Biografie extinsă
Neculai Barbu (n. 18 noiembrie 1924, Stâncășeni, județul Vaslui – d. ?) a fost un geograf și pedolog român, profesor universitar la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. S-a remarcat prin contribuțiile sale în domeniul pedogeografiei și prin colaborarea cu profesorul Nicolae Bucur în cercetarea solurilor din România.
Biografie
Familia și originile S-a născut într-o familie numeroasă, tatăl fiind notar comunal, iar mama gospodină dedicată celor nouă copii.
Educație și formare Școala primară în satul natal (1931–1937), apoi Școala Normală din Bârlad, bacalaureatul în 1945 la Vaslui. Între 1946–1950 a urmat Facultatea de Geografie a Universității din Iași, fiind șef de promoție. Ulterior, s-a specializat în pedologie la Institutul Agronomic Iași, apoi în Ungaria și Georgia.
Origini și educație Neculai Barbu s-a născut la 18 noiembrie 1924 în satul Stâncășeni, comuna Obârșeni (astăzi parte din Voinești), Județul Vaslui. Tatăl său, Neculai Barbu, a fost notar comunal și gospodar, iar mama sa, Adela Barbu, s-a dedicat creșterii celor nouă copii ai familiei. A urmat școala primară în satul natal între 1931 și 1937, continuându-și studiile la Școala Normală de Învățători din Bârlad, una dintre cele mai renumite școli de acest tip din Moldova, pe care a absolvit-o în 1945. În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Liceul Teoretic din Vaslui.
În toamna anului 1945, s-a înscris la Facultatea de Geografie-Geologie, Secția Geografie, a Universității din Iași. Între 1946 și 1950, cât a fost student, s-a întreținut financiar lucrând ca pedagog la Școala Normală de Băieți „Vasile Lupu” din Iași. A absolvit facultatea în 1950, fiind șef de promoție al Facultății de Geologie-Geografie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași.
Carieră profesională După absolvire, în 1950, Neculai Barbu a fost numit preparator la Facultatea de Geografie a Universității din Iași. A parcurs toate gradele didactice, devenind profesor universitar, și a activat la catedră până în 1987, când s-a retras din activitatea didactică pentru a se dedica exclusiv cercetării. Între 1952 și 1958, a urmat cursuri de specializare în pedologie sub îndrumarea profesorului Nicolae Bucur la Institutul Agronomic din Iași, consolidându-și competențele în acest domeniu.
A efectuat stagii de specializare internațională, inclusiv la Universitatea din Debrețin (1962), sub îndrumarea profesorului Laszlo Kadar, și la Universitatea din Tbilisi (1967), unde a studiat geografia regională (landschaft) cu profesorul M.S. Saneblidze. În 1990, a fost investit conducător de doctorat în pedogeografie la Universitatea din Iași, îndrumând peste 15 lucrări de doctorat.
Activitate științifică
Domenii de cercetare
- Geografie fizică (paleogeografie, geomorfologie, climatologie) - Pedologie și pedogeografie (geneza și distribuția solurilor) - Cartografiere, regionare pedogeografică
Neculai Barbu a contribuit la:
Pedogeografie și regionarea pedogeografică Studii pedologice și geomorfologice Geografia solurilor montane Interdisciplinaritatea dintre geografie și pedologie Elaborarea hărților și atlaselor de sol
Contribuții originale - Introducerea și definirea pedogeografiei în România - Regionarea pedogeografică a Podișului Moldovei - Participarea la realizarea hărților solurilor României (1964) și Moldovei (1998) - Studii aprofundate ale solurilor montane din Carpați
Neculai Barbu a fost un pionier al pedogeografiei în România, elaborând primul curs de pedogeografie în două volume: „Pedogeografie” și „Geografia solurilor României”. A abordat teme precum componența minerală și organică a solului, regimul hidric și termic, proprietățile fizice și chimice ale solului, și clasificarea solurilor, adaptând schema americană a pedologului Marbut.
A fost un cercetător de referință al solurilor montane, contribuind cu lucrări precum „Solurile Munților Ceahlău” și „Obcinele Bucovinei”. A participat la elaborarea „Hărții solurilor României” (1964) și a „Hărții solurilor Moldovei” (1998), publicată în „Albumul geografic informatizat al Moldovei”. A colaborat cu pedologi de elită precum Nicolae Bucur, Nicolae Cernescu și Nicolae Florea, promovând regionarea pedogeografică a teritoriului României.
Metodologie și inovații A combinat cercetarea pedologică cu metode geomorfologice și geografice. A introdus termenul „geografia solurilor” ca sinonim științific pentru pedogeografie.
Colaborări Colaborarea sa cu profesorul Nicolae Bucur (1952–1969) a fost definitorie, punând bazele interferenței dintre geografie și pedologie. A lucrat, de asemenea, cu geografi precum C. Martiniuc, Gh. Lupașcu și V. Băcăoanu, și cu academicianul Valeriu D. Cotea, contribuind la lucrarea „Podgoriile și vinurile României” (2000).
Publicații Neculai Barbu a publicat peste 125 de lucrări științifice, 23 de comunicări și a participat la 22 de contracte de cercetare aplicativă. Dintre lucrările sale reprezentative:
Cărți și monografii Podișul Moldovei (1980) Geografia solurilor României (1987) Geografia municipiului Iași (1987) Podgoriile și vinurile României (2000, în colaborare)
Articole științifice Complexul de condiții fizico-geografice din coasta Dealului Mare Hîrlău” (1954, cu N. Bucur). Regradarea solurilor din Depresiunea Jijia-Bahlui” (1965, cu N. Bucur). Solul ca obiect de studiu al geografiei” (1980). Regionarea pedogeografică a Podișului Moldovenesc” (1985). Regionarea pedogeografică a teritoriului României” (1988).
Premii și recunoaștere Neculai Barbu a fost distins cu: Premiul „Gheorghe Munteanu Murgoci” al Academiei Române (1976) pentru „Obcinele Bucovinei”. Premiul „Gheorghe Munteanu Murgoci” al Academiei Române (1980) pentru „Podișul Moldovei” și „Geografia Municipiului Iași”. Premiul Oficiul Internațional al Viei și Vinului (2001) pentru „Podgoriile și vinurile României”. Premiul Uniunea Scriitorilor din România (2001) pentru „Podgoriile și vinurile României”. Titlul de Profesor Universitar Evidențiat (1987). Titlul de Profesor Emeritus (1997). Membru al Societatea Română de Geografie, Societatea Națională de Știința Solului, Societatea Internațională de Știința Solului, și al Academia Oamenilor de Știință din România.
Note
Referințe
Viorel Iulian Peștean – Oameni de seamă ai științei agricole românești, vol. 2, Editura Satis, 2000.
Bibliografie Complexul de condiții fizico-geografice din coasta Dealului Mare Hîrlău” (1954), Probleme de geografie. Contributions a l’etude des rechers loessoides de la Depresion de Jijia et Bahlui” (1959), Analele Științifice, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. Complexul fizico-geografic din regiunea masivilor deluroase Copolău - Cozancea - Guranda” (1961), Analele Științifice, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. Regradarea solurilor din Depresiunea Jijia-Bahlui” (1965), Lucrări Științifice, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. Solurile de pe teritoriul orașului Iași și a împrejurimilor sale” (1967), Analele Științifice, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. Obcinele Bucovinei” (1970), Ghidul excursiei celei de a VII-a Conferințe Naționale de Știința Solului. „Poziția Pedogeografică a României” (1971), Buletinul Societății de Științe Geografice din România. Studiul pedologie și pedogeografie al luncii Moldovei extracarpatice” (1975), Lucrările Stațiunii „Stejarul” Pângărați. Asupra alunecărilor de la Burla Botoșani” (1977), Lucrări Științifice, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. Solurile Munților Ceahlău” (1979), Lucrări Științifice, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. Podișul Moldovei” (1980, cu V. Băcăoanu), Editura Științifică și Enciclopedică. Solul ca obiect de studiu al geografiei” (1980), Tera. Geografia solurilor României” (1987), Centrul de Multiplicare, Universitatea Iași. Geografia Municipiului Iași” (1987), Editura Iași. Romaniam pedogeography” (1992-1993), Anale Științifice, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. Podgoriile și vinurile României” (2000, cu V. D. Cotea, C. Grigorescu, V. V. Cotea), Editura Academiei Române.
Legături externe Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Academia de Științe Agricole și Silvice
Categorie:Nașteri în 1924 Categorie:Geografi români Categorie:Pedologi români Categorie:Profesori universitari români Categorie:Oameni din Voinești, Vaslui