Asocialitatea desemnează lipsa motivației pentru sau preferința pentru activități solitare. Aceasta poate fi asociată cu , dar poate constitui, de asemenea, o consecință a oportunităților limitate de a stabili și menține relații sociale. Asocialitatea este distinctă de, dar nu se exclude reciproc cu, . Un anumit grad de asocialitate este frecvent întâlnit la , în timp ce formele extreme pot fi observate la persoane cu diverse afecțiuni clinice.
Asocialitatea nu este neapărat percepută de societate ca o trăsătură complet negativă, fiind uneori interpretată ca o modalitate de exprimare a față de ideile dominante. De asemenea, este considerată o trăsătură dezirabilă în mai multe tradiții mistice și monastice, în special în hinduism, jainism, romano-catolicism, ortodoxia orientală, budism și sufism.
Introversiune Introversiunea este „starea sau tendința de a fi în întregime sau predominant orientat către propria viață mentală”. Persoanele introvertite sunt, în general, considerate opusul , care tind să funcționeze mai bine în contexte sociale decât în solitudine. Un introvertit poate prefera activitățile solitare sau interacțiunile în grupuri mici în detrimentul celor numeroase, poate favoriza exprimarea în scris în locul comunicării verbale, poate avea mai puține relații sociale, dar mai profunde, și are adesea nevoie de timp pentru reflecție. Deși nu constituie o trăsătură de personalitate strict măsurabilă, unii autori populari descriu introvertiții ca persoane a căror psihică se reface prin reflecție și se diminuează în timpul interacțiunilor sociale.
În plan neurobiologic, cercetările au identificat diferențe anatomice între persoanele introvertite și cele extrovertite. S-a observat că introvertiții prezintă un flux sanguin mai mare către , regiune implicată în rezolvarea problemelor, memorie și procesele de anticipare și planificare.
Anhedonie socială Anhedonia socială apare atât în formele moderate, cât și în cele severe de retragere socială asociate unor tulburări de personalitate sau altor manifestări de asocialitate. Aceasta este distinctă de introversie și este frecvent însoțită de alexitimie.
Numeroase cazuri de anhedonie socială sunt caracterizate prin retragere socială pronunțată și evitarea aproape completă a interacțiunilor sociale. Studiile privind diferențele individuale în anhedonia socială discută consecințele negative ale formelor extreme sau aberante de asocialitate. Unele persoane cu anhedonie socială prezintă un risc crescut de a dezvolta schizofrenie și pot manifesta o funcționare cognitivă sub nivelul mediu.
În evoluția umană și antropologie Cercetările științifice sugerează că trăsăturile asociale din comportament, personalitate și cogniția umană pot avea anumite avantaje evolutive. Trăsăturile de introversiune și distanțare socială pot proteja individul de situații sociale impulsive și potențial periculoase, în contextul unei sensibilități reduse la recompensele sociale. Izolarea voluntară poate stimula creativitatea și poate oferi timp pentru reflecție, muncă intelectuală și identificarea mai ușoară a unor tipare utile.
Unele studii indică faptul că procesele sociale și cele analitice ale creierului tind să fie activate în mod competitiv. În acest context, cercetătorii sugerează că persoanele mai puțin orientate spre socializare ar putea utiliza mai frecvent procesarea analitică, contribuind, în mod istoric, la elaborarea strategiilor de vânătoare, la dezvoltarea uneltelor și la identificarea tiparelor relevante din mediu, în beneficiul propriei siguranțe și al grupului.
și s-au dovedit a fi potențial limitative și în populațiile de animale și umane. Atunci când învățarea socială prevalează asupra experienței personale (învățare asocială), pot apărea efecte negative, precum incapacitatea de a identifica sau selecta cea mai eficientă modalitate de îndeplinire a unei sarcini și o inflexibilitate crescută în fața schimbărilor de mediu.
Persoanele mai puțin receptive, motivate sau interesate de sociabilitate sunt, probabil, mai puțin influențate de și pot observa și reacționa mai rapid la schimbările din mediu, bazându-se într-o măsură mai mare pe propriile observații și evitând astfel reproducerea unor comportamente maladaptative prin învățare socială. Astfel de tipare, inclusiv deficite în comportamentul imitativ, au fost observate la persoane cu tulburări din spectrul autist și la , fiind corelate cu trăsături de personalitate precum și .
Posibilele beneficii ale acestor caracteristici pentru individ și pentru rudele sale au contribuit la menținerea lor într-o parte a populației umane. Avantaje precum , realizările inovatoare și critică ar fi putut favoriza conservarea unor factori genetici asociați cu autismul și introversia, pe fondul unei conștientizări cognitive, senzoriale și analitice sporite.
În psihopatologie
Schizofrenie În schizofrenie, asocialitatea este unul dintre principalele cinci „”, celelalte fiind , anhedonia, și . Din cauza lipsei dorinței de a forma relații, retragerea socială este frecvent întâlnită la persoanele cu schizofrenie.
Persoanele cu schizofrenie pot prezenta deficite sau disfuncții sociale ca urmare a tulburării, ceea ce favorizează comportamentul asocial. Delirurile și halucinațiile frecvente sau persistente pot deteriora relațiile și alte legături sociale, izolând persoanele afectate de realitate și, în unele cazuri, conducând la marginalizare socială sau lipsă de adăpost. Chiar și atunci când sunt tratate medicamentos, unele persoane pot întâmpina dificultăți în adoptarea unor comportamente sociale adecvate, cum ar fi menținerea conversațiilor, perceperea corectă a emoțiilor celorlalți sau funcționarea în medii aglomerate. Există numeroase cercetări privind utilizarea (SST) în tratamentul schizofreniei, atât în servicii ambulatorii, cât și în unități de spitalizare. SST poate ajuta pacienții să îmbunătățească contactul vizual, asertivitatea și abilitățile generale de comunicare.
Tulburări de personalitate
Tulburare de personalitate evitantă Asocialitatea este frecventă în rândul persoanelor cu tulburare de personalitate evitantă (AvPD). Acestea resimt disconfort și inhibiție în situații sociale, fiind copleșite de sentimente de inadecvare. Astfel de persoane rămân în mod constant temătoare de și tind să evite angajamentele sociale, pentru a nu se expune posibilității de a fi respinse (sau chiar acceptate). Deși doresc în mod inerent un sentiment de apartenență, frica de critică și respingere le determină să evite activ situațiile care implică interacțiune socială, ceea ce duce la tendințe pronunțat asociale; în consecință, ele întâmpină adesea dificultăți în formarea și menținerea relațiilor apropiate.
Persoanele cu AvPD pot prezenta și fobie socială; diferența constă în faptul că fobia socială implică în principal teama de situații sociale, în timp ce AvPD este mai adecvat descrisă ca o aversiune față de intimitatea relațională.
Tulburare de personalitate schizoidă Tulburarea de personalitate schizoidă (SzPD) este caracterizată prin lipsa interesului pentru relațiile sociale, preferința pentru un stil de viață solitar, secretomanie, răceală emoțională și apatie. Persoanele afectate pot avea simultan o lume imaginară bogată și elaborată, dar predominant internă.
Tulburarea nu este identică cu schizofrenia, deși există trăsături comune, precum și . De asemenea, s-a observat o prevalență crescută a acestei tulburări în familiile în care apare schizofrenia.
Tulburare de personalitate schizotipală este caracterizată prin nevoia de , anxietate în situații sociale, comportament și gândire bizare și adesea convingeri neconvenționale. Persoanele cu această tulburare resimt un disconfort accentuat în menținerea relațiilor apropiate și, prin urmare, tind frecvent să le evite. Ele pot manifesta stiluri neobișnuite de vorbire și vestimentație și întâmpină adesea dificultăți în formarea relațiilor. În unele cazuri, pot reacționa inadecvat în conversații, pot să nu răspundă sau pot vorbi singure.
Autism Persoanele autiste pot manifesta tendințe asociale pronunțate, ca urmare a diferențelor în modul de comunicare dintre persoanele autiste și (non-autiste). Aceste stiluri diferite de comunicare pot genera fricțiuni reciproce între cele două , fenomen cunoscut sub numele de . Persoanele autiste tind să exprime emoțiile diferit și, adesea, mai puțin intens decât persoanele aliste și pot avea dificultăți în interpretarea sau a pragmaticii lingvistice (inclusiv , expresiile faciale, , limbajul corpului și ) utilizate pentru transmiterea emoțiilor și a sensurilor implicite).
Relaționarea cu ceilalți este importantă pentru sănătatea generală, însă dificultățile în interpretarea corectă a indiciilor sociale pot afecta această nevoie în cazul persoanelor cu autism. Riscul experiențelor sociale negative este mai ridicat, motiv pentru care acestea pot prefera evitarea situațiilor sociale pentru a reduce anxietatea legată de performanța socială. Deficitele sociale la persoanele cu autism sunt direct corelate cu prevalența crescută a anxietății sociale în această populație. Fiind adesea o minoritate numerică în mediile sociale, persoanele autiste pot avea acces limitat la colegi cu interese similare, ceea ce poate favoriza retragerea și izolarea socială.
Tulburări de dispoziție
Depresie Asocialitatea poate fi observată la persoanele cu tulburare depresivă majoră sau distimie, deoarece acestea își pierd interesul pentru activitățile și hobby-urile cotidiene de care se bucurau anterior, inclusiv pentru activitățile sociale, ceea ce poate conduce la retragere socială.
SST (Self-System Therapy; Terapia Sistemului Sinelui) poate fi adaptată în tratamentul depresiei, cu accent pe antrenamentul asertivității. Pacienții depresivi beneficiază adesea de învățarea stabilirii unor limite în relațiile cu ceilalți, de satisfacerea propriilor nevoi și de creșterea încrederii în sine în interacțiunile sociale. Cercetările sugerează că pacienții deprimați care tind să se retragă social pot beneficia de SST prin încurajarea intensificării interacțiunilor sociale pozitive, în locul evitării acestora.
Tulburare de anxietate socială Comportamentul asocial este frecvent observat la persoanele cu tulburare de anxietate socială (SAD), care experimentează temeri persistente și iraționale de a se face de rușine în situații sociale. Acestea pot avea atacuri de panică și anxietate severă, ceea ce poate conduce uneori la agorafobie. Tulburarea este frecvent întâlnită la copii și adulți tineri, diagnosticul fiind stabilit, în medie, între vârstele de 8 și 15 ani. În absența tratamentului, persoanele cu SAD pot manifesta comportament asocial și la vârsta adultă, evitând interacțiunile sociale și opțiunile de carieră care implică . SST poate ajuta persoanele cu fobie socială sau timiditate să își îmbunătățească abilitățile de comunicare și relaționare, facilitând interacțiunea cu ceilalți și participarea la situații precum interviurile de angajare, cu mai multă ușurință și încredere în sine.
Leziuni cerebrale traumatice (TBI) pot conduce, de asemenea, la asocialitate și retragere socială.
Management
Tratamente
Antrenamentul abilităților sociale Antrenamentul abilităților sociale (AAS) este o tehnică destinată persoanelor cu dificultăți de relaționare cu ceilalți, simptom întâlnit frecvent în timiditate, conflicte conjugale și familiale sau dizabilități de dezvoltare, precum și în numeroase tulburări mintale și neurologice, inclusiv tulburări de adaptare, tulburări de anxietate, tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate, fobie socială, dependență de alcool, depresie, tulburare bipolară, schizofrenie, tulburare de personalitate evitantă, tulburare de personalitate paranoidă, tulburare obsesiv-compulsivă și tulburare de personalitate schizotipală.