miniatura|Valorile ochiului uman de la roșu la verde și de la albastru la galben pentru fiecare culoare vizibilă cu o singură lungime de undă Culorile imposibile sunt culori care nu apar în funcționarea vizuală obișnuită. Diferite teorii ale culorilor sugerează diferite culori ipotetice pe care oamenii sunt incapabili să le perceapă dintr-un motiv sau altul, iar culorile fictive sunt create în mod curent în cultura populară. Deși unele astfel de culori nu au nicio bază în realitate, fenomene precum oboseala celulelor cu conuri permit perceperea culorilor în anumite circumstanțe care altfel nu ar fi.
Procesul adversarului Procesul adversarului culorii este o teorie a culorii care afirmă că sistemul vizual uman interpretează informațiile despre culoare prin procesarea semnalelor de la conuri și bastoane într-o manieră antagonistă. Cele trei tipuri de conuri au o oarecare suprapunere în ceea ce privește lungimile de undă ale luminii la care răspund, așa că este mai eficient pentru sistemul vizual să înregistreze diferențele dintre răspunsurile conurilor, decât răspunsul individual al fiecărui tip de con. Teoria culorii adverse sugerează că există trei canale adverse:
Roșu versus verde Albastru versus galben Negru versus alb (acesta este acromatic și detectează variația sau luminanța lumină-întuneric)
Răspunsurile la o culoare a unui canal advers sunt antagonice față de cele ale celeilalte culori, iar semnalele emise dintr-un loc de pe retină pot conține una sau alta, dar nu pe ambele, pentru fiecare pereche de adversare.
Olo
Dacă conurile M ar fi excitate singure, s-ar percepe o culoare imaginară mai verde decât orice verde fizic posibil. Un astfel de „hiperverde” se situează, conform diagramei de cromaticitate xy CIE 1931 și conform CIE 2006 LMS, pe coordonatele xy (1.3267164, -0.3267164) (sub și în dreapta gamei vizibile de pe diagramă). În aprilie 2025, un grup de cercetare a raportat că a realizat exact acest lucru, utilizând un sistem de imagistică pentru scanarea retinei și o sursă laser orientabilă pentru iluminarea exclusivă a conurilor M. Culoarea percepută de subiecții experimentali s-a potrivit cu senzația prezisă, descriind culoarea ca un albastru-verde cu o saturație fără precedent. A fost numită „olo”, după coordonatele sale (0, 1, 0) în spațiul de culoare LMS. Cu toate acestea, există un dezacord cu privire la faptul dacă olo este într-adevăr o culoare nouă. Aproximările către olo pot fi observate prin procesul de oboseală a adversarului, așa cum este demonstrat de alte culori hipersaturate, cum ar fi portocaliul hiperbolic, descris la secțiunea „Culori himerice” de mai jos.
Note
Categorie:Percepție Categorie:Vedere Categorie:Culori