Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Cernăuți (în ) este cea mai veche biserică ortodoxă de piatră din Cernăuți, fiind considerată un important monument de arhitectură. În literatura de specialitate, lăcașul este menționat adesea și sub denumirile de Biserica Nașterii Maicii Domnului sau Biserica Sfântului Gheorghe. Biserica este sfințită în cinstea Nașterii Maicii Domnului, având și paraclise dedicate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și Sfintei Mari Mucenițe Varvara.

Istoric

Construcția La începutul anilor 1760, pe locul unei vechi biserici de lemn, a fost întemeiat un nou lăcaș de cult în cinstea Nașterii Maicii Domnului. Construcția a beneficiat de sprijinul mai multor personalități influente ale vremii, printre care mitropoliții moldoveni Iacob Putneanul și Gavriil Callimachi. Printre donatori s-au numărat și domnitorul Moldovei Grigore al III-lea Ghica și împărăteasa Rusiei Ecaterina a II-a.

Biserica a fost sfințită în anul 1767.

Arhitectură

Exterior Biserica „Nașterea Maicii Domnului” a mănăstirii Horecea este construită în stil baroc, având și elemente ale arhitecturii moldovenești. Clădirea a fost concepută și cu un posibil rol defensiv, având pereți masivi de 1,5 m grosime, o galerie de luptă la nivelul al doilea și ferestre înguste.

Planul construcției are forma unui dreptunghi alungit, la care se adaugă trei absidiole – una mare pentru altar și două laterale mai mici – formând planul trilobat caracteristic bisericilor moldovenești.

Spre deosebire de majoritatea bisericilor bucovinene din secolele XVI–XVIII (care aveau unul sau niciun turn), lăcașul se remarcă prin șapte turle de dimensiuni diferite. Trei dintre acestea, prevăzute cu tamburi luminoși, au un rol funcțional, iar celelalte patru sunt decorative. Fațada prezintă detalii specifice barocului.

În colțul de sud-est al incintei se află vechea clopotniță, construită odată cu biserica. Este o structură cu două niveluri, acoperită cu un acoperiș în două ape: primul nivel este din bârne cioplite, iar al doilea este deschis. Clopotele, turnate în anii 1773–1774 la monetăria din Sadagura, au fost comandate de egumenul Artemon Chinițchi. În timpul Primului Război Mondial, autoritățile austro-ungare le-au rechiziționat pentru topire în Ungaria.

Interior Interiorul bisericii, păstrat aproape integral în forma sa inițială, impresionează prin monumentalitate. O coloanadă cu trei arcade separă pronaosul de naos, amplificând perspectiva spațiului. Spre galeria superioară, unde se află paraclisele Sfântului Gheorghe și al Sfintei Varvara, urcă o scară spiralată veche.

Un element de mare valoare îl constituie frescele originale care acoperă pereții, cupolele și bolțile. În pronaos se păstrează picturi din secolul al XVIII-lea, printre care „Judecata de Apoi” și „Minunea Sfântului Gheorghe și balaurul”.

Istorie ulterioară După desființarea schitului Horecea în 1784, biserica a devenit biserică parohială.

În 1823, lăcașul a fost vizitat de țarul Alexandru I al Rusiei, aflat într-o vizită de cinci zile la Cernăuți. Suveranul a mers pe jos de la reședința sa până la mănăstire, fiind oprit de pază pentru verificarea identității, dată fiind prezența simultană a împăraților rus și austriac în oraș. În apropierea bisericii, a fost atacat de câinii paracliserului și s-a apărat cu un băț smuls din gard, care a fost păstrat ulterior ca relicvă până la începutul secolului al XX-lea. După ce s-a rugat în biserică, împăratul a vorbit cu parohul Teodor Suhopan, a primit binecuvântarea acestuia și a făcut o donație pentru biserică.

În anii 1860, biserica a fost restaurată de enoriași – acoperișul și iconostasul au fost refăcute, lucrările fiind finalizate în 1876.

În 1912, Comisia pentru conservarea monumentelor istorice și artistice a Guvernului ținutal al Bucovinei a declarat biserica monument protejat, interzicând orice intervenție fără aprobare oficială.

În timpul Primului Război Mondial, edificiul a fost grav avariat, deoarece austriecii au amenajat lângă el poziții defensive, iar pereții au fost afectați de gloanțe și obuze.

După război, biserica a fost reparată și a continuat să funcționeze ca lăcaș parohial. În 1936, în timp ce mitropolit al Bucovinei era Visarion Puiu, s-a planificat refacerea iconostasului, dar lucrările nu au fost realizate, întrucât nu s-a găsit un pictor potrivit.

În perioada sovietică, biserica a rămas activă și a fost inclusă pe lista monumentelor de arhitectură protejate de stat.

O restaurare generală a avut loc în 1992.

După reînființarea mănăstirii Horecea (1995–1996), biserica Nașterii Maicii Domnului a redevenit biserică mănăstirească. În prezent, adăpostește numeroase relicve și icoane venerabile, atrăgând un mare număr de pelerini.

În prezent, în biserică se țin slujbe în slavona bisericească și în română.

Galerie

Note

Legături externe

Categorie:Mănăstiri ortodoxe din Ucraina Categorie:Biserici din Cernăuți Categorie:Fondări în secolul al XVIII-lea Categorie:Comunitatea română din Ucraina Categorie:Biserici baroce din Ucraina