Colegiul Național „Emil Racoviță” este o instituție publică de învățământ preuniversitar din Cluj-Napoca, cu sediul principal pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 9–11. Colegiul cuprinde ciclurile primar, gimnazial și liceal; la nivel liceal are profil real, cu specializările matematică-informatică și științe ale naturii.

Instituția își leagă tradiția de Școala Civilă mixtă de băieți și fete cu predare în limba română, deschisă festiv la 11 septembrie 1919. În anii 1920, istoria acesteia s-a intersectat cu cea a Liceului de Aplicație al Seminarului Pedagogic Universitar, care a funcționat efectiv din anul școlar 1923–1924 și s-a mutat în actualul sediu probabil în 1925 sau 1926. Școala a primit numele savantului Emil Racoviță în 1958, iar de la 1 septembrie 2000 funcționează sub denumirea actuală.

Clădirea principală este clasată ca monument istoric, cu .

Istoric

Înființarea și primii ani

După reorganizarea învățământului din Transilvania din 1919, Școala Civilă de băieți a fost mutată în localul de pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 9, unde funcționa din 1870 o școală civilă de fete. A rezultat o școală mixtă, cu predare în limba română. Profesorul de matematică și fizică Iuliu Karsai a preluat instituția la 10 septembrie 1919 și a organizat deschiderea festivă în ziua următoare. Data de 11 septembrie este consemnată și de presa clujeană cu prilejul aniversării a 90 de ani de învățământ românesc în instituție.

În anul școlar 1919–1920 au fost înscriși 84 de elevi în patru clase: 45 de băieți și 39 de fete. În anul următor, școlile de băieți și fete au fost din nou separate, iar în local a rămas Școala Civilă de băieți. Tot în 1920 a fost deschis „Internatul Țărănesc”, destinat elevilor veniți din mediul rural; în primul an a găzduit 60 de elevi, dintre care 49 au primit burse. În 1921–1922, școala avea 184 de elevi, 90 dintre ei fiind internați.

În anul școlar 1924–1925, în urma reorganizării învățământului secundar, Școala Civilă de băieți a devenit Școala Medie de băieți și a introdus clasa a V-a, cu profil real.

Liceul de Aplicație al Seminarului Pedagogic Universitar

Hotărârea de înființare a Liceului de Aplicație al Seminarului Pedagogic Universitar a fost luată în 1922, profesorul Vladimir Ghidionescu fiind însărcinat cu organizarea instituției. Liceul a început să funcționeze efectiv în anul școlar 1923–1924, inițial în localul Liceului „George Barițiu”. În jurul anilor 1925–1926 i-a fost atribuit sediul de pe strada Mihail Kogălniceanu, unde a rămas până la desființarea din 1948.

Instituția avea secții umanistă și reală și servea drept școală de practică pedagogică pentru studenții universității. Prima promoție a absolvit în 1928 și a numărat 21 de elevi; până în 1948, liceul a avut 428 de absolvenți. Între cadrele didactice s-au aflat profesori universitari și cercetători precum Alexandru Borza, Ștefan Pascu și Constantin Daicoviciu. Acesta din urmă a predat limba latină la Școala Civilă de băieți în anul școlar 1923–1924, nefiind elev al instituției.

În perioada 1928–1938, Seminarul Pedagogic Universitar și Liceul de Aplicație au fost conduse de profesorul Vladimir Ghidionescu. În 1938, Iuliu Hațieganu a fost numit pentru scurt timp director al Seminarului, iar D.D. Roșca a îndeplinit funcția de director de studii în perioada 1938–1948. La conducerea Liceului de Aplicație s-au aflat profesorul de matematică Petre Murariu, iar după revenirea instituției la Cluj, între 1945 și 1948, Petru Pogângeanu.

Refugiul și revenirea la Cluj

În urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, secțiile românești ale liceului au părăsit Clujul. Secția umanistă a funcționat la Sibiu, în localul Liceului „Gheorghe Lazăr”, fiind condusă mai întâi de Onisifor Ghibu, iar secția reală s-a refugiat la Timișoara, în cadrul Liceului „Constantin Diaconovici Loga”, sub conducerea lui Nicolae Apostolescu. În clădirea din Cluj a funcționat în aceeași perioadă un liceu de aplicație cu predare în limba maghiară.

Seminarul Pedagogic Universitar și Liceul de Aplicație au revenit în vechiul local la 22 iunie 1945. Activitatea școlară a fost reluată în octombrie, cu clasele I–VIII. Reforma învățământului din 1948 a desființat cele două instituții, în locul lor fiind organizat Liceul de băieți nr. 3, cu clasele I–XI.

Perioada comunistă

Liceul de băieți nr. 3 a funcționat până în 1954, când a devenit Școala Medie nr. 4. Din 1958, în clădire a funcționat din nou o școală mixtă, cu 11 clase, sub denumirea de Școala Medie „Emil Racoviță”. În 1965 instituția a devenit Liceul „Emil Racoviță”.

Între 1982 și 1990 școala, care cuprindea clasele V–XII, a purtat denumirea de Liceul Industrial „Emil Racoviță”. Din 1990 a revenit la statutul de liceu teoretic, cu profiluri real și uman.

După 1990

Între 1991 și 1999 instituția s-a numit din nou Liceul „Emil Racoviță”. Din 1999 a cuprins clasele I–XII, iar oferta liceală s-a concentrat asupra specializărilor matematică-informatică și științe ale naturii. Prin ordin al ministrului educației, de la 1 septembrie 2000 a devenit Colegiul Național „Emil Racoviță”.

Începând cu anul școlar 2016–2017, colegiului i-a fost arondată și o clădire de pe strada Horea, folosită pentru clasele primare.

Denumiri și forme instituționale

Pentru perioada anilor 1920, monografia școlii urmărește două fire care se suprapun: evoluția Școlii Civile de băieți și constituirea Liceului de Aplicație, mutat ulterior în actualul sediu. Prin urmare, primele denumiri de mai jos nu reprezintă o succesiune complet liniară.

Perioadă Denumire Observații 1919–1920 Școala Civilă mixtă de băieți și fete Cu predare în limba română, în actualul sediu 1920–1924 Școala Civilă de băieți Cele două școli civile au fost din nou separate din 1924 Școala Medie de băieți Continuarea Școlii Civile de băieți 1924–1945 Liceul de Aplicație al Seminarului Pedagogic Universitar Secția umanistă s-a refugiat la Sibiu, iar secția reală la Timișoara1945–1948Liceul de Aplicație al Seminarului Pedagogic UniversitarA revenit la Cluj în 1945 și a fost desființat prin reforma învățământului din 1948 1948–1954 Liceul de băieți nr. 3 1954–1957 Școala Medie nr. 4 1958–1964 Școala Medie „Emil Racoviță”Școală mixtă, cu 11 clase 1965–1981 Liceul „Emil Racoviță” 1982–1990 Liceul Industrial „Emil Racoviță”Cu clasele V–XII 1991–1999 Liceul „Emil Racoviță” Liceu teoretic din 1990 din 2000 Colegiul Național „Emil Racoviță”Denumire acordată prin ordin al ministrului educației

Clădirile

Sediul principal al colegiului se află pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 9–11. Imobilul figurează în Lista monumentelor istorice sub , documentele municipalității indicând o datare generală în secolele al XVI-lea–al XIX-lea. Un catalog critic al monumentelor clujene întocmit de istoricul György Gaal indică pentru clădire anii 1830 și 1902 și o identifică drept fosta Școală Civilă de fete. Școala de fete a funcționat aici din 1870, înainte ca localul să fie folosit de instituțiile românești reorganizate în 1919.

Colegiul folosește și un corp de clădire pe strada Horea pentru învățământul primar. Acesta a intrat în administrarea instituției în 2016; la sfârșitul anilor 2010 cuprindea 16 săli de curs, cabinete, o sală de sport, un teren de sport și un spațiu de joacă.

Activitate educațională

Colegiul organizează învățământ primar, gimnazial și liceal. Pentru anul școlar 2026–2027, planul de școlarizare pentru clasa a IX-a cuprindea trei clase cu profil real: două clase de matematică-informatică, însumând 56 de locuri, și o clasă de științe ale naturii, cu 28 de locuri. Limba de predare era româna.

Rezultate la examenul de bacalaureat În clasamentul publicat de BacPlus, Colegiul Național „Emil Racoviță” s-a situat între primele șapte instituții de învățământ din țară în fiecare an din perioada 2018–2026. Colegiul a ocupat locul întâi în 2026, locul al doilea în 2019 și locul al treilea în 2018. AnPoziție naționalăMedia la bacalaureatRata de promovareCandidați201839,32100%83201929,43100%92202049,42100%89202149,27100%82202279,38100%87202359,27100%85202469,4198,9%91202569,38100%77202619,51100%81 Statisticile nu includ candidații proveniți din promoțiile anterioare.

Rezultate la olimpiade

În 2024, elevul Teofil Voicu a obținut o medalie de aur la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică, desfășurată în Brazilia. În același an, Mihai Cristian Iliescu a câștigat o medalie de bronz la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori, organizată la București.

În 2017, Rareș Streza, elev al colegiului, a obținut medalia de argint la Olimpiada Internațională de Biologie, desfășurată la Coventry, în Regatul Unit.

În 2025, Iulia-Ela Murariu, elevă în clasa a VIII-a, a obținut o medalie de bronz la Olimpiada Europeană de Informatică pentru Fete, organizată la Bonn.

În 2026, Darius-Ioan Hangan, elev în clasa a VII-a, a obținut medalia de bronz la cea de-a 30-a ediție a Olimpiadei Balcanice de Matematică pentru Juniori, desfășurată la Buzău.

Absolvenți și foști elevi

Florin Piersic (n. 1936), actor, a fost elev al Liceului de Aplicație în anul școlar 1946–1947. Ionel Haiduc (n. 1937), chimist și președinte al Academiei Române între 2006 și 2014, a absolvit Liceul „Emil Racoviță” în 1955. Dan Munteanu (1937–2017), biolog și ornitolog, membru corespondent al Academiei Române, și-a încheiat studiile preuniversitare la liceu în 1954. Gheorghe Benga (n. 1944), medic și cercetător, membru al Academiei Române, a urmat liceul între 1950 și 1961 și a absolvit ca șef de promoție.

Note

Bibliografie

Vezi și

Învățământul în Cluj-Napoca Emil Racoviță

Legături externe

Site oficial

Categorie:Colegii naționale din România Racoviță Colegiul Național Racoviță Categorie:Monumente istorice din județul Cluj Categorie:Fondări în 1919