Emil Gane () a fost un arhivist, slavist, filolog și publicist român originar din Basarabia, activ în perioada interbelică, în timpul ocupației sovietice și postbelic. Specialist în literatura slavă comparată, Gane a avut un parcurs biografic controversat, fiind implicat în proiectul sovietic de moldovenizare lingvistică dar, ulterior, el însuși a fost victimă a represiunii staliniste, deportat în Gulag.

Începuturi Emil Gane s-a născut la 8 august 1906 în satul Cobâlca, județul Orhei (astăzi în raionul Strășeni, Republica Moldova). A urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din Iași, apoi s-a specializat în slavistică la Universitatea Carolină din Praga, unde a obținut titlul de doctor în literatura slavă comparată. Tema tezei sale a fost: Motivele moldovenești în opera lui A.S. Pușkin.

În perioada interbelică, a fost activ în viața culturală și științifică din Basarabia. A ocupat funcția de subdirector al Arhivelor Statului din Chișinău, a fost secretar general al Regionalei Fundațiilor Culturale Regale „Principele Carol” și redactor al ziarului Cuvânt moldovenesc. A colaborat la numeroase publicații: Slavia, Țentralnaia Evropa, Viața Basarabiei, Arhivele Basarabiei, Arhiva, Adevărul literar și artistic.

Activitatea din perioada sovietică După ocupația sovietică a Basarabiei din iunie 1940, Emil Gane a fost unul dintre intelectualii care s-au adaptat rapid la noul regim. Conform unui raport al Serviciului Special de Informații (SSI) din aprilie 1942, Gane ar fi relatat unor ziariști sovietici că a „salvat” arhiva românească de la Chișinău, împiedicând transferul acesteia în România și sustrăgând un document privitor la Unirea din 1918, pe care l-a folosit pentru a susține că actul unirii s-a făcut „prin silnicie”.

În această perioadă, Gane a fost numit profesor la Institutul Pedagogic din Chișinău, la catedra de „limbă moldovenească”, unde a colaborat strâns cu Ștefan Zelenciuc, lider în cadrul Partidului Comunist din RSS Moldovenească și promotor al tezei staliniste privind existența unei limbi moldovenești distincte de limba română. Gane a pledat această idee în fața lui Nikita Hrușciov, în cadrul unui congres lingvistic desfășurat la Chișinău în ianuarie 1941, în opoziție cu susținătorii unității lingvistice românești, printre care poetul Nicolai Costenco. În cadrul congresului, Gane a susținut că peste 60% din vocabularul limbii române ar fi de origine slavă și a cerut introducerea ortografiei „moldovenești” distincte, „împestrițată cu rusisme și regionalisme”, în școli. A avut astfel un rol major în fundamentarea ideologică a proiectului sovietic de deznaționalizare și rusificare culturală a românilor basarabeni.

La 7 mai 1942, un alt raport al SSI constată următoarele despre Gane:

Arestarea și deportarea După reocuparea Basarabiei de către România în iunie 1941, Emil Gane a încercat să-și nege colaborarea cu autoritățile sovietice, afirmând că acuzațiile la adresa sa nu sunt adevărate și s-a înrolat în Armata Română, lucrând ca traducător pentru Tribunalul Militar. În aprilie 1944 s-a refugiat în România, la Buzău, unde a lucrat ca arhivar, dar în 1947 a fost arestat de autoritățile sovietice, având în vedere niște articole sovietice ale sale din perioada interbelică, precum și faptul că a rămas în România și nu s-a "repatriat" în RSS Moldovenească.

Între 1947 și 1956, Emil Gane a fost deportat în Gulag, pe insula Sahalin din Extremul Orient sovietic. După eliberare, s-a întors la Buzău, unde, din cauza trecutului său de deținut politic, nu i s-a mai permis să-și reia activitatea publicistică sau universitară.

Emil Gane a decedat în 1966 în Buzău, unde a fost și înmormântat.

Opera și contribuții Deși a scris puțin sub formă de volume, Gane a publicat numeroase articole, studii și recenzii, mai ales în presa culturală interbelică și în publicațiile de la Chișinău. A abordat teme de literatură slavă, comparatistică, ideologie și propagandă, printre care:

Literatura contemporană din Moldova Socialistă Curentele literaturii ruse moderne Rusia și Europa recenzii la volume de literatură sovietică

Gane a fost un documentarist minuțios și un analist fin al discursului ideologic sovietic, chiar dacă unele dintre scrierile sale aveau un pronunțat caracter oportunist, în acord cu linia partidului.

Evaluare postumă Figura lui Emil Gane rămâne una controversată. Pe de o parte, a fost un intelectual cu o solidă formație academică, cu contribuții în slavistică și arhivistică. Pe de altă parte, implicarea sa activă în proiectul de slavizare a limbii române din Basarabia, precum și colaborarea cu autoritățile sovietice, i-au atras critici severe din partea contemporanilor și a istoricilor.

Note

Bibliografie Gheorghe E. Cojocaru, Geneza și evoluția moldovenismului în politica sovietică, Chișinău, 2000 Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Chișinău, 1996 Arhivele Securității și SSI, dosarele privind perioada 1940–1942 Mărturii ale deținuților politici basarabeni

Categorie:Nașteri în 1906 Categorie:Nașteri pe 8 august Categorie:Decese în 1966 Categorie:Decese pe 2 mai Categorie:Decese în județul Buzău Categorie:Filologi români Categorie:Filologi sovietici Categorie:Filologi moldoveni Categorie:Publiciști români Categorie:Publiciști sovietici Categorie:Publiciști moldoveni Categorie:Rusificări Categorie:Arhiviști români Categorie:Oameni din ținutul Orhei Categorie:Profesori universitari sovietici Categorie:Profesori universitari moldoveni Categorie:Români basarabeni Categorie:Deținuți politici din România Categorie:Victime ale regimului comunist din România Categorie:Basarabeni victime ale regimului comunist Categorie:Militari români în Al Doilea Război Mondial Categorie:Deținuți în Gulag Categorie:Absolvenți ai Universității din Iași Categorie:Absolvenți ai Universității Caroline Categorie:Slaviști români