Bremgarten este o comună, reședința districtului Bremgarten, în cantonul Aargau, Elveția. Centrul vechi medieval al orașului este clasificat ca sit al patrimoniului de importanță națională.
În 2013, Bremgarten a devenit prima municipalitate din Europa care a introdus legi care interziceau solicitanților de azil să viziteze anumite locuri publice, cum ar fi bibliotecile, piscinele, școlile și bisericile.
La 1 ianuarie 2014, fosta municipalitate Hermetschwil-Staffeln a fuzionat cu municipalitatea Bremgarten.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Bremgarten are o suprafață, conform datelor din 2006, de 11.36 km² (4.39 mi²). Din această suprafață, 10.1% este utilizată în scopuri agricole, în timp ce 56% este împădurită. Din restul terenului, 25.6% este așezat (clădiri sau drumuri), iar restul (8.4%) este neproductiv (râuri sau lacuri).
Municipalitatea este capitala districtului Bremgarten. Orașul de sus este situat pe înălțimile de deasupra râului Reuss, în timp ce orașul de jos este situat de-a lungul malurilor râului.
Istorie Zona era cunoscută înainte de 1140 ca Bremgarten, deși orașul nu a fost fondat decât aproape un secol mai târziu. În 1230, o așezare a fost fondată lângă locația actuală a Bremgarten. Apoi, în 1238/39 a fost menționat ca Bremegarten. În 1258, i s-au acordat drepturi de oraș de către Rudolf I de Habsburg. Populația Bremgarten a crescut rapid și a devenit un important târg comercial cu o școală latină remarcabilă. Deoarece făcea parte din teritoriile habsburgice, locuitorii din Bremgarten au luptat în bătăliile de la Morgarten (1315) și Sempach de partea habsburgică.
În 1379, o curte de justiție a fost construită în Bremgarten, servind ca centru al unui nou district legal. Berikon s-a alăturat Bremgarten în 1374. Mai târziu, în 1410, Unterlunkhofen, Oberlunkhofen, Jonen și Arni s-au alăturat. Oberwil-Lieli s-a alăturat în 1429, Rudolfstetten-Friedlisberg în 1430, și în cele din urmă Huserhof în 1482. Au fost create două districte: unul „înalt” pentru Ober- și Unterlunkhofen, Arni, Islisberg, Jonen, Werd și Huserhof și unul „inferior” pentru restul satelor.
În 1415, Aargau a fost cucerit de Vechea Confederație Elvețiană. În timp ce Berna a păstrat partea de sud-vest, care consta din Zofingen, Aarburg, Aarau, Lenzburg și Brugg, Bremgarten a devenit parte a Freie Ämter sau bailicatele libere. Acestea au rămas relativ independente și li s-a permis să-și păstreze propriile districte legale. Bremgarten, împreună cu restul Freie Ämter (Mellingen, Muri, Villmergen și comitatul Baden), au fost guvernate ca „pământuri supuse” de către toți sau unii dintre Confederați. Când Bremgarten a refuzat oferta de a se alătura liber Confederației, a fost implicat în Războiul Vechiului Zürich din 1443, în care a fost asediat și capturat.
Bremgarten a jucat un rol important în Reformă. Un important reformator elvețian, numit , s-a născut acolo în 1504. Încă din 1529, religia oficială a orașului s-a schimbat de la catolicism. Cu toate acestea, catolicismul a fost reintrodus forțat în 1531 după Bătălia de la Kappel. Bullinger a fost forțat să plece în exil și s-a mutat la Zürich, unde a devenit succesorul lui Huldrych Zwingli ca lider al orașului după ce Zwingli murise în luptă.
Catolicismul și-a pierdut influența după al doilea Război Villmerger din 1712. Bremgarten a devenit parte a zonei Zürich, Berna și Glarus. În timpul Revoluției Franceze, a găzduit pentru scurt timp pe Ludovic-Filip, care căuta refugiu din fața revoluționarilor. Mareșalul André Masséna s-a mutat în Bremgarten, împreună cu statul său major, înainte ca trupele sale să le învingă pe cele ale Rusiei și Austriei lângă Zürich. În timpul Republicii Elvețiene, Bremgarten a devenit parte a efemerului Canton Baden. În 1803 s-a alăturat cantonului Aargau.
Orașul a înflorit în timpul Revoluției Industriale. Datorită creșterii, zidul orașului a fost dărâmat și a fost conectat la sistemul feroviar elvețian în 1876. Abia din 1912 orașul a fost conectat cu Dietikon și Wohlen prin cale ferată.
La fel ca peste tot în Europa, epoca de după Al Doilea Război Mondial a marcat o creștere vastă a traficului motorizat. Bremgarten este situat pe drumul principal care leagă Lenzburg de Zürich. Înainte de deschiderea autostrăzii, acesta era unul dintre cele mai aglomerate drumuri din Elveția. Aceasta era o mare problemă, deoarece tot traficul trebuia să treacă pe un mic pod de lemn în mijlocul părții vechi a orașului. Deschiderea autostrăzii nu a rezolvat această problemă. Abia în 1994, când a fost construită o șosea de centură, partea veche a orașului a redevenit în sfârșit liniștită. Acum este închisă traficului motorizat.
Demografie Bremgarten are o populație (la 31 decembrie 2020) de 8.415 locuitori. Conform datelor din 2008, 21.9% din populație era formată din cetățeni străini. În ultimii 10 ani, populația a crescut cu o rată de 17%. Cea mai mare parte a populației (conform datelor din 2000) vorbește germană (86.2%), albaneza fiind a doua cea mai comună (3.0%), iar italiana a treia (1.9%).
Evoluția populației:
Religia Conform recensământului din 2000, 2.720 de persoane, adică 51.0%, erau de confesiune romano-catolică, în timp ce 1.146 de persoane, adică 21.5%, aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. Din restul populației, 12 persoane (sau aproximativ 0.22% din populație) aparțineau credinței creștin-catolice.
Situri de patrimoniu de importanță națională Există nouă situri în Bremgarten care sunt listate ca situri de patrimoniu elvețian de importanță națională. Înainte de fuziunea din 2014 cu Hermetschwil-Staffeln, șapte erau în Bremgarten, în timp ce două proveneau din Hermetschwil-Staffeln.
Există două clădiri guvernamentale sau administrative: fostul Muri-Amthof de la Antonigasse 2, precum și anexa la Muri-Amthof de la Antonigasse 4. Două biserici se află pe listă: Biserica Catolică a orașului cu Capela Sf. Klara și Capela Sf. Anna împreună cu Capela Maicii Domnului de pe Pfarrgasse / Kirchgasse.
Două fortificații fac parte din inventar: Schlössli de la Schlossgässli 2 și zidurile orașului.
Ultima clădire de pe listă este casa Weissenbach de la Antonigasse 24. Cele două situri din Hermetschwil-Staffeln erau Mănăstirea Benedictină Sf. Martin și fostul hotel-restaurant de la Dorfstrasse 9.
Întregul sat Bremgarten este desemnat ca parte a Inventarului Siturilor de Patrimoniu Elvețian.
Personalități (c.1500–1553), teolog romano-catolic, compozitor și dramaturg elvețian. (1504–1575), reformator elvețian, teolog influent al Reformei Protestante. (1626–1683) organist și compozitor elvețian. (născut în 1963), fost ciclist profesionist elvețian, a concurat la Jocurile Olimpice de vară din 1984.
Note
Referințe
Vezi și Listă de localități din cantonul Aargau
Legături externe
Categorie:Localități din cantonul Aargau Categorie:Comune din cantonul Aargau Categorie:Orașe din Elveția Categorie:Orașe libere imperiale