Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și Mercosur este un acord de liber schimb asupra căruia Uniunea Europeană și blocul comercial sud-american Mercosur au ajuns la un acord de principiu în 2019. Acordul planificat a fost anunțat la 28 iunie 2019, în cadrul summitului G20 de la Osaka, după aproximativ douăzeci de ani de negocieri.
Odată ratificat, atât Uniunea Europeană, cât și Mercosur ar urma să reducă treptat taxele de import pentru aproximativ 91–92% din exporturi pe o perioadă de până la 15 ani și să extindă cotele de import pentru o serie de produse sensibile.
Susținătorii acordului afirmă că acesta ar contribui la diversificarea relațiilor comerciale ale Uniunii Europene, reducând dependența de China și limitând impactul tarifelor comerciale impuse de a doua administrație a lui Donald Trump. În cadrul UE, susținătorii acordului subliniază potențialul de creștere a exporturilor de bunuri industriale, inclusiv automobile, precum și de produse agricole procesate, cum ar fi brânza și vinul.
Criticii acordului, în special din sectorul agricol european, se opun extinderii liberalizării comerțului agricol și solicită măsuri de protecție pentru fermierii europeni. În interiorul Uniunii Europene, Franța, Italia, Ungaria și Polonia s-au numărat printre cei mai vocali opozanți ai acordului, în timp ce Germania, Spania și statele nordice s-au pronunțat ferm în favoarea acestuia.
Pentru a răspunde preocupărilor fermierilor europeni, Comisia Europeană a anunțat extinderea unui fond de urgență destinat compensării perturbărilor de pe piață și crearea unor instrumente juridice care ar permite suspendarea aplicării acordului în cazul demonstrării unui prejudiciu economic direct.
La 6 decembrie 2024 a fost anunțat un nou acord politic asupra textului, însă votul final a fost amânat până la începutul anului 2026, la solicitarea Italiei, care a cerut timp suplimentar pentru consultări interne cu sectorul agricol.
La 9 ianuarie 2026, o majoritate calificată a statelor membre ale Uniunii Europene a aprobat acordul, cu 21 de voturi pentru și 5 împotrivă. Austria, Franța, Ungaria, Irlanda și Polonia au votat împotrivă, iar Belgia s-a abținut.
Context Acordul de principiu a fost rezultatul a aproximativ douăzeci de ani de negocieri. Discuțiile au început în 1999, însă au stagnat pentru o perioadă îndelungată, înainte de a fi relansate în 2016. Negocierile au fost blocate timp de mai mulți ani în principal din cauza opoziției producătorilor europeni de carne de vită, în special a micilor fermieri, care se temeau de concurența importurilor din Brazilia, cel mai mare producător mondial de carne de vită.
În aceeași perioadă, numeroase guverne sud-americane au acordat prioritate cooperării între statele din Sudul global, în detrimentul consolidării relațiilor economice cu Europa, în timp ce guvernele europene aveau, la rândul lor, alte priorități strategice.
În 2018, Uniunea Europeană era deja cel mai mare partener comercial și investițional al Mercosur. În acel an, 20,1% din exporturile blocului comercial sud-american au fost destinate pieței europene. Exporturile Mercosur către Uniunea Europeană au însumat 42,6 miliarde de euro, în timp ce exporturile UE către statele Mercosur au fost evaluate la aproximativ 45 de miliarde de euro.
Principalele exporturi ale Mercosur către Uniunea Europeană constau în produse agricole, precum alimente, băuturi și tutun, produse vegetale, inclusiv soia și cafea, precum și carne și alte produse de origine animală. La rândul său, Uniunea Europeană exportă către Mercosur în principal utilaje, echipamente de transport, precum și produse chimice și farmaceutice. În domeniul serviciilor, UE a exportat servicii în valoare de aproximativ 23 de miliarde de euro către Mercosur în 2017, în timp ce serviciile furnizate din statele Mercosur către Europa au fost estimate la circa 11 miliarde de euro.
În pofida volumului semnificativ al schimburilor comerciale, între cele două părți continuau să fie aplicate tarife vamale ridicate, ceea ce indica un potențial considerabil de extindere a piețelor în cazul eliminării acestora. Uniunea Europeană a urmărit obținerea unui acces mai larg pentru bunurile sale industriale, în special pentru automobile, care erau supuse unor tarife vamale de până la 35%, precum și pentru vinuri, brânzeturi și contracte publice. Statele Mercosur au vizat, în principal, creșterea exporturilor de produse agricole.
Caracteristici Populația cumulată a Uniunii Europene și a statelor Mercosur ar face ca acordul să acopere aproximativ 780 de milioane de persoane. Acordul ar reprezenta cel mai amplu acord de liber schimb încheiat de Mercosur de la crearea blocului în 1991 și, totodată, cel mai mare acord comercial al Uniunii Europene de până în prezent în ceea ce privește reducerea tarifelor vamale.
Pentru Mercosur, acordul prevede eliminarea a aproximativ 93% din tarifele vamale aplicate exporturilor către Uniunea Europeană, în timp ce pentru restul de circa 7% ar urma să fie acordat un tratament tarifar preferențial. Acordul ar permite un acces extins pe piața europeană pentru produsele agricole provenite din statele Mercosur, în special pentru carnea de vită, carnea de pasăre, zahărul și etanolul. De asemenea, acesta ar favoriza exporturile braziliene de suc de fructe și exporturile argentiniene de pește.
În sens invers, acordul ar elimina aproximativ 91% din tarifele vamale aplicate exporturilor Uniunii Europene către statele Mercosur. Potrivit Financial Times, printre cele mai importante beneficii pentru Uniunea Europeană se numără reducerea taxelor vamale pentru autoturisme și piese auto, produse chimice, utilaje și textile, precum și îmbunătățirea accesului pe piață pentru vinurile și brânzeturile europene. Conform estimărilor Comisiei Europene, eliminarea tarifelor ar genera economii anuale de aproximativ 4,5 miliarde de euro pentru exportatorii europeni. Acordul include, de asemenea, o clauză de stabilitate tarifară, care împiedică majorarea tarifelor vamale rămase peste nivelurile convenite.
Domeniul de aplicare al acordului este unul extins. Pe lângă eliminarea tarifelor vamale, acesta acoperă regulile de origine, măsurile comerciale corective, măsurile sanitare și fitosanitare, barierele tehnice în calea comerțului, liberalizarea serviciilor și investițiilor, politica în domeniul concurenței, subvențiile, întreprinderile de stat, precum și comerțul și dezvoltarea durabilă. Acordul prevede, de asemenea, un acces sporit la piețele de achiziții publice și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv a indicațiilor geografice pentru produse alimentare și băuturi tradiționale.
În acest context, acordul ar institui garanții juridice pentru protejarea a 357 de produse alimentare și băuturi europene împotriva imitațiilor, inclusiv produse precum Prosciutto di Parma și brânza Fromage de Herve. Procedurile vamale ar urma să fie simplificate, iar, în cazul ratificării, prevederile acordului ar fi implementate treptat pe o perioadă de până la 15 ani.
Sprijin În februarie 2024, cancelarul german Olaf Scholz a declarat că Uniunea Europeană are nevoie de astfel de acorduri comerciale, întrucât acestea „joacă un rol geostrategic major”. În iunie 2024, în cadrul unei întâlniri desfășurate la Berlin, Olaf Scholz și președintele Argentinei, Javier Milei, și-au exprimat sprijinul pentru încheierea rapidă a unui acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Mercosur.
De asemenea, președintele Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, a solicitat Uniunii Europene finalizarea documentelor necesare ratificării acordului. La o reuniune a Mercosur desfășurată la Foz do Iguaçu la 20 decembrie 2025, acesta a afirmat că „fără voință politică și curaj din partea liderilor nu va fi posibil să se încheie o negociere care a durat 26 de ani”.
Opoziție Acordul planificat a fost criticat de oameni de știință, sindicate, organizații neguvernamentale, crescători europeni de carne de vită, activiști de mediu și activiști pentru drepturile popoarelor indigene.
Au avut loc proteste împotriva acordului în mai multe state membre ale Uniunii Europene. Guvernele și parlamentele mai multor state membre ale UE au exprimat, de asemenea, rezerve sau opoziție față de acord. În octombrie 2020, atât Parlamentul European, cât și comisarul european pentru comerț, Valdis Dombrovskis, au declarat că acordul UE–Mercosur „nu poate fi aprobat în forma sa actuală”.
Fermierii europeni Acordul este așteptat să conducă la o creștere semnificativă a exporturilor de carne de vită din Argentina și Brazilia către Uniunea Europeană. Conform acordului, UE ar urma să permită importul unei cote de până la 99.000 de tone de carne de vită anual, la o rată tarifară preferențială de 7,5%.
Fermierii europeni, în special cei mici, se opun acestei liberalizări, temându-se că vor fi subcotați la prețuri. Organizația agricolă europeană Copa-Cogeca a avertizat că acordul „va rămâne în istorie ca un moment foarte sumbru”. a descris acordul drept o „trădare rușinoasă”.
Standarde alimentare Au fost exprimate îngrijorări legate de respectarea standardelor alimentare ale Uniunii Europene. Autoritățile irlandeze au confirmat cazuri în care carne de vită braziliană importată în UE a conținut hormoni interziși. Franța și Irlanda au avertizat că acordul ar putea submina încrederea publicului în standardele alimentare europene și ar crea condiții de concurență neloială pentru fermierii locali.
Ecologiști ONG-urile de mediu și cercetătorii au criticat acordul pentru stimularea producției intensive de carne și soia în America de Sud, asociată cu defrișările și creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Producția de carne și soia în țările Mercosur este considerată unul dintre principalii factori ai distrugerii pădurii amazoniene, unul dintre cele mai mari puțuri de carbon ale planetei. Potrivit Carbon Brief, capacitatea Amazonului de a absorbi carbonul a scăzut cu aproximativ o treime în ultimul deceniu.
Criticii susțin că prevederile de mediu din acord nu sunt însoțite de mecanisme de aplicare eficiente. Deși liderii UE au afirmat că acordul este compatibil cu obiectivele Acordul de la Paris, numeroși experți consideră aceste angajamente insuficient garantate.
Activiști pentru drepturile omului Activiștii pentru drepturile omului avertizează că defrișările și extinderea activităților agricole și miniere amenință direct comunitățile indigene din Brazilia. Sub președinția lui Jair Bolsonaro, agenția indigenă FUNAI a fost slăbită instituțional, iar protecția teritoriilor indigene a fost redusă.
În 2019, aproximativ 20.000 de mineri ilegali au invadat , unul dintre cele mai mari teritorii indigene din Brazilia. Lideri indigeni au avertizat că acordul UE–Mercosur ar putea intensifica violența și încălcările drepturilor omului.
În iunie 2019, peste 340 de organizații ale societății civile au solicitat Uniunii Europene să suspende negocierile comerciale cu Brazilia până la respectarea drepturilor omului și a standardelor de mediu.
Guverne și parlamente Mai multe state membre ale UE au amenințat cu blocarea acordului. Irlanda și Franța au declarat că nu vor ratifica acordul în absența unor garanții ferme privind protecția mediului.
Parlamentele din Austria, Țările de Jos și regiuni precum Valonia și Regiunea Capitalei Bruxelles au adoptat moțiuni de respingere sau poziții oficiale critice față de acord.
În decembrie 2023, președintele francez Emmanuel Macron și-a reiterat opoziția față de acord, invocând incompatibilitatea acestuia cu obiectivele climatice ale Uniunii Europene.
Finalizare, semnare și ratificare miniatura|În iunie 2019, reprezentanții UE și Mercosur au anunțat că au ajuns la un acord de principiu.