miniatura|Inspecția unei posibile transporturi ilegale de arme (2003). O flotă fantomă, denumită și flotă din umbră, este o navă sau un grup de astfel de nave, „...care utilizează tactici de camuflare pentru a transporta ilegal mărfuri supuse sancțiunilor”. Flotele fantomă sunt o reacție directă la sancțiunile economice internaționale sau unilaterale. Prin urmare, termenul se referă, în sens mai larg, la practicile de eludare a sancțiunilor în domeniul maritim prin utilizarea de nave neînregistrate sau frauduloase. Mărfurile exportate și importate în mod obișnuit includ materii prime precum petrolul și fierul, bunuri de lux, arme și tehnologii de apărare etc.
Flotele fantomă utilizează o gamă largă de tehnici cu scopul de a-și ascunde activitățile sau de a păstra o negare plauzibilă. Deși aceste tehnici sunt bine documentate și similare între actori, ele creează probleme de aplicare a legii pentru autorități din cauza lipsei de coordonare, cooperare sau resurse și voință politică. Mai mult, flotele fantomă operează în zone gri din punct de vedere legal, adesea în marea liberă, în afara jurisdicției statelor costiere, ceea ce face dificile arestările și confiscările.
De la invazia rusă a Ucrainei în 2022, flota rusă din umbră care transportă petrol rusesc pentru export a atras din nou atenția.
Rusia Petrolul și gazele naturale sunt resurse cruciale pentru economia rusă. În februarie 2022, UE a implementat 13 pachete de sancțiuni pentru a reduce veniturile Rusiei din astfel de produse. Multe dintre aceste sancțiuni au vizat nave legate de instituții financiare; nave care ajută Rusia să evite sancțiunile; nave implicate în operațiunile Ministerului Apărării al Rusiei și nave care sprijină eforturile Rusiei de a purta război. Cu toate acestea, în ciuda sancțiunilor, economia Rusiei pare să fi suferit într-o măsură limitată. Mai precis, veniturile sale anuale din petrol au crescut cu 28% în 2022 față de 2021, veniturile din energie crescând cu 15% în septembrie 2023. În octombrie 2023, statisticile au arătat că prețul mediu al petrolului rusesc a fost peste 80 de dolari, în ciuda plafonului de preț de 60 de dolari pe baril, iar Rusia a menținut o creștere importantă a bunurilor fabricate care sunt utilizate în scopuri militare. Acești factori au permis probabil Rusiei să își mărească cheltuielile pentru apărare de la 3,9% la 6% din PIB în 2024 și au menținut Rusia echipată și capabilă să reziste operațiunilor contraofensive ale Ucrainei.
O mare parte din strategia occidentală de a împiedica eforturile de război ale Rusiei s-a bazat pe două embargouri separate. În primul rând, a fost stabilit un plafon de preț de 60 de dolari pe baril pentru a reduce veniturile din petrol. Coaliția Cap este formată din țările G7, UE și Australia. Aceste țări au permisiunea de a furniza servicii în sprijinul vânzărilor de petrol rusesc, inclusiv transport maritim, asigurări și finanțare comercială, cu condiția ca prețul petrolului rusesc să nu depășească 60 de dolari pe baril. Scopul este de a menține petrolul rusesc pe piață, reducând în același timp veniturile rusești care ar ajuta efortul său de război.
Al doilea embargou din partea țărilor UE/G7 a interzis importurile de petrol rusesc, ceea ce a forțat Rusia să găsească noi cumpărători pentru aproape trei sferturi din exporturile sale de petrol, având în vedere că Europa a fost în mod tradițional principala piață de export a Rusiei. Apele europene au fost spațiul de recepție pentru peste 80% din exporturile maritime, iar Rusia s-a orientat către China și India, printre alte țări, pentru exporturile sale.
Pe lângă sancțiunile privind resursele rusești, un al treilea pachet important de sancțiuni a fost îndreptat către exporturile de tehnologie pentru a împiedica Rusia să acceseze componente care pot fi utilizate pentru armele sale de război. Tehnologiile analizate includ rulmenți cu bile, transformatoare electrice, articole cu dublă utilizare prioritare, cum ar fi circuitele integrate și modulele de transceiver radiofrecvență. Prin aceasta, Occidentul a încercat să profite de faptul că producția militară a Rusiei se bazează pe componente străine. Acest lucru se datorează faptului că tehnologia sa este evaluată a fi cu 15 ani în urma SUA și Chinei.
Venezuela și Cuba Sancțiunile internaționale pot genera efecte semnificative asupra statelor vizate, în special asupra unor țări precum Venezuela și Cuba, a căror economie depinde în mare măsură de exporturile și importurile de petrol. În cazul Venezuelei, exportul de petrol reprezintă o componentă esențială pentru funcționarea economiei, ceea ce determină autoritățile să caute modalități de a menține fluxurile comerciale chiar și în contextul restricțiilor. În schimbul petrolului, Cuba oferă compensații financiare și trimite personal militar și medical, consilieri politici și se angajează în schimburi de informații cu Venezuela.
Pe fondul acestor sancțiuni, în America de Sud s-a înregistrat o creștere a numărului de nave care operează în afara normelor de reglementare, inclusiv a celor aparținând așa-numitei „flote fantomă”. Utilizarea acestor nave în transportul de țiței ridică probleme majore de siguranță, deoarece multe dintre ele nu respectă standardele tehnice și de mediu și cresc riscul producerii unor scurgeri de petrol.
Iran Iran este una dintre cele mai sancționate țări din lume. Regimul de sancțiuni împotriva Iranului este vizat de ONU, SUA și UE. În perioada 2006 și 2015, ONU a sancționat Iran din încălcărilor Tratatului de neproliferare nucleară prin crearea unui program nuclear. SUA aplică sancțiuni secundare de când s-au retras din acordul de ridicare a multor sancțiuni în 2018. Alte sancțiuni, de exemplu unele ale UE, se referă la încălcări ale drepturilor omului în Iran și la sprijinul acordat eforturilor de război ale Rusiei în Ucraina. Aceste sancțiuni au un impact masiv asupra exporturilor de petrol și a industriei maritime a țării, iar flota fantomă a devenit esențială pentru eludarea sancțiunilor.
Coreea de Nord Apariția „flotelor din umbră” ale Coreei de Nord este un răspuns direct la sancțiunile multilaterale cuprinzătoare impuse regimului în urma testelor cu rachete balistice nucleare din 2016. Prin utilizarea unor practici din ce în ce mai sofisticate de încălcare a sancțiunilor în domeniul maritim, Republica Populară Democrată Coreeană a încercat să mențină importurile de mărfuri de bază, materii prime, ajutoare și bunuri de lux, dar și să își finanțeze regimul prin exportul de minereu de fier, cărbune sau textile. Flotele din umbră permit Coreei de Nord să își continue activitățile de proliferare nucleară prin vânzarea de arme și să participe la comerțul ilegal cu stupefiante.
Note
Vezi și Flota fantomă chineză Flota fantomă iraniană Flota fantomă rusească