște pe versantul estic al masivului Urbión dintr-un lac de origine glaciară. Întregul său curs se desfășoară pe teritoriul municipiului, de la cota de 2228 m unde își are obârșia, până la vărsarea în lacul de acumulare format pe Duero. Cei puțin peste 12 km ai cursului au un regim neregulat, cu un debit dependent de precipitații și de sezon. Râul prezintă o bogată resursă piscicolă, în special păstrăv. În bazinul său colectează următorii afluenți: Pe dreapta: pârâul Rioseco, de la Jara, de Pradilla, de la Laguna Negra, de la Torneda, ravena Pico de la Quemada, pârâul Congosto și principalul său afluent, Remonicio. Pe stânga: pârâul de la Pocilga, Cebrián, Alegal, de las Hoyadas, del Hortigal, de la Garganta, del Horcajuelo, del Mortacino, de Covacho, de la Dehesa, de la Viña, Gargantilla, Calabaza și Pellejeros.
Există izvoare cu ape medicinale și feroase, precum Fuente de Hierro și Fuente del Salobral, ale căror ape au fost comercializate în trecut, obținând distincții importante. Localitatea dispune și de un zăcământ de fier lângă râul Ebrillos.
Lacuri glaciare Pe teritoriul municipiului sau în vecinătate se află mai multe lacuri de origine glaciară, formate în urma ultimei glaciațiuni. Acestea sunt situate în peisaje de o deosebită valoare ecologică: Laguna Larga: este cea mai întinsă (aparține municipiului Covaleda). Laguna Helada: formează mici ochiuri de apă într-un mediu mlăștinos (aparține municipiului Covaleda). Laguna del Hornillo: ascunsă de morena înaltă care o înconjoară (aparține municipiului Covaleda). Laguna Negra (Lacul Negru): cel mai cunoscut dintre toate. Este înconjurat de un perete stâncos abrupt unde cuibăresc păsări răpitoare. Culoarea întunecată a apelor sale, care împiedică vizibilitatea fundului lacului, a generat numeroase legende, cea mai celebră fiind transpusă literar de Antonio Machado în opera La tierra de Alvargonzález.
Lacul de acumulare La Cuerda del Pozo În anul 1923 a fost aprobată construcția unui baraj pe cursul superior al râului Duero. La 9 septembrie 1941 a fost inaugurat barajul La Cuerda del Pozo, în urma căruia satul La Muedra a fost inundat de apele lacului de acumulare, motiv pentru care obiectivul este cunoscut și sub acest nume. Proiectul a fost realizat de Pedro Pérez de los Cobos și executat de companiile Granero și Córdoba, afectând municipiile Vinuesa, Soria și Cidones.
Barajul, de dimensiuni reduse în raport cu volumul de apă stocat, este o construcție din beton în arc-gravitate, având o lungime de 425 m, o înălțime de 36 m și o lățime la coronament de 6 m.
Structura dispune de un deversor pe versantul stâng, cu o capacitate de descărcare de 1300 m³/s, și de două goliri: una de fund și una la înălțime medie, cu o capacitate de 57 m³/s.
Lacul de acumulare, care acoperă vatra satului La Muedra și un pod roman, are o suprafață de 2176 ha și o capacitate de stocare de 229 hm³. Media volumului de apă înmagazinat (pe o perioadă de opt ani) este de 133 hm³, reprezentând 58,35% din capacitate. Bazinul de recepție al lacului se întinde pe o suprafață de 550 km², iar lungimea liniei de țărm este de 65 km. Aceste date îl plasează pe locul al șaselea în bazinul hidrografic din punctul de vedere al capacității de stocare.
Acest lac reglează debitul râului Duero și constituie sursa de apă potabilă pentru orașele Soria și Valladolid, asigurând totodată irigarea unei suprafețe de 26.000 ha. Zona de țărm reprezintă un punct de atracție turistică, incluzând locuri precum Playa Pita și Las Cabañas, unde se pot practica diverse sporturi nautice.
Barajul are asociată o hidrocentrală inaugurată în 1958, cu o putere instalată de 6080 kW, producând în medie 8,5 GWh pe an.
Orografie, floră și faună Situat în inima Sistemului Iberic și înconjurat de masivele Picos de Urbión și Sierra de la Cebollera, municipiul este definit de două creste montane: Picos de Urbión și Portillo de Pinochos.
În masivul Picos de Urbión se remarcă vârful Urbión, cu o altitudine de 2228 m, și vârful Zorraquín, de 2091 m. Pe cealaltă parte, culmea Portillo de Pinochos, orientată de la sud la nord, atinge înălțimile maxime în Castillo de Vinuesa (2062 m), Cerro del Buey și Peñas Negras.
Terenul este format din materiale din perioada cretacică, predominant conglomerate și gresii modelate de glaciațiunile cuaternare. Vegetația este abundentă, evidențiindu-se pinul de munte, pinul negru, fagul și stejarul. De asemenea, se întâlnesc exemplare de mesteacăn, tisă, , arțar, alun, măr pădureț, cireș și scoruș. Pe malurile apelor cresc ulmi, frasini, plopi, plopi albi, plopi tremurători și arini. Tufișurile sunt reprezentate de păducel, porumbar, măceș, rug, iarbă neagră și ferigă.
Versantul nordic al munților aparține bazinului hidrografic al Ebrului (vărsare în Marea Mediterană), în timp ce versantul sudic aparține bazinului râului Duero. În partea de nord se remarcă zona numită Rincón del Iregua, care se deschide spre provincia vecină La Rioja și valea râului Iregua.
Fauna este bogată și variată, specifică acestor ecosisteme: mistreț, căprior, vulpe, cerb, berze și diverse specii de păsări.
Istorie Pe teritoriul municipiului au fost descoperite vestigii care atestă prezența umană încă din neolitic. În locul numit „el Bardo” au fost găsite vârfuri de săgeți și un topor de piatră din acea perioadă, iar în „el Balcón de Pilatos” au fost identificate resturile unei locuințe circulare cu diametrul de 3,75 m, datând din secolul al IV-lea î.Hr.
Se știe că în secolul al V-lea î.Hr., în zona actualei localități Vinuesa s-a stabilit tribul pelendonilor (numiți și duracos sau bracos). Aceștia, făcând parte din grupul celtiberilor, s-au așezat la confluența râurilor Revinuesa, Remonicio și Duero, unde au fondat așezarea Visontium, cea mai veche referință istorică a localității.
Cucerirea peninsulei de către Imperiul Roman, care în ținuturile Soriei a lăsat moștenire gesta de la , a menținut și extins așezarea Visontium. Pe aici trecea drumul roman care lega zona de Uxama și Numancia, din care se păstrează și astăzi podul peste Duero. Sub împăratul Teodosius I cel Mare, exista un corp militar aflat sub comanda lui Comes Hispanorum, format din soldați (veontes) originari din Vinuesa.
Vizigoții și musulmanii nu au lăsat urme semnificative în municipiu. În anul 1016, în acești munți a fost stabilită frontiera Regatului de Pamplona Nájera cu teritoriile aflate sub control musulman.
Evul Mediu și Epoca Modernă