San Bernardino ( ) este un oraș și reședința comitatului San Bernardino, California, Statele Unite ale Americii. Situat în regiunea Inland Empire din sudul Californiei, orașul avea o populație de 222.101 locuitori la recensământul din 2020, fiind al 18-lea cel mai populat oraș din California. Zona metropolitană Riverside–San Bernardino, cu 4,74 milioane de locuitori, este a 12-a cea mai mare zonă metropolitană din țară. San Bernardino este centrul economic, cultural și politic al Văii San Bernardino, împărțind această distincție pentru regiunea mai largă Inland Empire cu orașul său geamăn, Riverside.
San Bernardino a primit acest nume în 1810, când preotul spaniol Francisco Dumetz a condus o expediție prin zonă. În 1839, guvernul mexican i-a acordat fermierului Californio José del Carmen Lugo dreptul de a se stabili în zonă, lucru care a fost oficializat când i-a fost concesionat Rancho San Bernardino în 1842. În urma cuceririi americane a Californiei, ferma, în mare parte nepopulată, a fost cumpărată de coloniști mormoni care au fondat orașul San Bernardino în 1851, fiind ulterior încorporat ca municipiu în 1854. După ce majoritatea mormonilor au plecat în 1857, orașul a crescut semnificativ la sfârșitul secolului al XIX-lea ca centru comercial la intersecția dintre sudul Californiei și sud-vestul american. Astăzi, San Bernardino este un centru important pentru regiunea Inland Empire și sudul Californiei. Guvernele din El Salvador, Guatemala și Mexic au înființat singurele consulate ale zonei metropolitane în zona centrală a orașului. Mai mult, Districtul Universitar al orașului funcționează ca un oraș universitar, găzduind California State University, San Bernardino.
Istorie Populații indigene Orașul San Bernardino, California, ocupă o mare parte din Valea San Bernardino, o vale locuită mult timp de poporul Tongva. Mai multe dintre satele lor erau presărate de-a lungul văii San Bernardino înainte de sosirea europenilor în zonă. Kaawchama a fost poate cel mai semnificativ din regiune, fiind un centru regional de comerț conectat la satele din sudul Californiei și de-a lungul fluviului Colorado prin Drumul Mohave, care a fost folosit de popoarele Mohave, Serrano, Cahuilla, Payomkawichum și altele. Satul era situat în întinderea estică a regiunii Tovaangar și a fost stabilit de-a lungul râului Santa Ana.
Epoca spaniolă și mexicană Odată cu înființarea Misiunii San Gabriel în 1771, misionarii spanioli care călătoreau prin zonă și-au exprimat dorința de a stabili o stație de aprovizionare, care a devenit Guachama Rancheria. Așezarea a fost denumită și Politana și a devenit prima așezare spaniolă în ceea ce ei numeau Valea San Bernardino, numită după Bernardin din Siena, fiind înființată în 1810 ca o capelă de misiune și stație de aprovizionare de către Misiunea San Gabriel.
Doi ani mai târziu, așezarea a fost distrusă de membrii triburilor locale, în urma unor cutremure puternice care au zguduit regiunea. Câțiva ani mai târziu, populațiile Serrano și Cahuilla de Munte au reconstruit Guachama Rancheria, iar în 1819 au invitat misionarii să se întoarcă în vale. Aceștia au revenit și au înființat San Bernardino de Sena Estancia. Populațiile Serrano și Cahuilla au locuit în Politana mult timp după decretul de secularizare din anii 1830 și după includerea sa, în 1842, în concesiunea de terenuri Rancho San Bernardino a familiei lui José del Carmen Lugo.
Epoca post-cucerire thumb|stânga|Vedere a Fort San Bernardino în 1852 thumb|dreapta|Centrul orașului San Bernardino în 1905 Zona nu a fost colonizată pe scară largă până în 1851, în urma cuceririi americane a Californiei. Prima colonie anglo-americană a fost înființată în 1851 de pionieri asociați cu Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Comitatul San Bernardino a fost format în 1853 din părți ale comitatului Los Angeles. Mormonii au proiectat orașul pe baza planului „Orașului Sionului”, tipic pentru planificarea urbană mormonă. Coloniștii mormoni au dezvoltat agricultura irigată comercială și exploatarea forestieră, furnizând produse agricole și cherestea în tot sudul Californiei.
Orașul a fost încorporat oficial în 1857. Mai târziu în acel an, majoritatea coloniștilor au fost rechemați de Brigham Young din cauza Războiului din Utah. Unii mormoni au rămas în San Bernardino, iar alții s-au întors ulterior din Utah, dar un consorțiu imobiliar din El Monte și Los Angeles a cumpărat majoritatea terenurilor vechii ferme și ale coloniștilor care plecau. Ei au vândut aceste terenuri noilor coloniști care au ajuns să domine cultura și politica din comitat, iar San Bernardino a devenit un oraș tipic de frontieră american. Mulți dintre noii proprietari de pământuri nu îi simpatizau pe mormonii sobri, preferând să consume alcool în saloanele acum permise în oraș. Dezordinea, bătăile și violența din zonă au devenit frecvente, atingând punctul culminant în Incidentul Ainsworth-Gentry din 1859.
În 1860 a început o goană după aur în munții din apropiere, odată cu descoperirea aurului de către William F. Holcomb în Holcomb Valley la începutul aceluiași an. O altă descoperire a urmat în cursul superior al pârâului Lytle. Până în anii 1860, San Bernardino devenise, de asemenea, un important centru comercial din sudul Californiei. Orașul, aflat deja pe drumul Los Angeles Salt Lake, a devenit punctul de plecare pentru Drumul Mojave începând cu 1858 și Drumul Bradshaw din 1862 către minele de-a lungul fluviului Colorado și din Teritoriul Arizona în timpul goanei după aur din 1862–1864. thumb|stânga|Depoul Santa Fe din San Bernardino, construit în 1918 în stilul Mission Revival
Totuși, într-un raport din 2007 publicat în The California Geographer, Norman Meek, profesor de geografie la California State University, San Bernardino, a remarcat că prima înregistrare directă a formei de relief (în formă de vârf de săgeată) a apărut într-o fotografie din 1864, realizată la scurt timp după înființarea stațiunii balneare de către David Noble Smith la izvoarele termale. Nicio mențiune a acestui vârf de săgeată nu apare în înregistrările călătorilor spanioli din zonă din secolul al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea, nici în înregistrările așezărilor mormone din zonă din anii 1850 și nici în primul studiu geologic științific realizat în zona reperului în 1853. Meek a efectuat o analiză a probelor de sol, neconstatând nicio diferență semnificativă în compoziția substratului vârfului de săgeată în sine comparativ cu împrejurimile sale, în afară de urme crescute de substanțe chimice ignifuge folosite pentru controlul incendiilor de vegetație, punând la îndoială ipoteza că acesta ar putea fi explicat ca o formațiune pur naturală. Pe baza acestui fapt și a creșterii bruște a rapoartelor și a presupuselor legende despre vârful de săgeată la sfârșitul secolului al XIX-lea în articolele și materialele publicitare pentru stațiune, Meek a susținut că „vârful de săgeată ar putea fi o reclamă creată de om cândva la sfârșitul anilor 1850 sau începutul anilor 1860, probabil de către fondatorul stațiunii cu izvoare termale”. El a sugerat că formațiunea ar fi putut fi construită cu ajutorul membrilor triburilor native locale, modificând, eventual, urma unei alunecări de teren.Meek, Norman (2007). Origin of the Arrowhead landmark near San Bernardino, California, The California Geographer 47: 27-41.
Până în 1889, vestea despre aceste izvoare, alături de hotelul de pe amplasament (și o credință în efectul apei din izvoare asupra sănătății generale), se răspândise considerabil. Oaspeții hotelului lăudau frecvent apa cristalină a izvoarelor reci, ceea ce l-a determinat pe Seth Marshall să înființeze o operațiune de îmbuteliere la subsolul hotelului. Până în 1905, apa din izvoarele reci era expediată spre Los Angeles sub nou-creata marcă înregistrată „Arrowhead”.
Popoarele indigene din Valea și Munții San Bernardino au fost identificate în mod colectiv de exploratorii spanioli în secolul al XIX-lea sub numele de Serrano, termen care înseamnă „muntean”. Populația Serrano care locuia lângă ceea ce este astăzi Big Bear Lake a fost numită Yuhaviatam, sau „Oamenii Pinilor”. În 1866, pentru a elibera calea coloniștilor și a căutătorilor de aur, miliția statului a condus o campanie de 32 de zile, masacrând bărbați, femei și copii. Liderul Yuhaviatam, Santos Manuel, și-a condus poporul din vechea lor patrie către un sat de la poalele munților San Bernardino. În 1891, guvernul Statelor Unite a transformat locul într-o rezervație tribală și i-a dat numele lui Santos Manuel.
În 1867 au sosit în San Bernardino primii imigranți chinezi.
În 1883, California Southern Railroad a stabilit o legătură feroviară prin San Bernardino, conectând Los Angeles de restul țării.
Epoca modernă thumb|dreapta|Magazinul universal istoric Harris Company, în stil California Churrigueresque, în 1940 În 1905, orașul San Bernardino a adoptat prima sa cartă.
Baza Aeriană Norton a fost înființată în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1994, Baza Aeriană Norton a fost închisă pentru a deveni Aeroportul Internațional San Bernardino.
În 1940, Richard și Maurice McDonald au fondat McDonald's, alături de conceptul său inovator de restaurant, în acest oraș.Modern Marvels "Fast Food Tech"; History Channel; Viewed December 3, 2009
În 1955, Glen Bell și-a deschis prima tarabă cu taco după ce a învățat de la Gloria Hoyle la Mitla Café, aceasta dezvoltându-se ulterior în primul Taco Bell.
San Bernardino a câștigat premiul All-America City în 1977.
La 12 mai 1989, o deraiere masivă a avut loc pe Duffy Street în zona Muscoy, când un tren încărcat cu trona aparținând companiei Southern Pacific a pierdut controlul în timp ce cobora prin Cajon Pass. Dezastrul a ucis 4 persoane și a distrus șapte case. Ulterior, la 25 mai, o conductă subterană de petrol s-a fisurat, ucigând încă 2 persoane și arzând complet alte 11 case.
În august 2012, San Bernardino a cerut protecția legii falimentului conform Capitolului 9, având datorii de peste 1 miliard de dolari. Această mișcare a înghețat plățile orașului către creditori, inclusiv plățile pentru pensii către Sistemul de Pensii al Angajaților de Stat din California (CalPERS) timp de aproape un an. San Bernardino a devenit la acel moment cel mai mare oraș care a depus cererea de faliment sub Capitolul 9; acest statut a fost depășit de cererea orașului Detroit în iulie 2013. După aprobarea unui judecător, orașul a ieșit din faliment în februarie 2017, devenind unul dintre cele mai lungi falimente municipale din Statele Unite.
Pe 2 decembrie 2015, un atac terorist s-a soldat cu 14 morți și 22 de răniți grav.
Geografie thumb|stânga|250px|Vedere a centrului orașului San Bernardino