Gabriel Boric Font () este un politician chilian și președintele Republicii Chile din martie 2022. Anterior, a exercitat două mandate de câte patru ani ca deputat în Camera Deputaților.
Boric a devenit cunoscut ca lider studențesc în timpul studiilor de drept la Universidad de Chile, unde a condus influenta federație studențească a instituției în timpul protestelor studențești din 2011. A fost deputat în Camera Deputaților între 2014 și 2022, reprezentând regiunea sa natală, Magallanes. A candidat ca independent în 2013, iar mai târziu, în 2017, ca parte a coaliției Frontul Larg. În 2018, Boric a fondat partidul Convergență Socială, unul dintre partidele care au constituit Frontul Larg înainte ca acesta să devină partid politic prin fuziune. În timpul revoltelor sociale din Chile din 2019, Boric a jucat un rol esențial în negocierea acordului care a dus la referendumul constituțional din octombrie 2020.
În decembrie 2021, Boric a câștigat președinția învingându-l pe José Antonio Kast în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, obținând 55,9% din voturi. În urma alegerii sale, Boric a devenit cel mai tânăr președinte din istoria Chile și, în prezent, este al șaptelea cel mai tânăr lider de stat aflat în funcție din lume.
Biografie Familie Gabriel Boric s-a născut în Punta Arenas în 1986. Are doi frați, Simón și Tomás.
Din partea tatălui, Boric provine dintr-o familie croato-chiliană cu rădăcini în Ugljan, o insulă de pe coasta Adriaticii din Croația. În ciuda migrației strămoșilor săi din Imperiul Austro-Ungar în Chile în 1897, Boric păstrează legături cu rudele sale care trăiesc în Ugljan, Străbunicul său, Juan Boric (Ive Borić Barešić), împreună cu fratele său Simón (Šime), au ajuns în Punta Arenas în jurul anului 1885, fiind printre primii zece croați care s-au stabilit în Magallanes. Aceștia s-au aventurat în goana după aur din Țara Focului, în regiunea Magallanes, petrecând timp pe insulele de la sud de Canalul Beagle. Ulterior, Juan Boric s-a întors pe scurt în Ugljan pentru a se căsători și a adus-o pe soția sa, Natalia Crnosija, înapoi în Magallanes, unde zece dintre cei unsprezece copii ai lor s-au născut. Bunicul lui Boric, Luis Boric Crnosija, născut în 1908, a fost unul dintre aceștia.
Tatăl lui Gabriel Boric, Luis Boric Scarpa, este inginer chimist și a lucrat ca angajat guvernamental la Empresa Nacional del Petróleo timp de peste 40 de ani. Mama sa, María Soledad Font Aguilera, are descendență catalană. În regiunea patagoneză Magallanes, unchiul său, Vladimiro Boric, a devenit primul episcop al Punta Arenas. Un alt unchi, Roque Scarpa Martinich, a ocupat funcția de prim intendent al Regiunii Magallanes după dictatura militară. Atât Roque Scarpa, cât și tatăl lui Gabriel Boric au fost membri ai Partidului Democrat Creștin. Un alt unchi, Roque Esteban Scarpa, a câștigat Premiul Național de Literatură al Chile în 1980, iar unchiul său Vicente Boric a fost, de asemenea, scriitor.
Educație Boric a studiat la The British School din orașul său natal înainte de a se muta la Santiago în 2004 pentru a urma cursurile Facultății de Drept la Universitatea din Chile. A finalizat cursurile în 2009, moment în care a fost numit președinte al sindicatului studenților de la Facultatea de Drept. Ulterior, s-a concentrat pe pregătirea pentru examenul final și îndeplinirea stagiului obligatoriu. Totuși, nu a promovat examenul în 2011 și a ales să nu-l refacă. Boric nu a obținut o diplomă în drept și a declarat în interviuri că nu a intenționat niciodată să urmeze o carieră de avocat, ci visa să devină scriitor.
În timpul anilor universitari, Boric a avut oportunitatea de a lucra ca asistent al profesorului José Zalaquett la cursul său de drepturile omului. Zalaquett l-a lăudat pe Boric pentru tendința sa de a pune întrebări și de a pune la îndoială, așa cum a declarat într-un interviu.
Carieră politică Politica studențească
În 1999 și 2000, Boric a jucat un rol activ în reînființarea Federației Studenților de Liceu din Punta Arenas. În timp ce studia la universitate, a devenit membru al colectivului politic Stânga Autonomă (în ), cunoscut inițial sub numele de Studenți Autonomi (în ). În 2008, a fost consilier al Sindicatului Studenților de la Facultatea de Drept, iar în 2009 a preluat funcția de președinte. În timpul mandatului său, a condus un protest de 44 de zile împotriva decanului, Roberto Nahum. Între 2010 și 2012, Boric a reprezentat studenții ca senator universitar.
Boric a candidat pentru președinția Federației Studenților de la Universitatea din Chile (FECh) la alegerile din 5–6 decembrie 2011, ca parte a listei Creando Izquierda. A câștigat alegerile cu 30,52% din voturi, învingând-o pe Camila Vallejo, președinta în exercițiu a federației, care candida pentru un nou mandat din partea listei Tineretului Comunist din Chile. Ca președinte al FECh, Boric a jucat un rol important în a doua fază a protestelor studențești care au început în 2011, devenind unul dintre principalii purtători de cuvânt ai Federației Studenților din Chile. În 2012, a fost inclus pe lista celor 100 de tineri lideri ai Chile, publicată de revista El Sábado a ziarului El Mercurio, în colaborare cu Universidad Adolfo Ibáñez.
Membru al Camerei Deputaților (2014–2022)
Gabriel Boric a participat la alegerile parlamentare din 2013 ca independent, candidând pentru Districtul 60 (în prezent Districtul 28), care reprezintă Regiunea Magallanes și Antarctica Chiliană (Región de Magallanes y de la Antártica Chilena). A obținut o victorie semnificativă cu 15.418 voturi (26,2%), cel mai mare număr de voturi primit de orice candidat din regiune. Remarcabil este faptul că alegerea sa cu succes în afara unei coaliții electorale a fost larg recunoscută de presă, deoarece a reușit să depășească sistemul electoral binominal din Chile, La 11 martie 2014, Boric a depus jurământul ca membru al Camerei Deputaților.
În timpul primului său mandat, Boric a activat în mai multe comisii, inclusiv Drepturile Omului și Popoarele Indigene; Zone Extreme și Antarctica Chileană; și Muncă și Securitate Socială. A făcut parte din „bancada studențească” (), care era formată din alți deputați tineri aleși, precum Camila Vallejo, Giorgio Jackson și Karol Cariola. Împreună, au jucat un rol important în dezbaterile referitoare la reformele educaționale propuse de al doilea guvern al lui Michelle Bachelet. Popularitatea lui Boric în Chile s-a reflectat în diverse sondaje de opinie.
În 2016, Stânga Autonomă s-a desființat din cauza neînțelegerilor legate de viitorul colectivului. Boric a susținut o abordare mai instituțională și dialogul cu guvernul de centru-stânga al lui Bachelet. Totuși, conducerea Stângii Autonome a preferat să se concentreze pe politica studențească. Boric și aliații săi, împinși de o „compulsie pentru ascensiune rapidă”, potrivit lui Carlos Ruiz din Stânga Autonomă, au fondat Mișcarea Autonomistă. Aceștia intenționau să colaboreze cu alte forțe politice și să formeze o nouă coaliție de stânga, asemănătoare cu Frontul Larg din Uruguay, Mișcarea Autonomistă a obținut rezultate electorale favorabile, exemplul cel mai notabil fiind Jorge Sharp, unul dintre prietenii apropiați ai lui Boric, care a fost ales primar al orașului Valparaíso la alegerile municipale din 2016.
În ianuarie 2017, mișcarea lui Boric, împreună cu alte partide și colective noi, inclusiv Revoluția Democratică a lui Jackson, a lansat Frontul Larg din Chile (Frente Amplio), Boric a avut un rol de conducere în campania lui Beatriz Sánchez la alegerile prezidențiale din 2017. După ce Sánchez s-a clasat pe locul al treilea și nu a reușit să ajungă în turul al doilea, Boric l-a susținut cu reticență pe Alejandro Guillier ca o modalitate de a-l învinge pe Sebastián Piñera, deși Piñera a ieșit în cele din urmă învingător.
La alegerile generale din 2017, Boric a candidat pentru un nou mandat ca independent, fiind susținut de Partidul Umanist, unul dintre membrii fondatori ai Frontului Larg. A obținut 18.626 de voturi (32,8 %), o creștere față de 2013, devenind astfel al doilea cel mai votat deputat din țară la acel moment, Boric a activat în Comisiile pentru Zone Extreme și Antarctica Chileană, precum și în cea pentru Constituție, Legislație, Justiție și Reglementare.
Performanța remarcabilă a Frontului Larg la alegerile din 2017, când a devenit a treia cea mai mare forță politică din Chile, a determinat coaliția și membrii săi să treacă printr-un proces de reorganizare. În 2018, Mișcarea Autonomistă, alături de Stânga Libertariană și alte mișcări mai mici, a decis să fuzioneze și să formeze un partid politic numit Convergența Socială.
Rol în Estallido social (Revolta socială) La 18 octombrie 2019, protestele împotriva majorării tarifelor din sistemul de transport din Santiago au declanșat Estallido social (în ), cea mai amplă mișcare de tulburări civile din țară de la sfârșitul dictaturii militare. Pe măsură ce revoltele au izbucnit în mai multe zone ale capitalei, președintele Piñera a declarat stare de urgență în Santiago, extinsă ulterior în toate marile orașe, odată cu escaladarea protestelor. Manifestanții au formulat revendicări legate de costul ridicat al vieții, corupție și inegalitate, printre alte probleme.
Boric s-a remarcat ca un critic vocal al reacției guvernului și s-a opus ferm utilizării Forțelor Armate ale Chile pentru a reprima protestele. A ajuns chiar să confrunte un grup de soldați desfășurați în Plaza Italia. De asemenea, a avut un rol important ca unul dintre acuzatorii în procesul de suspendare din funcție a ministrului de interne, Andrés Chadwick. Chadwick a fost găsit vinovat de încălcări grave ale constituției și de eșecul în apărarea drepturilor omului în timpul stării de urgență, fiind sancționat cu interdicția de a ocupa funcții publice timp de cinci ani. Boric a susținut și demiterea președintelui Piñera, deși această tentativă a fost respinsă în cele din urmă,
Deși a fost un critic proeminent al modului în care guvernul a gestionat protestele, Boric a fost dispus să se angajeze în dialog cu alte forțe politice pentru a găsi o soluție la criză. Discuțiile dintre el și politicieni de dreapta au contribuit la un acord care a deschis calea pentru înființarea Convenției Constituționale, însărcinată cu redactarea unei noi Constituții. La 15 noiembrie 2019, a fost semnat „Acordul pentru pace socială și noua Constituție” de către președinții partidelor politice reprezentate în parlament, cu excepția Partidului Comunist și a unor membri ai Frontului Larg, inclusiv Convergența Socială. Boric a semnat acordul în calitate de persoană fizică, ceea ce a generat critici din partea unor membri ai propriului său partid. În urma acestui gest, mai multe persoane, inclusiv prietenul său apropiat Jorge Sharp, au demisionat din partid. Alte formațiuni, precum Partidul Ecologist Verde, Partidul Umanist, Partidul Egalității, Partidul Pirat și Stânga Libertariană, s-au opus de asemenea acordului și au părăsit Frontul Larg.
Pe 20 decembrie, Boric a fost atacat în Parque Forestal, unde mai mulți indivizi au aruncat cu scuipat și bere asupra lui, numindu-l „trădător” și „vândut” din cauza implicării sale în „Acordul pentru pace socială și noua Constituție”, încheiat cu politicienii tradiționali. În ciuda provocării, Boric a rămas calm și nu și-a părăsit poziția.
Candidatura prezidențială din 2021