Teofan Cristea (n. 1810, județul Harghita – d. 1883, Chițcani) a fost un ieromonah și arhimandrit român, vechil (administrator) al moșiilor Mănăstirilor Neamț și Secu din Basarabia și principalul organizator al Mănăstirii Noul Neamț.
Biografie Originar din Transilvania, din actualul județ Harghita, Teofan Cristea s-a călugărit la Mănăstirea Neamț în prima jumătate a secolului al XIX-lea, dovedindu-se un bun gospodar și om de încredere al obștii monahale.Arhimandritul Teofan Cristea, resurse-ortodoxe.ro, accesat în 2025.
Vechil al moșiilor din Basarabia În 1858, Lavra Neamțului și Secului i-a emis o vechilime (procură) prin care era împuternicit „a cârmui, a încasă și a supraveghea moșiile mănăstirilor din Basarabia”.. Prin mandatul întărit de mitropolitul Sofronie Miclescu la 3 ianuarie 1860, i s-au acordat puteri lărgite: să administreze toate moșiile moldovenești din Basarabia și să se adreseze autorităților din Sankt Petersburg pentru apărarea drepturilor Lavrei.. Mandatul său a fost recunoscut oficial de Consulatul rus din Iași (13 aprilie 1860) și de Departamentul Asiatic al Imperiului Rus (15 iulie 1860).
În același an, Comitetul de Miniștri de la Sankt-Petersburg a confirmat drepturile mănăstirilor Neamț și Secu asupra moșiilor Chițcani și Copanca, în urma demersurilor sale..
Întemeierea Mănăstirii Noul Neamț În 1861, odată cu refugierea în Basarabia a unui grup de călugări nemțeni, Teofan a inițiat organizarea unei obști monahale pe moșia Chițcani. Cu sprijinul arhimandritului Andronic Popovici, a cerut aprobarea episcopului de Chișinău și a Sfântului Sinod rus pentru întemeierea unei mănăstiri noi. Așezământul, inaugurat în 1864, a primit numele de Mănăstirea Noul Neamț..
Ca egumen al noii mănăstiri, Teofan a organizat viața duhovnicească și administrativă, a înființat biblioteca, tipicul intern și atelierele gospodărești, urmărind modelul paisian al Lavrei Neamț.Arhivele Naționale ale Republicii Moldova (ANRM), fond 2119, inv. 1, dos. 21, Corespondență personală și de serviciu a arhimandritului Teofan Cristea și a arhimandritului Andronic, 6 mai 1861 – 4 februarie 1883.
Destituirea și moartea Prin ucazul Sfântului Sinod rus din 9 mai 1875, Teofan a fost eliberat din funcția de egumen și înlocuit temporar de un „sfat de proestoși”.Buletin istoric-cultural Mănăstirea Secu, nr. 1/2025, pp. 164–175. S-a stins din viață în 1883, la Mănăstirea Noul Neamț, fiind înmormântat în incinta așezământului.
Moștenire Arhimandritul Teofan Cristea este considerat unul dintre marii apărători ai patrimoniului mănăstiresc nemțean și întemeietor al monahismului românesc din Basarabia. Radu Rosetti l-a numit „unul dintre cei mai harnici și iscusiți administratori ai Lavrei”.
Note
Bibliografie Radu Rosetti, Conflictul dintre Guvernul Moldovei și Mănăstirea Neamțul. Partea II. După 1 iunie 1858, București, Tipografia „Gutenberg”, 1910. Arhivele Naționale ale Republicii Moldova (ANRM), fond 2119, inv. 1, dos. 21, Corespondență personală și de serviciu a arhimandritului Teofan Cristea și arhimandritului Andronic, 6 mai 1861 – 4 februarie 1883. Buletin istoric-cultural Mănăstirea Secu, nr. 1/2025. Arhimandritul Teofan Cristea, resurse-ortodoxe.ro.
Categorie:Nașteri în 1810 Categorie:Ieromonahi Categorie:Arhimandriți români Categorie:Decese în 1883 Categorie:Oameni din județul Harghita Categorie:Clerici români din secolul al XIX-lea