Cultura remix este o societate care permite și încurajează lucrările derivate prin combinarea sau modificarea unui materialul existent pentru a produce o nouă operă sau produs creativ... O cultură a remixului ar fi, în mod implicit, un mod de a încerca îmbunătățirea, modificarea, integrarea sau reinterpretarea lucrărilor aflate sub drepturi de autor. Deși o practică comună printre artiști din toate domeniile de-a lungul istoriei,. dezvoltarea restricțiilor exclusive privind drepturile de autor din ultimele decenii limitează din ce în ce mai mult această practică prin intermediul unui cadru juridic descurajator..
Lawrence Lessig, profesor de drept la Harvard, care consideră remixarea un concept dezirabil pentru creativitatea umană, lucrează încă de la începutul anilor 2000. la adaptarea conceptului de remixare la era digitală. El a fondat Creative Commons în 2001, oferind licențe ca instrumente menite să reactiveze cultura remixului.
Descriere Lawrence Lessig a descris cultura remixului în cartea sa „Remix”, publicată în 2008. El a comparat cultura mediatică „implicită” a secolului al XX-lea cu terminologia tehnologică a calculatoarelor: cultura Read/Write (RW) („citire/scriere”) versus Read Only (RO) („doar citire”). În cultura mediatică obișnuită de tip Read Only, conținutul este consumat într-o manieră mai degrabă pasivă.
Tehnologia digitală nu are constrângerile naturale ale tehnologiei analogice care a precedat-o. Cultura RO trebuia recodificată pentru a putea concura cu distribuția „liberă” făcută posibilă de internet. Acest lucru s-a realizat în principal prin intermediul GDD (Gestiunea Drepturilor Digitale), care impune restricții în mare parte arbitrare asupra utilizării conținutului. Cu toate acestea, GDD s-a dovedit ineficient în consolidarea limitărilor specifice mediilor analogice.
Cultura Read/Write presupune o relație reciprocă între producător și consumator. Preluarea lucrărilor, de exemplu a cântecelor, și recontextualizarea lor în cercuri private este tipică pentru cultura RW, considerată „cultura populară” înainte de apariția tehnologiilor de reproducere.
Istorie Remixarea a fost întotdeauna o parte integrantă a culturii umane. Profesorul Henry Jenkins a afirmat că „istoria artelor americane din secolul al XIX-lea ar putea fi relatată în termeni de amestec, adaptare și fuziune a tradițiilor populare provenite din diferite populații imigrante și indigene”.
Un alt exemplu istoric al remixării este Cento, genul literar cunoscut în Europa medievală, compus în principal din strofe sau fragmente împrumutate direct din operele altor autori și rearanjate într-o altă formă sau ordine.
Remixarea ca fenomen al erei digitale Tehnologiile s-au schimbat radical odată cu apariția revoluției digitale. .
Împletirea culturilor media Pentru a supraviețui, cultura remixului trebuie să fie împărtășită și creată de către alții. Aici intervine cultura participativă, întrucât consumatorii încep să devină creatori, mai ales tinerii care cresc într-un mediu media interactiv. Cartea lui Henry Jenkins, „Reading in a Participatory Culture” (2013), se concentrează asupra tehnicii sale de a remixa narațiunea din Moby Dick pentru a o transforma într-o experiență educativă originală pentru studenți.
Efecte asupra artiștilor Cultura remixului a creat un mediu în care este aproape imposibil pentru artiști să dețină o „operă originală”. Mass-media și internetul au făcut arta atât de publică, încât aceasta devine un spațiu pentru reinterpretare și remixare. În secolul al XXI-lea, principalul exemplu este conceptul de meme. Odată ce o imagine intră în cyberspațiu, se presupune automat că altcineva o poate remixa. De pildă, autoportratul lui René Magritte din 1964, Le Fils de l’homme, a fost reinterpretat de artistul urban în lucrarea sa Stereo Magritte.
Drepturi de autor și remixare pentru persoanele cu dizabilități Există o excepție legală care permite utilizarea tehnologiilor de adaptare pentru a modifica materiale protejate prin drepturi de autor, în scopul de a le face accesibile persoanelor cu dizabilități.
Domenii ale remixării
Folclor și tradiții orale Folclorul a existat cu mult înainte de orice legislație privind drepturile de autor. Toate basmele, cântecele, artele și poeziile populare erau revizuite constant prin procesul creativ colectiv. Ramsay Wood consideră că cel mai vechi exemplu de cultură remix este Panchatantra, o veche colecție de fabule indiene despre animale, în versuri și proză, organizată într-o „narațiune-cadru”.
Se consideră că lucrarea originală în sanscrită a fost compusă în jurul secolului al III-lea î.Hr. având la baza tradiții orale mult mai vechi, care includeau „fabule animaliere atât de vechi, încât pot fi doar presupuse”. Panchatantra a fost reinterpretată de peste două sute de ori în decurs de 2.300 de ani, în peste cincizeci de limbi diferite din întreaga lume.
Filme În cinematografie, remixarea este omniprezentă și se manifestă sub forme variate.
Multe dintre filmele noi sunt adaptări ale benzilor desenate, cărților sau altor forme de media. În general, majoritatea producțiilor hollywoodiene se încadrează în cinematografia de gen, care urmează o structură narativă strictă și previzibilă.
Recepție și influență În februarie 2010, Julian Sanchez, reprezentant al Institutului Cato, a lăudat activitățile de remix pentru valoarea lor socială, afirmând că drepturile de autor ar trebui evaluate în funcție de nivelul de control permis asupra realităților noastre sociale.
Potrivit lui Kirby Ferguson, în seria sa populară de conferințe TED Talk din 2011, „totul este un remix”, iar orice material original folosește creații anterioare ca bază pentru reinterpretare.
În iunie 2015, un articol publicat de OMPI, intitulat „Cultura remixului și creativitatea amatorilor: dilema drepturilor de autor”, a recunoscut existența unei „epoci a remixului” și necesitatea unei reforme a legislației privind proprietatea intelectuală .
Critici Cultura remixului nu este lipsită de critici, unele mergând până la acuzații de plagiat. În 2011, profesorul Thomas W. Joo de la Universitatea din California, Davis, a criticat cultura remixului pentru idealizarea conceptului de „cultură liberă”. a exprimat opinii similare în 2012.
Note
Categorie:Cultura internetului Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite