Mohammad Zahir Șah (în paștună/dari: محمد ظاهر شاه; ) a fost ultimul rege al Afganistanului, domnind din 8 noiembrie 1933 până la detronarea sa la 17 iulie 1973.
Acesta a extins relațiile diplomatice ale Afganistanului cu numeroase țări, inclusiv cu ambele tabere ale Războiului Rece.C-SPAN: Afghan King & Queen 1963 Visit to U.S. Reel America Preview (official U.S. government video; public domain). În anii 1950, Zahir Șah a început modernizarea țării, proces care a culminat cu adoptarea unei noi constituții și instaurarea unui sistem de monarhie constituțională. Dovedind o atitudine nepartizană, lunga sa domnie a fost marcată de o perioadă de pace în țară, pierdută ulterior odată cu izbucnirea conflictului afgan.
În anul 1973, în timp ce Zahir Șah se afla în Italia pentru tratament medical, regimul său a fost răsturnat printr-o lovitură de stat condusă de vărul său și fostul prim-ministru, Mohammad Daoud Han, care a instaurat o republică cu partid unic, punând capăt unei guvernări monarhice neîntrerupte de peste 225 de ani. Zahir Șah a rămas în exil, în apropiere de Roma, până în 2002, când s-a întors în Afganistan după căderea regimului taliban.
I s-a acordat titlul de „Părinte al Națiunii”, pe care l-a purtat până la moartea sa, în 2007.Encyclopædia Britannica, "Mohammad Zahir Shah"
Tinerețea Mohammad Zahir Han s-a născut la 15 octombrie 1914, în cartierul din Kabul, în Emiratul Afganistanului, făcând parte din familia regală , care aparținea clanului al tribului paștun . El a fost fiul lui Mohammad Nadir Șah (1883–1933) și al lui (d. 1941). Nadir a fost un membru de rang înalt al clanului Mohammadzai și comandant-șef al Armatei Regale Afgane în timpul regelui Amanullah Han.
Zahir Han a fost educat într-o clasă specială pentru prinți la Școala Primară Elementară, construită în 1904 de Regatul Unit, și la Liceul Habibia, unde multe materii erau predate în limba engleză. Pentru învățământul secundar, a urmat Liceul Amaniya (construit în timpul domniei regelui Amanullah de Franța, unde multe materii se predau în franceză). Această școală a fost redenumită de Nadir Șah ca Liceul Esteqlal după căderea regelui Amanullah. Zahir a studiat la Școala Militară de Infanterie pe perioada iernii (an școlar în Kabul, 21 martie – noiembrie). Ulterior, a fost trimis în Franța pentru pregătire suplimentară.
A continuat studiile în Franța, unde tatăl său a servit ca trimis diplomatic, studiind la Institutul Pasteur și la Universitatea din Montpellier. La întoarcerea în Afganistan, l-a ajutat pe tatăl său și pe unchii săi să restabilească ordinea și controlul guvernamental în perioada de anarhie din țară. Mai târziu, a fost înscris din nou la o Școală de Infanterie și numit consilier privat, servind ulterior în guvern în funcțiile de subsecretar de stat la Ministerul Apărării și ministru al educației.
Origine Tatăl lui Zahir, Mohammad Nadir Șah, a fost fiul lui Sardar Mohammad Yusuf Han. Născut la Dehradun, în India Britanică, familia lui Nadir fusese exilată după al Doilea Război Anglo-Afgan. Nadir Șah era descendent al lui Sultan Mohammad Han Telai, frate vitreg al Emirului Dost Mohammad Han. Bunicul său, Mohammad Yahya Han (socru al Emirului Yaqub Han), a fost responsabil de negocierile cu britanicii care au dus la Tratatul de la Gandamak.
După invazia britanică care a urmat uciderii lui Sir Louis Cavagnari în 1879, Yaqub Han, Yahya Han și fiii acestuia, prinții Mohammad Yusuf Han și Mohammad Asef Han, au fost luați prizonieri de britanici și transferați în Rajul Britanic, unde au rămas forțat până când cei doi prinți au fost invitați să se întoarcă în Afganistan de Emirul Abdur Rahman Han în ultimul an al domniei sale (1901). În timpul domniei lui Amir Habibullah, li s-a acordat titlul de „Tovarăși ai Regelui” ().
Nadir Șah a preluat tronul după executarea autoproclamatului conducător al Afganistanului, , la 1 noiembrie 1929.Encyclopædia Britannica, "Afghanistan Mohammad Nader Shah (1929–33)"
Domnie stanga|miniatura|255x255px|Fotografie de studio cu Zahir Șah în uniformă militară, așezat într-un fotoliu greu, sculptat (anii 1930) Zahir Han a fost proclamat rege (șah) la 8 noiembrie 1933, la vârsta de 19 ani, după asasinarea tatălui său, Mohammad Nadir Șah. După urcarea pe tron, i s-a acordat titlul regal: „Cel care își pune încrederea în Dumnezeu, următor al religiei ferme a Islamului”. În primii 20 de ani, el nu a guvernat efectiv, cedând în schimb puterea unchilor săi paterni, Mohammad Hashim Han și Șah Mahmud Han, care au servit amândoi ca prim-miniștri. Această perioadă a favorizat dezvoltarea relațiilor Afganistanului cu comunitatea internațională, deoarece în 1934 Afganistanul a aderat la Liga Națiunilor, primind în același timp recunoaștere oficială din partea Statelor Unite. Până la sfârșitul anilor 1930, au fost încheiate acorduri privind asistența externă și comerțul cu multe țări, cel mai notabil cu puterile Axei: Germania, Italia și Japonia.Dupree, Louis: Afghanistan, pp. 477–478. Princeton University Press, 1980
Zahir Șah a oferit ajutor, arme și luptători afgani rebelilor musulmani uiguri și kirghizi, care stabiliseră Republica Islamică Turcică Independentă a Turcistanului de Est. Ajutorul nu a fost suficient pentru a salva republica Turcistanului de Est, deoarece forțele combinate au fost înfrânte în 1934 de Divizia Nouă 36 de musulmani chinezi Kuomintang din Armata Revoluționară Națională, comandată de generalul , în Bătălia de la Kashgar și Bătălia de la Yarkand. Toți voluntarii afgani au fost uciși de trupele musulmane chineze, care au abolit apoi republica Turcistanului de Est și au restabilit controlul guvernului chinez asupra zonei. miniatura|253x253px|Cina în onoarea regelui Mohammad Zahir Șah al Afganistanului, găzduită de președintele John F. Kennedy (1963) În ciuda relațiilor apropiate cu puterile Axei, Zahir Șah și guvernele sale au refuzat să ia parte de o parte sau alta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar Afganistan a fost una dintre puținele țări din lume care a rămas neutră. Între 1944 și 1947, Afganistanul a experimentat o serie de revolte ale diferitelor triburi.
După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Zahir Șah a recunoscut necesitatea modernizării Afganistanului și a recrutat un număr de consilieri străini pentru a asista în acest proces. În această perioadă a fost fondată prima universitate modernă din Afganistan. O serie de progrese și reforme potențiale au fost blocate ca urmare a facțiunilor și conflictelor politice.
Zahir Șah a solicitat, de asemenea, ajutor financiar atât din partea Statelor Unite, cât și a Uniunii Sovietice, iar Afganistanul a fost una dintre puținele țări din lume care au primit ajutor de la ambele puteri adversare ale Războiului Rece.
Într-un interviu din 1969, Zahir Șah a spus că el „nu este capitalist. Dar nici nu vreau socialism. Nu vreau socialism care să ducă la situația [care există] în Cehoslovacia. Nu vreau să devenim slujitorii Rusiei sau Chinei sau slujitorii oricărui alt loc”. stanga|miniatura|225x225px|Mohammad Zahir Șah și Mareșalul Tito în 1968 El a fost considerat un conducător relativ îngăduitor în comparație cu regii anteriori; Zahir Șah nu a semnat niciodată un mandat pentru executarea cuiva din motive politice în timpul domniei sale. De asemenea, el și-a folosit puterea de mai multe ori pentru a comuta pedepsele capitale date unor infractori condamnați.
La cererea lui Zahir Șah, a fost promulgată o nouă constituție în 1964, care a transformat Afganistanul într-un stat modern și democratic, prin introducerea alegerilor libere, a unui parlament, a drepturilor civile și politice, a drepturilor femeilor și a sufragiului universal. dreapta|miniatura|225x225px| Zahir Șah sosește la stația PAF Mauripur, urmat de președintele Pakistanului, Iskander Mirza, și de Nahid Mirza . Aceștia sunt întâmpinați de comandantul PAF, Asghar Han, și de Nur Han . Printre alți participanți se numără șefii Forțelor Aeriene Irakiene, Turciei și Iraniene, precum și generalul Ayub Han . Bucla recordului mondial, efectuată în onoarea sa, este prezentată la final. (1958) Cel puțin cinci monede afghane Pul din timpul domniei sale purtau titlul arab „المتوكل على الله محمد ظاهر شاه”(AlMutawakkil 'āla Allah Muhammad Dhāhir Shāh), care înseamnă „Cel care se sprijină pe Dumnezeu, Mohammad Zahir Șah”. Titlul onorific de „cel care se sprijină pe Dumnezeu” este preluat din Coran 8:61.
Până în momentul în care s-a întors în Afganistan în 2002, domnia lui Zahir Șah a fost caracterizată drept o lungă perioadă de pace.
Exil În 1973, în timp ce Zahir Șah se afla în străinătate, în Italia, verișorul său Mohammad Daoud Han a organizat o lovitură de stat și a instaurat un guvern republican autocratic. Fiind fost prim-ministru, Daoud Han fusese forțat să demisioneze de către Zahir Șah cu un deceniu înainte și considera că Zahir Șah nu avea calități de conducător, iar sistemul parlamentar împiedica progresismul real. În august 1973 , Zahir Șah a trimis o scrisoare din Roma către Han în Kabul, declarându-și abdicarea, spunând că respectă „voința concetățenilor mei” după ce a realizat că poporul Afganistanului „în majoritate absolută a salutat un regim republican”.
Zahir Șah a trăit în exil în Italia timp de 29 de ani, alături de soția sa, Regina , și de alți membri ai familiei regale. Inițial, au locuit într-un apartament cu trei camere pe din Roma. Rude ale regelui Amanullah Han din anii 1920, din aceeași casa Barakzai, locuiau de asemenea în Roma. Președintele Daoud Han a continuat să le trimită bani în Italia, constând în venituri din proprietăți și domenii ale fostei familii regale. După Revoluția Saur, guvernul de stânga a întrerupt toate fondurile către Italia.
Zahir Șah a locuit în cele din urmă într-o vilă în comunitatea înstărită Olgiata, pe Via Cassia, la nord de Roma, unde și-a petrecut timpul jucând golf și șah, precum și îngrijindu-și grădina. El a fost susținut financiar de șahul Iranului, deoarece noul guvern afgan nu i-a oferit un salariu lunar. Șahul a sprijinit de asemenea și cei doi fii ai săi, care studiau în Statele Unite și Canada.Memoirs of Asadollah Alam
Îi era interzis să se întoarcă în Afganistan în timpul sfârșitului anilor 1970 de către guvernul comunist sprijinit de Uniunea Sovietică. În 1983, în timpul Războiului Sovietico-Afgan, Zahir Șah a fost implicat cu prudență în planuri de dezvoltare a unui guvern în exil. În cele din urmă, aceste planuri au eșuat deoarece nu a reușit să ajungă la un consens cu facțiunile islamiste puternice.
De asemenea, s-a raportat că Afganistanul, Uniunea Sovietică și India au încercat să-l convingă pe Zahir Șah să revină ca lider al unei administrații neutre, posibil intermediare, la Kabul. Atât Uniunea Sovietică, cât și Statele Unite au trimis reprezentanți să se întâlnească cu el, iar președintele a susținut implicarea lui Zahir Șah într-un posibil guvern interimar în căutarea păcii.
În mai 1990, Zahir Șah a emis o declarație amplă prin intermediul Vocea Americii și BBC, făcând apel la unitate și pace între afgani și oferindu-și serviciile. Aceasta ar fi dus la un interes și o aprobare sporadică în rândul populației din Kabul. Cu toate acestea, ideea unui rol politic revigorat pentru Zahir Șah a fost întâmpinată cu ostilitate de unii, în special de islamistul radical .