La Ferté-Alais este o comună franceză, situată la 42 kilometri sud de Paris, în departamentul Essonne, în regiunea Île-de-France.
Odinoară o fortăreață care închidea accesul către domeniul regal prin valea râului Essonne, apoi un sat industrial animat de exploatarea carierelor de gresie, nisip și, mai târziu, calcar, La Ferté-Alais a devenit, odată cu dezvoltarea căii ferate, o destinație de vacanță apreciată de burghezia pariziană și de câțiva artiști, fermecați de liniștea malurilor râului. Mai există și astăzi un camping amenajat sub pini. În prezent, este încă un sat situat la jumătatea distanței dintre aglomerația pariziană și provincie, cuibărit în inima unei văi verzi și adâncite, la porțile parcului natural regional Gâtinais francez, caracteristic sudului departamentului, apreciat de drumeți și de pictori sau mozaicari. Cunoscut pentru aerodromul său, deși situat în orașul vecin Cerny, atrage anual mii de vizitatori pentru mitingul aerian organizat de asociația Jean-Baptiste Salis.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare La Ferté-Alais este situată în sudul regiunii Île-de-France, în centrul-est al departamentului Essonne, în marea aglomerație pariziană, în inima unei regiuni naturale care a devenit astăzi parcul natural regional Gâtinais francez. Comuna ocupă un teritoriu aproximativ dreptunghiular, cu o lungime de 3,4 kilometri, orientată de la vest la est, și o lățime de 1,7 kilometri, având o suprafață totală de 455 hectare. Ocuparea terenurilor este încă foarte inegal distribuită, partea urbanizată reprezentând doar 27 % din teritoriu, concentrată în vest și sud, în timp ce aproximativ 70 % din terenuri sunt încă rezervate masivului forestier din centru și agriculturii în toată jumătatea de est. Institutul Național de Informații Geografice și Silvice oferă coordonatele geografice 48° 28′ 51″ N și 2° 21′ 27″ E pentru punctul central al acestui teritoriu.
Situată între valea joasă a râului Essonne și platoul înalt, comuna se desfășoară între altitudini de 53 și 142 de metri, cu o pantă accentuată de aproape 100 de metri pe o lungime de 400 de metri, unde strada Edmond Rostand se șerpuiește în formă de ac de păr. Această vale adâncită găzduiește numeroase căi de comunicație, inclusiv linia feroviară a liniei D din RER și drumurile naționale declasificate devenite drumul departamental 449 și drumul departamental 191, care se intersectează în centrul orașului. Comuna, relativ concentrată în partea sa sud-vestică, cuprinde totuși șapte cartiere construite succesiv.
Importantă din punct de vedere istoric și astăzi pentru turismul departamentului, comuna este situată la 42 de kilometri sud de Catedrala Notre-Dame din Paris , punctul zero al drumurilor din Franța, 18 kilometri sud-est de Évry , 15 kilometri nord-est de Étampes , 17 kilometri sud-vest de Corbeil-Essonnes , 27 de kilometri sud-est de Palaiseau , 15 kilometri nord-vest de Milly-la-Forêt , 14 kilometri sud-est de Arpajon , 17 kilometri sud-est de Montlhéry , 25 de kilometri sud-est de Dourdan și 27 de kilometri nord-est de Fontainebleau . Comuna este, de asemenea, situată la 78 de kilometri sud-est de omonimele sale din Seine-et-Marne, La Ferté-Gaucher și La Ferté-sous-Jouarre .
Hidrografie
Centrul istoric al comunei, situat în vestul teritoriului, este amplasat pe malul drept al râului Essonne, care marchează parțial frontiera cu Cerny, la nivelul confluenței cu pârâul Ru. Râul străbate 2,5 kilometri pe teritoriul comunei. Pe malul său stâng, în amonte, la extremitatea sudică a orașului, se află un iaz. Două poduri traversează râul: unul spre nord-vest pe strada Eugène-Millet, celălalt spre sud-vest pe strada Notre-Dame, ambele fiind pe traseul fostului drum național 449.
Relief și geologie
Terenul ocupat de comună se remarcă prin panta sa abruptă în valea îngustă și adâncită a râului Essonne. Centrul istoric al orașului este situat pe malurile râului, cu un punct minim la altitudinea de 53 de metri în sudul comunei, în apropierea colegiului, o altitudine aproximativ similară pentru întregul centru-oraș din partea inferioară. Zona urbană urcă rapid spre est, ajungând la o altitudine de 100 de metri la nivelul bulevardului Le Nôtre, situat la doar 400 de metri nord-est de colegiu. La 70 de metri mai departe se află un platou la 125 de metri, care se extinde până la punctul cel mai înalt al teritoriului comunei, la 142 de metri, înainte de a coborî către valea apropiată a râului École, la 10 kilometri mai spre est.
Platoul, care până de curând era neocupat și traversat doar de drumul departamental 83, cunoscut sub numele de drumul către Melun, a fost urbanizat în partea sa sudică în a doua jumătate a secolului XX, partea nordică fiind încă ocupată astăzi de o carieră de nisip la suprafață, dezafectată. Subsolul este compus dintr-un strat de 40 de metri de nisip de Fontainebleau, acoperit de gresie, calcar de Étampes și argilă fosiliferă lacustră, caracteristică Bazinului parizian.
Comune limitrofe
Clima În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000 bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C) .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,1 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,5 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 675 mm, cu 10,8 zile de precipitații în ianuarie și 7,7 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Courdimanche-sur-Essonne la 8 km distanță , este de 11,6 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 594,8 mm .
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020 . Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Căi de comunicație și transport
Deși râul Essonne nu este navigabil, valea sa a fost întotdeauna folosită ca traseu pentru axele de comunicație. La Ferté-Alais se află la intersecția multor drumuri importante din departament și regiune. Prima axă este calea ferată Villeneuve-Saint-Georges - Montargis, care este astăzi utilizată de linia D a RER-ului din Île-de-France, având o stație la La Ferté-Alais. Comuna se află, de asemenea, la intersecția drumului departamental 449, care leagă Arpajon de Malesherbes, și a drumului departamental 191, care leagă Corbeil-Essonnes de Ablis. Drumul departamental 31 duce spre nord la Yerres, fiind prelungit spre est de drumul departamental 83, care merge către Melun și este denumit drumul departamental 831 în comuna La Ferté-Alais. În plus, comuna este punctul de plecare al drumului departamental 105 spre Milly-la-Forêt.
Comuna este situată la 27 de kilometri sud de aeroportul Paris-Orly și la 61 de kilometri sud-vest de aeroportul Paris-Charles-de-Gaulle. De asemenea, se află la doar 2 kilometri de aerodromul La Ferté-Alais, care este situat în comuna vecină, Cerny.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, La Ferté-Alais este clasificată ca o centură urbană, conform noii grile comunale de densitate definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Face parte din unitatea urbană La Ferté-Alais, o aglomerație intra-departamentală care reunește patru comune, dintre care este orașul-centru . În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie, această zonă reunind 1.929 de comune .
Toponimie Numele localității este atestat sub diferite forme de-a lungul timpului: Firmitas, Firmitas Aalipdis, Firmitas Adelaidis, Ferte în jurul anului 1091, Firmitas Balduini, la Ferté Baudouin în secolul al XII-lea, denumită după stăpânul său din secolul al XI-lea, Feritas, Firmitas Aidelaidis în jurul anului 1200, apud Feritatem Alisie în 1266, la Ferté Aales în jurul anului 1263. Forma La Ferté-Aleps apare pe hărțile Cassini, iar numele comunei a fost înregistrat cu această grafie la crearea sa în 1793. Ulterior, apare uneori sub forma La Ferté-Alaix, iar La Ferté-Alais în Bulletin des lois din 1801, devenind singura formă utilizată începând din 1845.
Este vorba despre o formațiune toponimică medievală. Primul element, Ferté-, se explică prin vechiul francez ferté, care înseamnă „fortăreață”, având aceeași etimologie ca forma savantă „fermeté”. Ambele provin din latinul firmitas, firmitate („loc fortificat”). La Ferté- se referă la castelul care era odinioară prezent în locul actualului centru al orașului și care domina valea. Al doilea element, Baudoin, a fost înlocuit în 1127 de Alais (altfel Aales, Aalis, Aalize în Evul Mediu, adică Alice), formă populară a numelui Adélaïde, în omagiu doamnei locului, Adélaïde de Rochefort.
Istorie Origini Prezența umană pe acest teritoriu este atestată încă din preistorie, așa cum demonstrează obiectele descoperite în timpul săpăturilor din comunele vecine. Numele râului fiind o referință la zeița galo-romană Acionna, se poate imagina existența unei villa rustica pe platoul din apropierea actualei ferme pedagogice.
Fortăreață și oraș industrial
Primul senior cunoscut al cetății este Robert I, rege al Franciei Occidentale și bunicul lui Hugo Capet. La începutul secolului al X-lea, el a construit fortărețe în văi, numite pe atunci fertés, pentru a proteja Parisul de atacurile normanzilor. Comuna, aflată sub paza unui anumit Baudoin, a fost numită La Ferté-Baudoin. Două parohii coexistau la acea vreme: Notre-Dame pentru fortăreață și Saint-Pierre pentru suburbii. În jurul anului 1095, Guy al II-lea de Montlhéry a preluat controlul fortăreței și a oferit parohia Notre-Dame abației benedictine Morigny, sub autoritatea episcopiei de Sens, cu obligația de a înființa un priorat. În 1112, Ludovic al VI-lea a ridicat regiunea la rangul de castelanie. În 1127, familia de Rochefort era încă proprietara locului, iar numele a evoluat în onoarea contesei Adélaïde de Rochefort. Între 1114 și 1130, capela seniorială a fost remodelată, devenind actuala biserică Notre-Dame. În secolul al XIII-lea, Ludovic al IX-lea a achiziționat castelania, care a fost apoi atașată regatului Franței. În timpul Războiului de 100 de Ani, regiunea a fost devastată, iar castelul și zidurile, deși dotate cu pereți groși de 12 metri, au fost distruse în 1358. În aprilie 1429, Ioana d'Arc a traversat comuna în drumul său spre Orléans. Orașul a prosperat datorită culturii viței de vie, producției de var și, mai târziu, extracției de gresie și nisip. Totuși, a fost devastat în timpul războaielor religioase din secolul al XVI-lea și din nou în timpul Frondei, în secolul al XVII-lea. În 1791, parohia Saint-Pierre a fost definitiv atașată de cea a Notre-Dame, iar biserica a fost vândută pentru o mie șase sute de livre.
Oraș de vacanță