Emiratul Afganistanului

Emiratul Afganistanului (în ), cunoscut internațional până în 1855 ca Emiratul Kabul (în ),Lee, Jonathan (2019). Afghanistan: A History from 1260 to the Present. Reaktion Books. p. 317. . a fost un emirat în Asia Centrală care cuprindea teritoriul Afganistanului de astăzi și părți din Pakistanul de astăzi (înainte de 1893), precum și părți din Turkmenistan înainte de 1885. Emiratul a apărut din Imperiul Durrani, când Dost Mohammad Han, fondatorul dinastiei Barakzai la Kabul, a reușit să se impună.

Istoria Emiratului a fost dominată de „Marele Joc” dintre Imperiul Rus și Imperiul Britanic pentru supremație în Asia Centrală. Această perioadă s-a caracterizat prin influența europeană în Afganistan. Emiratul Afganistanului a continuat războiul Imperiului Durrani cu Imperiul Sikh, pierzând controlul asupra fostului bastion afgan, Valea Peshawar, în Bătălia de la Noușera din 14 martie 1823. Aceasta a fost urmată în 1838 de Primul Război Anglo-Afgan cu forțele britanice. Războiul s-a încheiat cu victoria afganilor, britanicii retrăgându-se în 1842, iar Dost Mohammad fiind repus pe tron.

Totuși, în timpul celui de-al Doilea Război Anglo-Afgan (1878–1880), britanicii și afganii au semnat Tratatul de la Gandamak, care permitea britanicilor să preia controlul asupra teritoriilor afgane din ceea ce este astăzi Pakistanul, precum și asupra afacerilor externe ale Afganistanului, cu condiția plății unei subvenții afgane și retragerii complete a trupelor britanice. Emirul Amanullah Han a semnat Tratatul Anglo-Afgan din 1919, după Cel de-al Treilea Război Anglo-Afgan, obținând autonomia deplină a Afganistanului și eliminarea statutului de protectorat britanic de jure. În 1926, Amanullah Han a reformat țara ca Regatul Afganistanului, devenind primul său rege.

Istorie Conflictul dintre interesele rusești și britanice a escaladat la câțiva ani după înființarea emiratelor, între Muhammad Șah al Iranului și Dost Mohammad Han, ceea ce a dus la Primul Război Anglo-Afgan, desfășurat între 1838 și 1842. În timpul războiului, britanicii au ocupat capitala Kabul, așa-numitul Emirat al Kabulului, într-un efort de a împiedica Afganistanul să cadă sub control rus și de a limita expansiunea Rusiei în regiune, menținând în același timp Afganistanul sub influența britanică, prin intermediul unui conducător-marionetă, Șah Șuja Durrani. Războiul s-a încheiat cu revenirea lui Dost Mohammad pe tron, britanicii retrăgându-se; neputând să subjuge țara, britanicii au ales să consolideze legăturile, permițându-i astfel lui Dost Mohammad să avanseze spre unificarea statului divizat al Afganistanului, rezultat din războaiele civile provocate de fiii lui Timur Șah.

La moartea lui Dost Mohammad în 1863, tronul i-a revenit fiului său, Sher Ali Han. Totuși, trei ani mai târziu, fratele său mai mare, Mohammad Afzal Han, l-a detronat. În 1868, Mohammad Afzal Khan a fost el însuși înlăturat și înlocuit ca emir de Sher Ali, care a revenit pe tron după câțiva ani scurți de exil în Rusia. Revenirea sa ca Emir a dus la noi conflicte cu Marea Britanie. Ulterior, britanicii au invadat Afganistanul la 21 noiembrie 1878, iar Emirul Sher Ali a fost nevoit să fugă din nou în Rusia, dar a murit în 1879 la Masar-e Șarif.Dupree: Amir Sher Ali Khan

Succesorul său, Mohammad Yaqub Han, a căutat soluții de pace cu Rusia, oferindu-le un rol mai important în politica externă a Afganistanului. Între timp, el a semnat Tratatul de la Gandamak cu britanicii la 26 mai 1879, cedând controlul asupra politicii externe a Afganistanului către Imperiul Britanic. Totuși, când trimisul britanic a fost ucis la Kabul pe 3 septembrie 1879, britanicii au acceptat propunerea ca Abdur Rahman Han să devină Emir. Britanicii au încheiat un tratat de pace cu afganii în 1880 și s-au retras din nou din Afganistan în 1881. În 1893, britanicii au forțat Afganistanul să accepte o nouă frontieră, denumită Linia Durand, care străbate chiar regiunea istorică locuită de paștuni.

După război, emirul Abdur Rahman Khan, care reorganizase țara, a reprimat numeroase răscoale și a implementat reforme. La moartea sa în 1901, fiul său, Habibullah Han, i-a succedat ca emir și a continuat reformele. Habibullah Khan a căutat reconcilierea cu Marea Britanie, iar în 1905 a încheiat un tratat de pace cu Rusia, profitând de slăbiciunea acesteia după înfrângerea din Războiul Ruso-Japonez și retragerea din Afganistan. În Primul Război Mondial, Afganistanul a rămas neutru, în ciuda eforturilor Germaniei și Imperiului Otoman (Expediția Niedermayer–Hentig). În 1919, Habibullah Khan a fost asasinat de opozanți politici.Islam and Politics in Afghanistan, Olesen, page 101

Fiul lui Habibullah Khan, Amanullah Han, s-a aflat în 1919 în conflict cu moștenitorul legitim, Nasrullah Han, pe atunci emir al Afganistanului. La scurt timp după aceea a izbucnit un alt război care a durat trei luni. Acest război s-a încheiat odată cu Tratatul Anglo-Afgan din 1919, după care afganii și-au recăpătat dreptul de a-și conduce propriile afaceri externe ca stat complet independent. Amanullah Han a început reformarea țării și a fost încoronat în 1926 ca padișah (rege) al Afganistanului, fondând astfel Regatul Afganistanului.

Note

Lectură suplimentară Clements, Frank. Conflictul din Afganistan: o enciclopedie istorică (ABC-Clio, 2003), (online).

Legături externe

Categorie:Foste forme de guvernare ale perioadei interbelice