Ghenadie Enăceanu (n. 6 februarie 1837, Iași – d. 14 ianuarie 1898, Napoli) a fost un ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, episcop al Râmnicului între 1886 și 1898, profesor și autor de manuale și lucrări teologice.
Biografie S-a născut la Iași, ca fiu al diaconului Nicolae Enăceanu și al Mariei, ambii decedați în epidemia de ciumă din 1848. Numele de botez a fost Gheorghe.
Și-a început studiile la Școala Sfântul Sava din Iași și la Școala Națională Trei Ierarhi. În 1848 a intrat la Seminarul de la Socola, unde a terminat cursul inferior în 1854, rămânând secretar și profesor.
În 1856 s-a călugărit, primind numele Ghenadie. A urmat cursuri la școala grecească a Patriarhiei Ecumenice de la Halki (1856–1859), apoi a predat la Seminarul din Iași. Între 1861–1865 a studiat teologia la Academia Duhovnicească din Kiev.
A predat la mai multe seminarii (Iași, București, Buzău), iar între 1873–1877 a fost director al Seminarului Teologic „Nifon” din București. A fost hirotonit preot în 1876, ridicat la rangul de protosinghel și apoi arhimandrit.
În 1881, la reînființarea Facultății de Teologie din București, a predat gratuit discipline istorice.
Activitate ca episcop La 2 februarie 1885 a fost hirotonit arhiereu cu titulatura de „Craioveanul”.
La 10 decembrie 1886, după retragerea episcopului Iosif Bobulescu, a fost ales episcop al Râmnicului și investit la 12 decembrie 1886. A păstorit până la moartea sa, în 1898.
Ca episcop, a desfășurat o activitate administrativă și edilitară intensă: a împrejmuit reședința episcopală; a reparat palatul și paraclisul episcopal; a construit cancelaria și locuințe pentru personal; a plantat o grădină cu pomi fructiferi și viță-de-vie; a restaurat Mănăstirea Govora.
A întreprins numeroase vizite canonice, publicând impresii și studii despre locașurile vizitate.
Lucrări și activitate publicistică A elaborat manuale pentru școlile teologice și a publicat lucrări importante, între care se remarcă: Condica Sfântă a Mitropoliei Ungrovlahiei. A colaborat la revista Biserica Ortodoxă Română, a sprijinit tipărirea de cărți liturgice cu litere latine și a întemeiat o bibliotecă valoroasă, donată parțial Facultății de Teologie din București, iar restul Bibliotecii Academiei Române.
Moartea Bolnav din 1893, a urmat tratamente la Paris și Napoli, unde a decedat la 14 ianuarie 1898. Trupul său a fost adus în țară și înmormântat lângă bolnița Episcopiei Râmnicului.
Note
Bibliografie Eparhia Râmnicului și Argeșului, monografie, vol. I, Râmnicu Vâlcea, 1976. Revista Biserica Ortodoxă Română, VIII (1884), X (1886–1887). Arhivele Sfântului Sinod.
Categorie:Nașteri în 1837 Categorie:Decese în 1898 Categorie:Episcopi ortodocși români Categorie:Profesori de teologie români Categorie:Ieșeni