Rastislav, de asemenea numit Rastiz și Rostislav (în , în ; ), aparținând dinastiei Mojmir, a fost conducătorul Moraviei între anii 846 și 870, fiind menționat în sursele contemporane ca „rex” (rege) și „regulus” (rege mic).
Numit principe al Moraviei de Ludovic Germanul, regele Franciei Răsăritene, Rastislav a dus o politică consecventă de independență față de suveranul său începând din anii 850, profitând de conflictele interioare din imperiu franc. El a devenit treptat un conducător de importanță europeană, în mare măsură independent. Pentru a asigura independența Moraviei, Rastislav s-a străduit să creeze o arhiepiscopie proprie, independentă de clerul bavarez. În anul 863, la inițiativa sa, cărturarii bizantini Chiril și Metodiu au venit în Moravia și au înființat Biserica moravă care folosea limba slavă veche. În anul 870 Arhiepiscopia Moravei a fost fondată de papa Adrian al II-lea, care l-a numit Arhiepiscop de Sirmium pe Metodiu.
În același an Rastislav a fost înlocuit cu nepotul, Svatopluk I, care l-a capturat și l-a predat regelui Ludovic Germanul. Acesta l-a închis într-o mănăstire bavareză unde a murit la o dată necunoscută. În 1994 Rastislav a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă, numit „Sfântul Rastislav” în Slovacia și Cehia (în slovacă Svätý Rastislav, în cehă Svatý Rostislav).
Biografie
Ascensiunea la tron miniatura|Granițele aproximative ale Moraviei în timpul principelui Rastislav Rastislav a fost nepotul principelui morav Mojmir I (c. 830 – 846). Nu se știe nimic despre viața sa înainte de anul 846, dar se presupune că anterior a trăit la curtea regelui franc, Ludovic Germanul ca garanție pentru principele Mojmir I.Goldberg: Struggle for Empire, p. 140. Potrivit unei alte teorii, Rastislav a fost un principe de Nitra înainte de 846.Kirschbaum: Historical Dictionary of Slovakia, p. XXV. Conform istoricului Tomáš Pešina, Rastislav era fiul unui anume Boso și avea un frate, Bogislav, soția sa fiind o prințesă dalmată, Miloslava.Havlík: Kronika o Velké Moravě, p. 112. Aceste afirmații nu au însă o susținere solidă.
În august 846, după ce și-a îndreptat oastea împotriva moravilor, Ludovic Germanul l-a numit conducător al Moraviei pe RastislavSursele vechi slave folosesc titulul de "cneaz" pentru conducătorii Moraviei („кнѧзь“ respectiv „княз“), care apare și în transcrierea arabă „k.náz“. Sursele în limba greacă folosesc titlul unic de „ἄρχων“ (arhonte), iar în sursele scrise în limba latină apar diferite variante ale titlului: „dux“ si „rex“, rar „regulus“, „princeps“ si „comes“. Măsura în care titlul slav „cneaz” corespunde titlului modern de principe, duce sau rege, este încă disputată, însă este preferat titlul de „principe“. În timp ce în perioada prestatală conducătorul popoarelor slave vestice s-a numit întotdeauna „cneaz”, în Moravia după Mojmir I a existat un singur cneaz – vezi: Miroslav Lysý: Titul mojmírovských panovníkov, pp. 24–33; František Graus: Dux-rex Moraviae, pp. 181–190. de la care a cerut supunere și loialitate, un număr mare de ostatici și plata anuală a unui tribut. Contextul invadării Moraviei de către bavarezi este controversat în rândul istoricilor: ea s-a datorat unei rebeliuni a lui Mojmir I, disputelor succesorale după moartea acestuia sau politicii de putere.Třeštík: Vznik Velké Moravy, pp. 150–151. Inițial, încrederea lui Ludovic Germanul în Rastislav pare să fi avut o bază stabilă deoarece nu există informații referitoare la vreo rebeliune a moravilor în primii ani de domnie.Goldberg: Struggle for Empire, p. 140.
Principe al Moraviei (846 – 870) După ce Ludovic Germanul l-a instalat ca vasal în 846, la începutul anilor 850 Rastislav s-a simțit sigur pe sine pentru a contesta supremația francă și s-a aliat politic în mod repetat cu oponenții regelui franc. În 853 bulgarii împreună cu slavii au întreprins o campanie de jefuire în Francia Răsăriteană, la care se pare că au participat și moravii. În 854 Rastislav a sprijinit rebeliunea lui Ratpot, guvernator bavarez al Mărcii de Austria, împotriva lui Ludovic Germanul.Goldberg: Struggle for Empire, pp. 242–243.Havlík: Kronika o Velké Moravě, pp. 118–120. Până în anul 855 Rastislav a încorporat în Moravia teritoriul dintre râul Thaya și Dunăre, precum și teritorii din estul Slovaciei, unde a construit fortărețele.Třeštík: Počátky Přemyslovců, p. 273.
După îndepărtarea lui Ratpot, Ludovic Germanul a preluat controlul teritoriului estic bavarezTřeštík: Vznik Velké Moravy, p. 163 și a început a doua sa invazie a Moraviei în anul 855 pentru a-l supune pe rebelul Rastislav. Campania a eșuat datorită construcției neobișnuite a zidurilor cetății morave menționate în Annales Fuldenses. Săpăturile arheologice confirmă că Moravia avea peste 30 de cetăți fortificate în secolul al IX-lea. Acestea variau de la cetăți mai mici care protejau granițele Moraviei, până la orașe mari fortificate, situate în regiunea centrală. Cea mai mare fortăreață din Moravia a fost descoperită lângă Mikulčice, pe râul Morava.Goldberg: Struggle for Empire, pp. 243–244. Deoarece Ludovic nu l-a putut învinge pe Rastislav, armata sa s-a retras jefuind Moravia. La rândul lor moravii au contraatacat, au trecut Dunărea și au jefuit mai multe orașe bavareze de lângă graniță.Havlík: Kronika o Velké Moravě, pp. 120–121.Goldberg: Struggle for Empire, pp. 245–246.
Cârmuitor suveran miniatura|Rămășițe ale temeliei unei așezări nefortificate descoperite lângă localitatea Staré Město (astăzi în Cehia) Istoricii presupun că Rastislav a fost un conducător suveran după anul 855, deaorece cel puțin Annales Bertiniani a început să-l menționeze ca „rege” considerându-l pe Rastislav ca fiind conducătorul unui stat independent de facto.Třeštík: Vznik Velké Moravy, pp. 166, 178; Vlasto: The Entry of the Slavs, p. 26. Datorită înfrângerii sale în Moravia, în 856 Ludovic a transferat fiului său, Carloman, controlul regiunii bavareze estice. Potrivit istoricului Johann Aventinus (1477 – 1534) au urmat bătălii neconcludente între Carloman și moravi în 856 și 857. Carloman și Rastislav au încheiat pace în 858 și s-au aliat împotriva lui Ludovic Germanul.Třeštík: Vznik Velké Moravy, p. 166.Goldberg: Struggle for Empire, p. 246. Carloman a început să-i destituie și să-i expulzeze toți principii din teritoriile estice înlocuindu-i cu adepții săi. În 860 Carloman s-a răzvrătit în mod deschis împotriva tatălui său cerând jumătate din Bavaria pe lângă teritoriile deja conduse de el. Cu sprijinul lui Rastislav, el a reușit să ocupe Bavaria până la râul Inn și apoi a retras protecția acordată lui Pribina, principele Panoniei, care a murit ulterior luptând împotriva moravilor.Třeštík: Vznik Velké Moravy, p. 177. Rastislav atinsese apogeul puterii sale și devenise o figură politică importantă în Europa.Třeštík: Vznik Velké Moravy, p. 178.Goldberg: Struggle for Empire, p. 263.
Pentru a impune independența Moraviei și din punct de vedere ecleziastic, Rastislav a cerut papei propriul episcop pentru a scoate Biserica Moraviei de sub controlul Bisericii Franciei Răsăritene. După ce papa Nicolae I a refuzat să-i îndeplinească dorința, în 862 Rastislav a apelat la împăratul bizantin Mihai al III-lea penntru a trimite în Moravia ecleziaști învățați și un episcop care să „aducă” moravilor credința creștină în propria limbă - slava. Bizanțul a refuzat inițial să trimită un episcop, dar i-a trimis în Moravia pe cărturarii Chiril și Metodiu, care au sosit în 863 aducând cu ei și codificarea limbii slavone vechi (scrierea chirilică).Goldberg: Struggle for Empire, pp. 270–271. În același an, Ludovic Germanul s-a aliat cu hanul bulgar Boris I, și-a îndreptat oastea împotriva fiului său, Carloman, și l-a supus. Rastislav nu l-a ajutat pe aliatul său Carloman, poate pentru că se temea de un atac bulgaro-franc împotriva Moraviei datorită informațiilor false răspândite de Ludovic.Třeštík: Vznik Velké Moravy, p. 183.
Atacul Franciei Răsăritene asupra Moraviei a avut loc un an mai târziu, în august 864. Ludovic plănuise invadarea Moraviei împreună cu noul său aliat, hanul Boris I, având și sprijinul papei. Deși oastea bulgară a renunțat să participe la operațiune în ultimul moment, Ludovic a reușit să obțină o victorie semnificativă, apoi a traversat Dunărea și l-a asediat pe Rastislav în fortăreața „Dowina” (deseori identificată cu Castelul Devín din Slovacia de astăzi). Neputând scăpa de asediul francilor, Rastislav s-a predat și a trebuit să dea lui Ludovic un mare număr de ostatici de rang înalt din Moravia. Ludovic nu s-a mulțumit doar cu jurământul de loialitate al lui Rastislav, ci a cerut și jurământul nobililor moravi care probabil jucau un rol important în guvernare.Goldberg: Struggle for Empire, pp. 271–273.Třeštík: Počátky Přemyslovců, p. 279.
Totuși, Rastislav și-a continuat politica împotriva francilor chiar și după această înfrângere. Relațiile cu Bizanțul și misiunea bizantină din Moravia au rămas neafectate, deși acestea fuseseră printre motivele principale ale invaziei lui Ludovic în Moravia.Havlík: Kronika o Velké Moravě, p. 156. Rastislav și-a continuat alianța cu neamurile slave vecine, în special cu sârbii și cehii, pentru a îngreuna intervenția lui Ludovic Germanul împotriva sa.Třeštík: Počátky Přemyslovců, p. 278.
Biserica și cultura miniatura|Text în slava veche, scriere glagolitică („Carte de rugăciuni, Muzeul de Istorie din Kiev) Istoricii consideră că botezul în masă al moravilor în 831 de către episcopul Reginhar de Passau, este primul pas major spre creștinarea Moraviei, care a avut loc sub domnitorul Mojmir I.Vlasto: The Entry of the Slavs, p. 24.Třeštík: Vznik Velké Moravy, pp. 117–121. Deja în anul 852 Conciliul de la Mainz descria creștinarea moravă ca fiind „neterminată” mai ales în ceea ce privea organizarea.Třeštík: Počátky Přemyslovců, p. 273. Preoții din Moravia erau de origini diferite, cei mai mulți erau bavarezi, dar și italieni și greci, ceea ce nu contribuia la unitatea practicii și a învățăturii bisericești. Nu existau destui preoți pentru a satisface nevoile tot mai mari ale statului morav. Istoricul Dušan Třeštík consideră că de aceea Rastislav a decis să unească acest conglomerat multicultural de preoți și să creeze propria sa „biserică națională”, independentă de episcopii franci.Třeštík: Počátky Přemyslovců, p. 274.
Rastislav a aspirat și la o arhiepiscopie proprie, dar acest obiectiv a fost atins treptat. În primul rând, țara trebuia să aibă un număr suficient de credincioși, trebuia uniformizată doctrina, respectiv practica religioasă, și trebuia unificată rganizatoric. Abia după aceea era posibilă numirea unui episcop al țării care să hirotonească proprii preoți. Ultimul pas ar fi fost numirea unui arhiepiscop de către papă. Pentru organizarea creștinismului în Moravia, Rastislav ceruse papei Nicolae I înainte de 863 să trimită un număr de „învățători”, dar deoarece acesta era dependent de o alianță cu inamicul lui Rastislav, Ludovic Germanul, el nu a răspuns cererii.Třeštík: Počátky Přemyslovců, p. 274.
miniatura|Principele Rastislav împreună cu Chiril și Metodiu (Anselm Wisiak, 1863) În anul 862 sau 863 Rastislav, în acord cu nobilii moravi, a adresat aceeași cerere de a trimite „învățători” creștini împăratului bizantin Mihail al III-leaHavlík: Kronika o Velké Moravě, p. 128. care i-a trimis pe frații Chiril și Metodiu în Moravia.Třeštík: Počátky Přemyslovců, p. 276. Chiril era lingvist și profesor de filozofie la Universitatea din Constantinopol. Fratele său, Metodiu, fusese guvernator bizantin al unui principat slav. În 863 Rastislav i-a primit pe cei doi frați în Moravia.Goldberg: Struggle for Empire, p. 271.