Xenohormonii sau hormonii de mediu sunt compuși produși în afara corpului uman care prezintă proprietăți asemănătoare hormonilor endocrini. Aceștia pot fi fie de origine naturală, cum ar fi fitoestrogenii, care sunt derivați din plante, fie de origine sintetică. Acești compuși pot provoca dereglări endocrine prin multiple mecanisme, inclusiv prin acțiunea directă asupra receptorilor hormonali, prin afectarea nivelurilor hormonilor naturali din organism și prin modificarea expresiei receptorilor hormonali. Cei mai frecvenți xenohormoni sunt , care imită efectele estrogenului. Alte xenohormoni includ Xenoandrogeni (steroizi anabolico-androgenici) și xenoprogesteroni. Xenohormonii sunt utilizați într-o varietate de scopuri, inclusiv în terapii contraceptive și hormonale și în agricultură. Cu toate acestea, expunerea la anumiți xenohormoni la începutul dezvoltării în copilărie poate duce la o serie de probleme de dezvoltare, inclusiv infertilitate, complicații tiroidiene și apariția precoce a pubertății. Expunerea la altele mai târziu în viață a fost asociată cu riscuri crescute de cancer testicular, de prostată, ovarian și uterin.
Etimologie Termenul este derivat din cuvintele grecești ξένος (xenos), care înseamnă „străin”.
Surse Xenohormonii pot proveni dintr-o varietate de surse, atât naturale, cât și artificiale. Xenoestrogenii artificiali se găsesc adesea în produsele cosmetice, unele alimente, anumite produse farmaceutice, produse din plastic, substanțe ignifuge și pesticide. Xenoestrogenii naturali includ fitoestrogenii (compuși asemănători estrogenului din plante) și micoestrogenii (compuși asemănători estrogenului din ciuperci).
Deși există xenohormoni naturali, nu există la fel de mulți compuși găsiți în natură care sunt capabili să interacționeze cu receptorii androgeni umani, astfel încât oamenii sunt cel mai probabil să intre în contact cu xenoandrogeni artificiali prin administrarea de steroizi anabolizanți sau prin poluanți care conțin xenoandrogeni. „Pesticidele organoclorurate, bifenili policlorurați (PCB) și dibenzo-p-dioxine policlorurate/dibenzofurani (PCDD/PCDF)” sunt câteva pesticide despre care se știe că conțin xenoandrogeni.
Xenohormonii se găsesc într-o varietate de produse de consum, produse agricole și substanțe chimice. Sursele comune de xenohormoni includ: Contraceptivele și terapiile hormonale Xenohormonii și xenoestrogenii sunt frecvent utilizați în contraceptivele orale, cum ar fi pilulele contraceptive și terapiile de substituție hormonală, datorită asemănărilor lor cu hormonii naturali. Există multe alternative pentru a preveni sarcina pentru a nu mai utiliza contraceptive orale care folosesc xenohormoni, cum ar fi Dropspirenonă și Etinil Estroidal. Controlul non-hormonal al nașterii include, dar nu se supune utilizării unui/unei: diafragme, capac cervical, burete, DIU din cupru, spermicid, gel vaginal, prezervativ masculin și prezervativ feminin. Agricultură Medicamentele estrogenice sintetice, cum ar fi hormonul de creștere a bovinelor (BVG), sunt utilizate în mod obișnuit pentru a crește dimensiunea vitelor și a maximiza cantitatea de carne și produse lactate care pot proveni de la acestea. Xenohormonii se găsesc, de asemenea, în anumite pesticide, erbicide și fungicide. Materiale plastice Xenohormonii se găsesc în aproape toate materialele plastice și apar în multe produse de consum care utilizează elemente din plastic sau ambalaje din plastic. Xenohormonii comuni din materiale plastice și alți compuși industriali includ BPA, Ftalat, PVC și PCB. Acestea pot fi găsite în mai multe articole de uz casnic, inclusiv farfurii și ustensile din plastic, polistiren, folie adezivă, pardoseli, jucării și alte articole care conțin plastic sau plastifianți. În 2000, FDA a interzis utilizarea ftalaților în jucăriile pentru copii din cauza preocupărilor legate de sănătate. Produse de curățare și cosmetice Multe produse de uz casnic pot conține anumiți xenohormoni, inclusiv detergent de rufe, balsamuri de rufe, săpun, șampon, pastă de dinți, produse de machiaj și cosmetice, produse de igienă feminină. Din nou, multe dintre aceste produse conțin Parabeni, Ftalați și Sulfați. Un grup de oameni de știință a creat o modalitate ușoară de a verifica dacă produsele dvs. sunt sigure pentru utilizare. Pentru produsele cosmetice, aceștia oferă informații importante prin intermediul EWG's Skin Deep. Există, de asemenea, unul furnizat pentru produsele de curățenie de uz casnic cunoscut sub numele de EWG's Guide to Healthy Cleaning. Endocrinologie Atunci când sunt prezenți în cantități excesive în corpul uman, xenohormonii pot cauza o serie de probleme de sănătate din cauza perturbării sistemului endocrin. Denumirea dată acestor hormoni exogeni (proveniți dintr-o sursă externă) este perturbatori endocrini, datorită tendinței lor de a imita comportamentele hormonilor corporali produși în mod natural. De asemenea, s-a constatat că perturbatorii endocrini afectează nivelurile și comportamentele unui număr de alți hormoni corporali. Din acest motiv, este dificil să se stabilească o relație definitivă între xenohormoni și problemele de sănătate, ceea ce face ca efectele să fie greu de prevăzut.
Xenohormonii reprezintă o problemă deoarece sunt reținuți de organism în țesutul adipos pentru o perioadă foarte lungă de timp. Pe măsură ce suntem expuși din ce în ce mai mult la aceste substanțe chimice, ele se acumulează în organism în cantități din ce în ce mai mari, un proces cunoscut sub numele de bioacumulare. Având în vedere cantitatea de xenohormoni la care suntem expuși în fiecare zi, efectele xenohormonilor asupra sănătății devin din ce în ce mai relevante.
Sistemul endocrin al organismului uman funcționează prin intermediul hormonilor care acționează ca mesageri în organism. La eliberare, hormonii călătoresc prin organism până la receptorii lor și declanșează un răspuns fiziologic. Hormonii funcționează în mod natural la concentrații foarte scăzute în organism. Aceasta înseamnă că și concentrațiile scăzute de xenohormoni din organism pot acționa ca un exces și pot avea un efect profund asupra sistemului endocrin al organismului.
Nivelurile de hormoni prezente în organism la un moment dat sunt strict controlate prin mecanisme de feedback. Atunci când xenohormonii sunt prezenți în organism, aceștia modifică nivelurile de hormoni din organism și, prin urmare, modifică mecanismele de reacție pe care se bazează sistemul endocrin.
Xenohormonii pot interacționa cu sistemul endocrin uman deoarece sunt asemănători din punct de vedere structural cu hormonii naturali. Această similitudine permite xenohormonilor să acționeze asupra receptorilor hormonali, de obicei fie ca agonist, fie ca antagonist. Agoniștii activează un receptor prin legarea la receptor, sporind efectul hormonului natural. Antagoniștii inhibă activarea unui receptor prin împiedicarea legării hormonului natural la receptorul său. În acest fel, xenohormonii acționează ca perturbatori endocrini prin creșterea sau scăderea activării receptorilor hormonali din organism.
Xenohormonii pot acționa adesea asupra mai multor tipuri de receptori hormonali și pot avea mai multe efecte diferite. De exemplu, BPA acționează ca un agonist al receptorilor estrogenici și ca un antagonist al receptorilor androgenici. Metoxiclorul este un pesticid organoclorat care poate acționa atât asupra receptorilor estrogenici, cât și asupra receptorilor androgenici.
În afară de efectele pe care le au prin acțiunea directă asupra receptorilor endocrini, xenohormonii pot acționa, de asemenea, pentru a reduce disponibilitatea hormonilor naturali. Ftalații inhibă sinteza testosteronului și scad producția de androgeni naturali în organism. Dioxinele și unele pesticide organoclorurate (OCP) pot provoca creșterea metabolismului estrogenului, scăzând cantitatea de estrogen din organism. Xenohormonii pot modifica, de asemenea, expresia receptorilor hormonali pentru a crește sau a reduce cantitatea de receptori disponibili în țesuturi.
Atunci când expunerea la xenohormoni are loc în timpul primelor etape de dezvoltare ale vieții, efectele tind să fie permanente. Consecințele expunerii excesive la xenohormoni la vârsta adultă sunt diferite și, de obicei, de natură mai temporară. Aceasta înseamnă că riscurile pentru sănătate pot fi minimizate dacă individul este scos din starea de expunere excesivă. Problemele legate de xenohormoni la adulți iau frecvent forma unui risc crescut de cancer în zonele reproductive/secundare sexuale (sân, uter, ovar, prostată și testicular).
Xenoestrogeni Xenoestrogenii sunt xenohormoni care imită efectele estrogenului natural. Atunci când sunt prezenți în organism, xenoestrogenii se pot lega de receptorii de estrogen din creier, ducând la o perturbare a sistemului endocrin gonadal.
Expunerea la xenoestrogeni în timpul diferitelor perioade de dezvoltare poate avea efecte diferite asupra sistemului reproducător. Expunerea prenatală și perinatală duce la defecte de reproducere mai mari decât expunerea în viața adultă.
Efectele negative ale excesului de xenoestrogeni implică o listă lungă de anomalii de dezvoltare, în special atunci când expunerea are loc în timpul unei perioade critice de perioadă postnatală. Atunci când se înregistrează niveluri ridicate de xenoestrogeni la scurt timp după naștere, dezvoltarea tractului urogenital și a sistemului nervos este împiedicată, deoarece se știe că acestea sunt deosebit de sensibile la perturbările hormonale.
Printre xenoestrogenii cunoscuți se numără bisfenol A (BPA), pesticidul organoclorurat metoxiclor și insecticidul .
Xenoandrogeni Xenoandrogenii sunt xenohormoni care imită efectele hormonilor androgeni naturali. Hormonii androgeni sunt adesea asociați cu bărbații și includ hormonul major testosteronul. Androgenii acționează asupra sistemului metabolic jucând roluri în creșterea musculară, formarea oaselor și funcția endocrină.
Nu există mulți compuși găsiți în natură care sunt capabili să interacționeze cu receptorii androgeni umani, astfel încât oamenii sunt cel mai probabil să intre în contact cu xenoandrogeni artificiali prin administrarea de steroizi anabolizanți sau prin intermediul poluanților care conțin xenoandrogeni. Pesticidele organoclorurate, bifenili policlorurați (PCB) și dibenzo-p''-dioxine policlorurate/dibenzofurani (PCDD/PCDF) sunt câteva pesticide despre care se știe că conțin xenoandrogeni.
Efectul asupra oamenilor Cercetările indică faptul că expunerea la anumiți xenohormoni poate duce la riscuri grave pentru sănătate, inclusiv infertilitate, pubertate precoce, probleme tiroidiene, endometrioză și anumite tipuri de cancer. Efectul pe care xenohormonii îl au asupra sănătății oamenilor este complex, cu o gamă largă și poate afecta mai multe sisteme și procese din corpul uman. De asemenea, s-a afirmat că anumiți xenoestrogeni, în special fitoestrogenii și micoestrogenii pot avea efecte benefice asupra sănătății, deși nu este încă clar în ce măsură beneficiile sunt prezente sau dacă acestea depășesc posibilele riscuri pentru sănătate ale acestor compuși. Xenohormonii și alți compuși perturbatori endocrini (EDC) pot bloca și perturba funcția naturală a hormonilor și funcționalitatea sistemului endocrin din corpul uman, astfel încât, după expunere, sunt posibile condiții legate de dezechilibrul hormonal sau de funcționarea necorespunzătoare a sistemului endocrin. Riscul specific pe care un xenohormon îl are asupra unei persoane se bazează pe nivelul de expunere și pe compoziția biologică a acesteia. Au existat cercetări cuprinzătoare dificile privind rezultatele specifice ale relației dintre expunerea la xenohormoni și efectul acesteia asupra sănătății oamenilor. Au existat, de asemenea, cercetări privind modalitățile de atenuare a riscului și a amenințărilor la adresa sănătății publice, cum ar fi dezvoltarea unui biomarker pentru identificarea și măsurarea nivelului de xenohormoni din sânge pentru a aproxima nivelul de expunere.