Cealaltă moștenitoare Boleyn () este un film istoric romantic și dramatic, lansat în 2008 și regizat de . Scenariul, semnat de Peter Morgan, adaptează romanul omonim al , publicat în 2001. Povestea oferă o versiune fictivă a vieții surorilor Mary și Anne Boleyn, aristocrate engleze din secolul al XVI-lea: Mary, amanta regelui Henric al VIII-lea, și Anne, care a devenit a doua și nefericita soție a acestuia. Premiera filmului a avut loc pe 29 februarie 2008.
Rezumat
Căsătoria lui Henric al VIII-lea al Angliei cu Caterina de Aragon, văduva fratelui său, nu a adus pe lume un moștenitor de sex masculin. Singurul lor copil care a supraviețuit a fost prințesa Maria, despre care regele se temea că nu ar putea conduce cu succes. Între timp, Lady Mary Boleyn s-a măritat cu Sir William Carey, unul dintre curtenii regelui. Unchiul matern al lui Mary, Thomas Howard, ducele de Norfolk, împreună cu tatăl său, Sir Thomas Boleyn, au pus la cale un plan prin care sora ei, Anne, să devină amanta lui Henric, pentru a ridica prestigiul familiei. În schimb, Anne a primit promisiunea că va fi măritată, la momentul potrivit, cu un nobil de rang înalt. Ea a acceptat.
În urma unui accident de vânătoare, regele Henric al VIII-lea este îngrijit de Mary Boleyn, de care se atașează, fapt ce aduce familiei Boleyn o poziție mai influentă la curte. Mary și sora ei, Anne, devin doamne de companie ale reginei Caterina de Aragon, iar soțul lui Mary, William Carey, este trimis ca ambasador în străinătate. Regele începe o relație cu Mary, care devine amanta sa. Între timp, Anne se căsătorește în secret cu Henry Percy, deja logodit cu Lady Mary Talbot. Descoperită de fratele său, George, căsătoria este adusă la cunoștința familiei, iar tatăl și unchiul celor două surori intervin, anulând uniunea, întrucât căsătoriile nobiliare necesitau aprobarea regelui. Anne este trimisă apoi în Franța pentru a deprinde manierele curții. Mary rămâne însărcinată cu copilul regelui, iar tatăl său, Sir Thomas Boleyn, profită de situație pentru a obține domenii și funcții. George Boleyn este logodit cu Lady Jane Parker. În perioada în care Mary este constrânsă să rămână la pat din cauza sarcinii, ducele de Norfolk o readuce pe Anne la curte, pentru a-l împiedica pe rege să-și caute o altă amantă.
Nemulțumită că regele a preferat-o inițial pe sora sa, Anne adoptă o strategie de seducție bazată pe refuz. În timp ce Mary îi dă naștere unui fiu, Anne reușește să îi atragă atenția regelui, fapt ce stârnește nemulțumirea ducelui de Norfolk până când aceasta își declară deschis ambițiile de a deveni regină și de a-i oferi un moștenitor legitim. Anne continuă să respingă avansurile lui Henric, condiționând acceptarea lor de încetarea relației cu regina Caterina și de renunțarea la contactele cu Mary. Ulterior, Mary, copilul său și soțul ei, William Carey, sunt exilați la țară; Carey revine însă la curte, dar moare curând de boală. Anne îl convinge pe rege să rupă legăturile cu Biserica Catolică după ce papa Clement al VII-lea refuză să-i acorde divorțul de Caterina. Când apar zvonuri privind o presupusă căsătorie secretă între Anne și Henry Percy, Mary este rechemată la curte pentru a le dezminți și, la îndemnul surorii sale, acceptă să rămână acolo.
Henric se proclamă Cap Suprem al Bisericii Anglicane, își acordă divorțul de Caterina și o trimite pe aceasta în exil în Spania. Relația dintre rege și Anne este oficializată prin căsătorie, iar aceasta devine regină consoartă a Angliei. La scurt timp după încoronare, Anne naște o fiică, pe Elisabeta, ceea ce provoacă dezamăgirea regelui, care aștepta un moștenitor de parte bărbătească. Popularitatea reginei scade rapid, iar viața ei la curte devine marcată de neîncredere și tensiune. După ce pierde o sarcină, Anne, temându-se pentru propria siguranță, îi cere fratelui său, George, să o ajute să conceapă un copil, însă acesta refuză. Suspiciunile soției lui George, Lady Jane Parker, sunt transmise ducelui de Norfolk și regelui, ceea ce duce la arestarea lui Anne și a fratelui ei sub acuzațiile de incest, adulter și înaltă trădare.
În lipsa unor probe concludente, Anne și fratele ei, George, sunt condamnați în grabă la moarte. Mary Boleyn îl imploră pe Henric să-i cruțe sora, iar acesta îi lasă impresia că îi va acorda clemență. Înainte de execuție, surorile se împacă, iar Anne o roagă pe Mary să aibă grijă de fiica ei, Elisabeta. În ciuda promisiunilor făcute, regele dispune execuția Annei pentru a se putea căsători cu Jane Seymour. Mary asistă la decapitarea surorii sale. Ulterior, Sir Thomas Boleyn moare la doi ani după aceste evenimente, iar ducele de Norfolk cade în dizgrație și este închis; în generațiile următoare, mai mulți membri ai familiei Howard sunt executați pentru trădare. Mary se recăsătorește cu William Stafford și își petrece restul vieții la țară, departe de intrigile curții. Elisabeta, fiica Annei, urcă pe tron și domnește peste patruzeci de ani ca regina Elisabeta I a Angliei.
Distribuție
Natalie Portman interpretează rolul Annei Boleyn. Actrița a declarat că a fost atrasă de acest personaj deoarece reprezenta un tip de rol pe care nu îl mai jucase anterior, descriind-o pe Anne drept „puternică, dar vulnerabilă, ambițioasă și calculată, capabilă să rănească oameni pentru a-și atinge scopurile, dar totodată conștientă de consecințe și de propriile remușcări”. Pentru a se pregăti, Portman a urmat, timp de o lună înaintea filmărilor, cursuri zilnice de perfecționare a accentului englezesc sub îndrumarea antrenoarei de dialect Jill McCulloch, care a asistat și pe durata producției. Acesta a fost al doilea film în care actrița a utilizat accentul britanic, după V de la Vendetta. Deoarece părul său fusese tuns scurt în urma aceluiași rol, Portman a purtat extensii pentru a reda aspectul coafurii lungi specifice personajului istoric. Scarlett Johansson o interpretează pe Mary Boleyn. Actrița a fost aleasă pentru contrastul de personalitate și expresivitate față de rolul surorii Anne. Johansson a descris-o pe Mary drept „blândă, loială și mai puțin ambițioasă decât sora ei, dar prinsă inevitabil în intriga de la curtea regală”. Pentru rol, ea a urmat pregătiri de dicție și de maniere de epocă, familiarizându-se cu comportamentele și eticheta aristocrației engleze din secolul al XVI-lea. Eric Bana îl interpretează pe regele Henric al VIII-lea. Actorul australian a declarat că a fost interesat de rol datorită complexității psihologice a monarhului, oscilând între autoritate absolută, pasiuni intense și nesiguranțe personale. Bana a lucrat cu specialiști în istorie și dialect pentru a-și adapta interpretarea la contextul epocii și pentru a reda atât carisma, cât și temperamentul impulsiv al regelui. Jim Sturgess joacă rolul lui George Boleyn. Actorul a fost remarcat pentru modul în care a surprins loialitatea fraternă, dar și vulnerabilitatea personajului său, implicat în scandalurile și acuzațiile care au dus la prăbușirea familiei Boleyn. Kristin Scott Thomas o interpretează pe Lady Elizabeth Boleyn, mama surorilor. Prin rolul său, actrița aduce un contrapunct sobru și critic la intrigile masculine, încercând să protejeze demnitatea fiicelor sale în fața presiunilor exercitate de tată și de unchiul lor, ducele de Norfolk. Mark Rylance îl interpretează pe Sir Thomas Boleyn. Actorul britanic a conturat figura unui tată ambițios și oportunist, dispus să-și sacrifice fiicele pentru ascensiunea socială a familiei. David Morrissey îl joacă pe Thomas Howard, ducele de Norfolk. Interpretarea sa subliniază pragmatismul și lipsa de scrupule a unchiului surorilor Boleyn, principalul strateg al ascensiunii familiei la curtea regală. Benedict Cumberbatch în rolul lui William Carey Oliver Coleman în rolul lui Henry Percy, Conte de Northumberland Ana Torrent în rolul Caterinei de Aragon Eddie Redmayne în rolul lui William Stafford Juno Temple în rolul lui Jane Parker Iain Mitchell în rolul lui Thomas Cromwell Corinne Galloway în rolul lui Jane Seymour Constance Stride în rolul tinerei Maria Tudor Maisie Smith în rolul tinerei Elisabeta Tudor Alfie Allen în rolul mesagerului regelui Andrew Garfield în rolul lui Francis Weston
Producție O mare parte din filmări s-a desfășurat în comitatul Kent, Anglia, însă Castelul Hever – reședința istorică a familiei Boleyn între 1505 și 1539 – nu a fost utilizat ca locație. În schimb, Sala Baronului din Penshurst Place apare în film, iar Castelul Dover a servit drept decor pentru scenele plasate la Turnul Londrei. De asemenea, Knole House din Sevenoaks a fost folosită în mai multe secvențe. Reședința familiei Boleyn a fost reprezentată de conacul Great Chalfield din Wiltshire. Alte scene au fost filmate în Derbyshire, în locații precum Cave Dale, Haddon Hall, Dovedale și North Lees Hall, lângă Hathersage.
Castelul Dover a fost folosit ca decor pentru Turnul Londrei în scenele de execuție ale lui George și Anne Boleyn. Knole House a servit drept decor pentru multiple scene nocturne londoneze, iar curtea sa interioară a fost utilizată pentru a reprezenta intrarea în Palatul Whitehall, unde au fost filmate sosirile și plecările grandioase ale personajelor. Grădinile Tudor și Sala Baronului din Penshurst Place au fost transformate pentru a reprezenta interiorul Palatului Whitehall, inclusiv în scenele banchetului opulent organizat de regele Henric.
Istorie Istoricul Alex von Tunzelmann a criticat filmul pentru portretizarea familiei Boleyn și a regelui Henric al VIII-lea și a evidențiat mai multe erori factuale. Ea a afirmat că, în realitate, Mary Boleyn a avut anterior o relație cu regele Francisc I al Franței, și nu era „o domnișoară timidă și neprihănită”, așa cum este prezentată în film. Von Tunzelmann a criticat, de asemenea, reprezentarea Annei ca o „vulpiță manipulatoare” și a lui Henric ca „nimic mai mult decât un dependent de sex credul cu umeri falși ridicoli”. Filmul include alte inexactități istorice, precum afirmația unui personaj conform căreia Anne, prin căsătoria cu Henry Percy, urma să devină Ducesă de Northumberland – titlu creat abia în timpul domniei fiului lui Henric, Edward al VI-lea. De asemenea, filmul plasează perioada petrecută de Anne la curtea franceză după implicarea ei cu Percy, deși în realitate acest lucru a avut loc anterior. Totodată, filmul o prezintă pe Anne ca sora mai mare a Mariei, în timp ce, în realitate, era sora mai mică, și reduce durata șederii ei în Franța la câteva luni, deși aceasta a durat șapte ani.
Lansare Filmul a fost lansat pentru prima dată în cinematografe pe 29 februarie 2008, deși premiera mondială a avut loc la cea de-a 58-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, care a avut loc între 7 și 17 februarie 2008. Filmul a încasat 9.442.224 de dolari în Regatul Unit, și 26.814.957 de dolari în Statele Unite și Canada. Încasările mondiale per total ale filmului au fost de 75.598.644 de dolari, mai mult decât dublul bugetului de 35 de milioane de dolari al filmului.
Filmul a fost lansat în format Blu-ray și DVD pe 10 iunie 2008. Ambele ediții includ comentarii audio ale regizorului Justin Chadwick, scene șterse și extinse, profiluri ale personajelor și materiale video. Versiunea Blu-ray include compatibilitate BD-Live și o pistă suplimentară picture-in-picture cu descrieri ale personajelor, note despre povestea originală și pasaje din cartea originală.
Receptare critică Filmul a primit recenzii mixte. Site-ul Rotten Tomatoes a raportat un rating de aprobare de 43% din 148 de recenzii, cu o medie ponderată de 5,3/10, comentând că „deși prezintă câteva momente extravagante și distractive, Cealaltă moștenitoare Boleyn seamănă mai mult cu o telenovelă decât cu o dramă istorică.” Metacritic a atribuit filmului un scor mediu de 50 din 100, pe baza a 34 de recenzii, indicând evaluări moderate din partea criticilor.