Endling

Un endling este ultimul exemplar cunoscut al unei specii sau subspecii. Odată ce endlingul moare, specia devine extinctă. Cuvântul a fost inventat într-o corespondență din revista științifică Nature.

Utilizare Numărul din 4 aprilie 1996 al revistei Nature a publicat o corespondență în care comentatorii sugerau adoptarea unui nou cuvânt, endling, pentru a desemna ultimul exemplar dintr-o specie. Numărul din 23 mai al revistei Nature a publicat mai multe contrapropuneri, printre care ender, terminarch și relict.

Cuvântul „endling” a apărut pe pereții în cadrul expoziției Tangled Destinies, organizată în 2001 de Matt Kirchman și Scott Guerin, despre relația dintre popoarele australiene și pământul lor. În cadrul expoziției, definiția, așa cum a apărut în revista Nature, a fost tipărită cu litere mari pe peretele de deasupra a două exemplare de lup marsupial dispărut: „Endling (n.) Ultimul individ supraviețuitor al unei specii de animale sau plante”. O descriere tipărită a acestei expoziții oferea o definiție similară, omițând referirea la plante: „Endling este numele dat unui animal care este ultimul exemplar al speciei sale.”

În cartea The Flight of the Emu: A Hundred Years of Australian Ornithology 1901-2001, autoarea Libby Robin afirmă că „ultimul exemplar al unei specii” este „ceea ce oamenii de știință numesc «endling»”.

În 2011, cuvântul a fost folosit în , într-un eseu scris de Eric Freedman intitulat „Extinction Is Forever: A Quest for the Last Known Survivors”. Freedman a definit endling-ul ca fiind „ultimul exemplar cunoscut al speciei sale”.

În „The Sense of an Endling”, autoarea Helen Lewis descrie noțiunea de endling ca fiind emoționantă, iar cuvântul ca fiind „minunat tolkienesc”.

Autorul Eric Freedman descrie termenul endling ca „un cuvânt cu caracter definitiv”, afirmând: „Este îngrozitor să știi data exactă la care o specie a dispărut de pe Pământ. Este și mai îngrozitor să privești locul în care s-a întâmplat acest lucru și să știi că nimeni nu știa sau nu-i păsa la momentul respectiv ce s-a întâmplat și de ce.”

Specii notabile miniatura|, ultimul porumbel pasager, a murit la Grădina Zoologică din Cincinnati pe 1 septembrie 1914. Aceasta nu este o listă exhaustivă a , ci o listă de exemple mediatizate și foarte cunoscute în care se știe când a dispărut ultimul exemplar dintr-o specie.

Păsări miniatura|O vrabie (Ammospiza maritima nigrescens), declarată oficial dispărută în 1990.

Porumbelul pasager (Ectopistes migratorius) a dispărut la ora 13:00, pe 1 septembrie 1914, odată cu moartea , ultimul exemplar supraviețuitor al speciei, la . , ultimul papagal din Carolina cunoscut (Conuropsis carolinensis), a murit, tot la grădina zoologică din Cincinnati (și în aceeași cușcă cu Martha), la 21 februarie 1918. A murit la mai puțin de un an după moartea partenerei sale, Lady Jane. Specia a fost declarată oficial dispărută în 1939. Booming Ben, o solitară (Tympanuchus cupido cupido), a fost văzută ultima dată pe 11 martie 1932 în , Massachusetts. Ammospiza maritima nigrescens a fost ultima de acest tip cunoscută, care a murit pe 17 iunie 1987 la parcul zoologic din . Ultimul exemplar cunoscut de (Moho braccatus) a fost înregistrat cântând un cântec de împerechere pe Kauai în 1987 de către . Se crede că pasărea a fost ucisă de în 1992, iar moartea acestui exemplar a marcat și dispariția întregii familii .

Mamifere

În 1627, ultimul bour (Bos primigenius), strămoșul bovinelor și al vitelor, a murit într-o pădure din apropierea localității în Polonia de astăzi.miniatura| O iapă cvaga la în 1870. Acesta este singurul exemplar fotografiat în viață. Cvaga (Equus quagga quagga) a dispărut în sălbăticie la sfârșitul anilor 1870 din cauza vânătorii pentru carne și piei, iar ultimul exemplar al subspecii a murit în captivitate la 12 august 1883 la Artis în Amsterdam. Tarpanul (Equus ferus ferus) a murit în captivitate în Imperiul Rus în 1903. La 7 septembrie 1936, ultimul lup marsupial cunoscut în captivitate (Thylacinus cynocephalus), a murit la , în urma persecuției speciei prin vânătoare și capturare. Informațiile publicate despre acest exemplar au fost contradictorii în deceniile care au urmat după moartea sa. Un individ numit Frank Darby a inventat mitul că acesta se numea „Benjamin”, iar afirmația a fost rapid răspândită de mass-media și persistă până astăzi, fiind repetată chiar și de Wikipedia. Alte aspecte controversate includ locul în care a fost capturat și de către cine, dacă a fost neglijat în incinta grădinii zoologice și chiar dacă a fost ultimul lup marsupial cunoscut. Cercetătorii Robert Paddle și Kathryn Medlock susțin că ultimul exemplar era femelă și a murit din cauza neglijării, în timp ce Gareth Linnard afirmă că era mascul (deși nu se numea Benjamin) și a murit de bătrânețe, citând statutul său valoros în colecția grădinii zoologice. Indiferent de asta, lupul marsupial de la grădina zoologică din Hobart este ultimul exemplar verificat cu certitudine nu numai al speciei și genului său, ci și al întregii familii . Cu toate acestea, unele persoane, precum și colegii săi, susțin că lupul marsupial a supraviețuit probabil în sălbăticie timp de câteva decenii după moartea exemplarului captivat în 1936. Ultimul urs grizzly mexican cunoscut (Ursus arctos horribilis), numit și oso plateado (urs argintiu) în spaniolă, a fost împușcat în 1976 în Sonora, Mexic.

miniatura|205x205px|Corpul împăiat al Celiei, ultimul ibex din Pirinei

Celia, ultimul ibex din Pirinei (Capra pyrenaica pyrenaica), a fost găsit strivit de un copac pe 6 ianuarie 2000 în Pirineii spanioli, după ce vânătoarea și concurența din partea animalelor domestice au redus populația la un singur exemplar. Ultimul (Rhinoceros sondaicus annamiticus) a fost împușcat de un braconier în în 2010, după ce pierderea habitatului, braconajul și războiul din Vietnam au redus populația la un singur individ.

Reptile și amfibieni miniatura|Singuraticul George, ultima broască țestoasă de pe Insula Pinta

Pe 24 iunie 2012, Singuraticul George, ultima (Chelonoidis niger abingdonii), a murit în habitatul său din Insulele Galapagos. Pe 26 septembrie 2016, , ultima de acest tip (Ecnomiohyla rabborum) cunoscută, a murit în .miniatura| „”, ultima de acest tip cunoscută. După ce a fost considerată posibil dispărută timp de 113 ani, o , pe nume Fernanda, a fost găsită în 2019 pentru seria Animal Planet, . Cu toate acestea, ea este singurul exemplar viu cunoscut, ceea ce o face pe Fernanda un endling.

Nevertebrate

Turgi a fost ultimul melc de copac polinezian (), care a murit pe 31 ianuarie 1996 la . Un acvariu din Grădina Zoologică din Bristol a fost ultimul refugiu al , un melc terestru din Ra'iātea, Polinezia Franceză. Populația a scăzut de la 38 în 2012 la unul în 2015. Ultimul individ a murit pe 21 februarie 2016. a fost ultimul individ cunoscut din specia de melc din Oahu. A murit pe 1 ianuarie 2019, în captivitate lângă .

Plante

din Mauritius au găzduit ultimul exemplar de palmier din anii 1950. Se cunoaște existența unui singur exemplar viu din specia de arbore . Unele semințe au fost găsite într-o excavație arheologică în deșertul Iudeei în 1986–87. În 2009, un exemplar dintr-o specie necunoscută de a fost încolțit cu succes dintr-una dintre aceste semințe antice (datate 993 d.Hr. – 1202 d.Hr.). Arborele a fost numit Sheba. În 2024, a fost identificat provizoriu ca sau balsam iudeean, pe baza taxonomiei și a proprietăților rășinii care corespund descrierilor antice. Similar cu Fernanda, Sheba este singurul individ cunoscut din specia sa, în ciuda descoperirii sau redescoperirii recente.

Note

Vezi și Extincție

Legături externe Cum numiți ultimul membru al unei specii? de Michelle Nijhuis pentru The New Yorker Cut from history de Eric Freedman pentru Centrul Knight pentru Jurnalism de Mediu Aducându-i înapoi la viață de pentru revista National Geographic.

Categorie:Extincție