Liga Binelui Public (în ) a fost o coaliție a marilor vasali ai regelui Franței, Ludovic al XI-lea, între care se numărau Carol de Valois (fratele regelui) și Carol Temerarul (fiul cel mare al ducelui Burgundiei, Filip cel Bun) care se opuneau politicii autoritare a regelui. Conflictul, declanșat în martie 1465, a generat un război desfășurat până în octombrie același an.

Context istoric În 1435, urmare a Păcii de la Arras, regele Carol al VII-lea al Franței, a dat în gaj ducelui Burgundiei, Filip cel Bun, mai multe orașe de-a lungul râului Somme.Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, p. 498. Fiul regelui Carol al VII-lea, Ludovic (devenit rege al Franței în 1461), urmărind să slăbească puterea principalelor case nobiliare, a răscumpărat, printre altele, gajarea acestor orașe. Carol Temerarul, s-a opus acțiunilor regelui Ludovic, găsind sprijin în rândul altor nobili de rang înalt care, de asemenea, considerau că drepturile lor erau îngrădite de politica regală. El a încheiat o înțelegere cu aceștia formând o ligă ai cărei membrii au fost:

Iacob de Armagnac, duce de Nemours și conte de Marche; Ioan al II-lea, duce de Bourbon; Francisc al II-lea, duce de Bretania; Ioan al II-lea, duce de Lorena; Ioan al V-lea, conte de Armagnac; Ludovic de Luxemburg, conte de Saint-Pol; Ioan de Orléans, conte de Dunois (numit și Bastardul de Orléans); Antoine de Chabannes; Carol al II-lea, conte de Albret; Pierre d'Amboise; Ioan I, duce de Cleves; Frederic I, conte palatin al Rinului; André de Lohéac.

Într-un manifest făcut public pe 10 martie 1465, acești nobili și-au declarat intenția de a se opune unei guvernări dezordonate și ineficiente. Ei plănuiau să instaleze-l pe Carol de Valois, în vârstă de 18 ani, fratele regelui, ca regent în locul acestuia. Regele a răspuns pe 16 martie cu un contramanifest.

Conflictul militar în sursele contemporane Ludovic al XI-lea a cerut ajutorul lui Francesco Sforza și a propus orașului Liege o alianță împotriva inamicului comun, care a fost încheiată pe 17 iunie. Regele, care beneficia și de sprijinul conteluilui Gaston al IV-lea de Foix, avea la dispoziție o armată de 30 000 de oameni. Imediat după izbucnirea ostilităților, adică deja în martie, s-a îndretat spre regiunea Bourbonnais și apoi spre Paris împotriva ducelui Francisc al II-lea de Bretania și a contelui Carol Temerarul.

Bătălia de la Montlhéry pe 16 iulie 1465 s-a încheiat fără un rezultat decisiv, ceea ce a permis fiecărei părți să revendice victoria. Liga a încercat apoi să negocieze cu Parisul, sperând că, fiind cel mai important oraș, va atrage și celelalte orașe de partea sa. Ludovic al XI-lea a devansat acțiunile ligii și a intrat în Paris. Potrivit istoricului Philippe de Commynes (1447–1511), regele a dat noi privilegii locuitorilor Parisului, dar a lăsat 2000 de oameni înarmați în oraș. Nu a folosit nicio forță în timpul ocupației și nu s-a răzbunat pe nimeni.

Acordul de pace Prin trei tratate s-a încheiat pacea care, după o remarcă potrivită a lui Philippe de Commynes, a adus binele public: „le bien publicque estoit converti en bien particulier” (în traducere: „binele public s-a transformat în binele fiecăruia”).

5 octombrie 1465: Tratatul de la Conflans; 27 octombrie 1465: Tratatul de la Saint-Maur; 12 decembrie 1465: un nou Tratat de la Conflans.

Ludovic al XI-lea l-a numit pe fratele său, Carol, duce de Normandia, i-a restituit lui Carol Temerarul orașele de pe râul Somme și i-a cedat Boulogne, Guînes, Roye, Péronne și Montdidier; i-a dat lui Ioan de Lorena orașele Mouzon, Sainte-Menehould și Neufchâteau; ducele de Bretania a primit Montfort și Étampes, ducele de Bourbon mai multe posesiuni în Auvergne; ducele de Nemours a devenit guvernator al Parisului și al orașului Île-de-France; contele de Armagnac a primit mai multe cetăți în provincia Rouergue; l-a numit mare scutier pe Tanneguy du Chastel și conetabil pe contele de Saint-Pol. O comisie formată din 36 de membri urma să remedieze abuzurile din administrație. Cu toate acestea, după un timp, Ludovic al XI-lea a încetat să mai respecte condițiile pe care le acceptase.

Note

Bibliografie

Kurt M. Jung: Weltgeschichte in einem Griff. Von der Urzeit zur Gegenwart, Editura Ullstein, Frankfurt pe Main, 1985, ISBN: 3-550-07975-3. Bernard de Mandrot (ed.): Mémoires de Philippe de Commynes, vol. 1, Editura A. Picard, 1901 (versiune online). Paul Maurray Kendall: Ludwig XI. König von Frankreich 1423–1483, Editura Callway, München, 1971, . Thomas Basin: Histoire de Charles VI. et Louis XI., Editura Lahure, Paris, 1855 (versiune online). Thomas Basin: Histoire des Règnes de Charles VII. et de Louis XI., Forgotten Books, Londra, 2018, . Categorie:Conflicte din secolul al XV-lea Categorie:Războaie civile Categorie:Războaiele Franței Categorie:Istoria Franței în Evul Mediu Categorie:1465