Stellio Lorenzi () a fost un scenarist și regizor de film și televiziune francez. Părinții săi au fost imigranți italieni, tatăl său a fost din Sanremo. Stellio Lorenzi a fost comunist.

Biografie Stellio Lorenzi s-a născut la Paris, tatăl său fiind un italian din Sanremo. Și-a petrecut copilăria și adolescența la Cannes, apoi s-a mutat în capitală. După trei ani de studii superioare în matematică, s-a orientat spre arhitectură. I-a fost interzis examenul de admitere la École polytechnique, deoarece legile regimului de la Vichy au refuzat accesul fiilor străinilor.

În 1944, a fost regizor asistent al lui Jacques Becker la producția filmului Inimi neliniștite (Falbalas). Farber, Manny. 2009. Farber on Film: The Complete Film Writings of Manny Farber. Edited by Robert Polito. Library of America. p. 302 Până în 1951 a continuat această carieră și a colaborat cu regizori ca Jacques de Baroncelli, Marc Maurette, Louis Daquinor și Gilles Grangier.

În 1952, s-a alăturat televiziunii în curs de dezvoltare, pe care o cunoștea din 1949, când a fost profesor la . În 1953, Stellio Lorenzi, Jean Thévenot și René Lucot au fost amenințați cu demiterea de către secretarul de stat la Președinția Consiliului însărcinat cu Informațiile, Hugues, care i-a acuzat că sunt comuniști. În solidaritate cu cei trei regizori, a izbucnit o grevă îndelungată care a dus la reintegrarea lucrătorilor disponibilizați. Stellio Lorenzi era atunci secretar general al sindicatului regizorilor .

După ce a regizat programe artistice (seria Visites à), a încercat lucrări de dramaturgie (La parole est au prophète de Bernard Hecht , Arthur Adamov, La Servante de ).

Stellio Lorenzi a filmat vodeviluri (Puricele în ureche de Georges Feydeau, 1956; Monsieur Chasse, 1958), piese de Eugène Labiche (Pălăria florentină, 1957; Călătoria domnului Perrichon, 1958). În 1960 a câștigat premiul Chevalier pentru Montserrat de Emmanuel Roblès. A adaptat lucrări de literatură și teatru rusesc: Crimă și pedeapsă de Feodor Dostoievski în 1955; Regina de pică după Aleksandr Pușkin în 1958; Unchiul Vania de Anton Cehov în 1962.

Apartenența sa la Partidul Comunist Francez și-a pus amprenta în lucrările sale de televiziune precum La Charrue et les étoiles (Plugul și stelele) de Seán O'Casey, care descrie Rebeliunea de Paști din Dublin în 1916, trăită de proletari.

În 1962 a regizat filmul Climate, după romanul omonim al scriitorului André Maurois.

Între 1957–1966 a regizat 24 de episoade ale serialului TV istoric La caméra explore le temps.

Stellio Lorenzi a fost un regizor de televiziune care a contribuit la dezvoltarea televiziunii franceze, la fel ca, de exemplu, Claude Barma, sau Marcel Bluwal, iar lucrările sale sunt în concordanță cu angajamentul său politic și mai ales cu un ideal umanist și republican vibrant, în special în serialele sale istorice.

S-a căsătorit în 1946, este tatăl a patru copii: Claire (născut în 1949), Laura (născut în 1950), Jean-Louis Lorenzi (născut în 1954), regizor și Antoine Lorenzi (născut în 1959), de asemenea regizor.

Filmografie Filme Asistent de regie 1945: de Jacques Becker 1946: La Rose de la mer de Jacques de Baroncelli 1947: Danger de mort de Gilles Grangier 1947: Dernier Refuge de Marc Maurette 1949: Le Point du jour de Louis Daquin 1949: Le Mystère de la chambre jaune de Henri Aisner 1949: Le Parfum de la dame en noir de Louis Daquin 1949: Amour et compagnie de Gilles Grangier 1951: de Louis Daquin Regizor 1962: Climats după André Maurois Actor 1962: de Jacques Rozier

Televiziune Ca regizor 1952 : Serialul Visites à 1953 : La parole est au prophète după Hecht & Adamov 1954 : după Ben Jonson 1954: L'Affaire Lafarge, după reconstituirea procesului de către Marcelle Maurette, cu Maria Casares și Pierre Mondy (INA) 1955: după Feodor Dostoievski 1956: La Belle Hélène după Jacques Offenbach 1956: după Georges Feydeau 1956-1957: seria Énigmes de l'histoireÉnigmes de l'histoire sur INA.fr 1957-1966: 28 episoade ale serialului La caméra explore le tempsLa caméra explore le temps sur ina.fr 1957: Thérèse Raquin după Émile Zola 1957: Un chapeau de paille d'Italie de Eugène Labiche 1958: Monsieur chasse după Georges Feydeau 1958: La Dame de piqueLa dame de pique Extrait sur ina.fr după Alexandre Pouchkine cu Jean Rochefort, Roger Carel, Daniel Ceccaldi, Arlette Thomas 1958: Le Voyage de monsieur Perrichon după Eugène Labiche 1959: Marie Stuart după Friedrich Schiller, film TV 1960: Montserrat după Emmanuel Roblès 1962: Unchiul VaniaOncle Vania Extrait sur ina.fr după Anton Cehov cu Gérard Chouchan, 1963: La Charrue et les Étoiles după Sean O'Casey 1964: La caméra explore le temps (episodul: La Terreur et la Vertu) La terreur et la vertu Bref extrait sur ina.fr din emisiunea La caméra explore le temps creată în 1957 de Stellio Lorenzi, și Alain Decaux 1965: DonadieuDupă teatru de , Donadieu ou La grâce d’Alè (1953). 1967: Jacquou le CroquantJacquou le croquant Extraits sur ina.fr, serial cu șase episoade 1971: La Cerisaie după Anton Cehov 1974: Antigone după Sophocle 1975: Les Rosenberg ne doivent pas mourirLes Rosenberg ne doivent pas mourir Extraits sur ina.fr, film TV, adaptare de Alain Decaux cu Marie-José Nat, , Georges Wilson 1978: Émile Zola ou la conscience humaineÉmile Zola ou la conscience humaine Extraits sur ina.fr

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1921 Categorie:Nașteri pe 7 mai Categorie:Decese în 1990 Categorie:Decese pe 25 septembrie Categorie:Comuniști francezi Categorie:Francezi de origine italiană Categorie:Scriitori din Paris Categorie:Regizori de film francezi