Airolo (în , în ) este o comună din districtul Leventina, în cantonul Ticino, Elveția.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Airolo este situată în valea Leventina și în Alpii Lepontini, pe versantul sudic al Pasului St. Gotthard. Atât tunelul feroviar Gotthard, pe importanta cale ferată care leagă nordul și sudul Europei, cât și tunelul rutier Gotthard, pe autostrada A2, au portalul sudic în Airolo. Este cea mai mare comună din cantonul Ticino și este formată din satul Airolo și cătunele Valle, Madrano, Brugnasco, Nante și Fontana. Comunele Airolo și Quinto iau în considerare o viitoare fuziune într-o nouă entitate administrativă care se va numi Airolo-Quinto.
Suprafața comunei Airolo era, în 1997, de 94,37 km² (36,44 mile pătrate). Din această suprafață, 3,64 km² (3,9%) sunt folosiți în scopuri agricole, 20,48 km² (21,7%) sunt acoperiți de păduri, 2,7 km² (2,9%) sunt suprafețe construite (clădiri sau drumuri), 2,3 km² (2,4%) sunt ape (râuri sau lacuri), iar 39,3 km² (41,6%) reprezintă terenuri neproductive.
Din suprafața construită, 0,6% este ocupată de locuințe și clădiri, iar 1,8% de infrastructuri de transport. Din suprafața împădurită, 14,9% din totalul terenului este pădure densă, iar 1,5% este acoperită cu livezi sau grupuri mici de arbori. Din terenurile agricole, 3,2% sunt folosite pentru cultivarea plantelor. Din suprafața de apă, 1,5% este reprezentată de lacuri și 0,9% de râuri și pâraie. Din zonele neproductive, 20,2% sunt acoperite de vegetație neproductivă, iar 21,4% sunt prea stâncoase pentru a susține vegetația.
Climă Airolo are în medie 121,4 zile de ploaie sau ninsoare pe an și primește în total aproximativ 1.662 mm de precipitații anual. Luna cea mai ploioasă este octombrie, când Airolo înregistrează în medie 193 mm de ploaie sau ninsoare, repartizate pe aproximativ 9,3 zile. Luna cu cele mai multe zile cu precipitații este mai, cu o medie de 13 zile, dar cu un total de doar 184 mm de precipitații. Cea mai uscată lună a anului este ianuarie, cu o medie de 88 mm de precipitații distribuite pe 9,3 zile.
Demografie Comuna Airolo avea o populație de 1.476 locuitori (în decembrie 2020). În anul 2008, 21,5% din populație era formată din cetățeni străini. În ultimii zece ani (1997–2007), populația s-a modificat cu o rată de −14,6%.
Majoritatea locuitorilor (conform recensământului din 2000) vorbesc italiana (85,6%), germana fiind a doua cea mai răspândită limbă (3,6%), iar sârbocroată a treia (3,3%). Dintre limbile naționale elvețiene (în 2000), 57 de persoane vorbeau germană, 8 persoane franceză, 1.363 persoane italiană și 1 persoană retoromană. Restul (164 de persoane) vorbeau alte limbi.
Evoluția populației este prezentată în următorul tabel: An Populație 1574 597 1682 1.000 1785 1.237 1850 1.624 1880 3.678 1900 1.628 1950 1.848 2000 1.593
Religie Conform recensământului din anul 2000, un număr de 1.287 de persoane (adică 80,8% din populație) erau de confesiune romano-catolică, în timp ce 34 de persoane (2,1%) aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. Alte 243 de persoane (aproximativ 15,25% din populație) aparțineau altor confesiuni (nespecificate în recensământ), iar 29 de persoane (1,82%) nu au răspuns la întrebare.
Cultură locală și patrimoniu thumb|Forte Airolo Complexul Hospice de pe Pasul St. Gotthard, care include vechea stație, casa și grajdul, împreună cu Forte Airolo și Forte Foppa, așezarea preistorică și necropola din epoca romană de la Madrano, precum și așezarea preistorică de pe Pasul St. Gotthard (cunoscută sub numele de Alpe di Rodont), sunt înscrise pe lista obiectivelor de patrimoniu de importanță națională din Elveția. Întregul oraș Airolo și satul Fontana sunt incluse în Inventarul siturilor elvețiene de patrimoniu.
Biserica În anul 1877, un incendiu a distrus aproape tot orașul, inclusiv cea mai mare parte a bisericii dedicate Sfinților Nazario și Celso, construită în secolul al XII-lea și menționată documentar pentru prima dată în 1224. Turnul, încununat de un dublu șir de arcade gemene, s-a păstrat din clădirea romanică originală. În 1879, biserica a fost reconstruită sub auspiciile avocatului din cantonul Uri stabilit la Airolo, Carl Alois (Luigi) Müller, căsătorit cu Genovefa Lombardi, fiica lui Felice Lombardi, directorul hospice-ului St. Gotthard. În interiorul bisericii se află o placă de marmură care comemorează eforturile sale de reconstrucție.
Monumentul tunelului St. Gotthard Este un basorelief din bronz realizat de sculptorul ticinez Vincenzo Vela (1820–1891), care comemorează muncitorii care au murit în timpul construcției tunelului în anii 1880.
Personalități (1871–1940), politician elvețian, membru al Consiliului Federal. (1921–2013), scriitor, critic literar, traducător și lector elvețian. Lara Gut-Behrami (născută în 1991), schioare, locuiește în Canobbio.
Note
Referințe
Vezi și Listă de localități din cantonul Ticino
Legături externe
Categorie:Localități din cantonul Ticino Categorie:Comune din cantonul Ticino