dreapta|miniatura|Zona afectată de foamete în toamna anului 1921 Foametea din Rusia din 1921–1922, cunoscută și sub denumirea de foametea din Povoljie (în , „foametea din regiunea Volgăi”), a fost o foamete severă în Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă, care a început la începutul primăverii anului 1921 și a durat până în 1922. Foametea a rezultat din efectele combinate ale secetei severe, efectele continuate ale Primului Război Mondial, tulburările economice ale Revoluției Ruse, Războiului Civil Rus și eșecurilor politicii guvernamentale a comunismului de război (în special ). A fost exacerbată de sistemele feroviare care nu puteau distribui alimente în mod eficient.
Foametea s-a soldat cu moartea a aproximativ cinci milioane de oameni și a afectat în principal regiunile Volga și Ural. Mulți dintre cei înfometați au recurs la . Focarele de boli precum holera și tifosul au fost și ele factori care au contribuit la creșterea numărului de victime ale foametei.
Originile miniatura|275x275px| Teatrul European al Războiului Civil Rus în anii 1918–1919 Înainte de a începe foametea, Rusia a suferit trei ani și jumătate în Primul Război Mondial și, în plus, în Războiul Civil din 1918–1920, multe dintre lupte având loc în interiorul Rusiei. Au fost 7–12 milioane de victime în timpul Războiului Civil, majoritatea civili. Istoricii au remarcat că atât consiliile guvernamentale din Rusia țaristă, cât și alte partide de opoziție pledaseră pentru rechiziționarea alimentelor înainte de ascensiunea bolșevicilor.
Înainte de foamete, toate părțile din Războiul Civil din 1918–1921 (bolșevicii, albii, anarhiștii și naționalitățile secesionare) se aprovizionaseră confiscând hrana de la cei care o cultivau, și distribuind-o armatelor și susținătorilor lor, și refuzând-o dușmanilor. Guvernul bolșevic a rechiziționat provizii de la țărănime pentru bani puțini sau nimic, ceea ce i-a determinat pe țărani să-și reducă drastic producția de recolte.Carr, EH, 1966, The Bolshevik Revolution 1917–1923, Part 2, p. 233.Chase, WJ, 1987, Workers, Society and the Soviet State: Labour and Life in Moscow 1918–1929 pp. 26–27.Nove, A, 1982, An Economic History of the USSR, p. 62, cited in
Ajutorul din afara Rusiei sovietice a fost inițial respins. (ARA), pe care Herbert Hoover a format-o pentru a ajuta victimele foametei cauzate de Primul Război Mondial, i-a oferit asistență lui Lenin în 1919 cu condiția să aibă putere de decizie în ce privește rețeaua feroviară rusă pentru a împărți hrana imparțial tuturor. Lenin a refuzat aceasta, denunțând-o ca „amestec în afacerile interne” ale Rusiei.
Lenin s-a lăsat în cele din urmă convins de foamete, de Rebeliunea de la Kronstadt, de revoltele țărănești la scară largă, cum ar fi Răscoala din Tambov și de eșecul unei germane de a-și inversa politica în țară și în străinătate. El a decretat Noua Politică Economică la .
Foametea a contribuit și la producerea unei deschideri către Occident. Lenin a permis acum organizațiilor de ajutorare să aducă ajutoare. Ajutorul de război nu mai era necesar în Europa de Vest, iar ARA avea o organizație înființată în Polonia care ameliorează foametea de acolo, care începuse în iarna anilor 1919–1920.
Canibalism miniatura| în Samara în timpul foametei Situația a devenit atât de disperată încât o minoritate considerabilă a celor înfometați a recurs la canibalism. Potrivit istoricului , au fost raportate „mii de cazuri”, numărul cazurilor care nu au fost niciodată raportate cu siguranță și mai mare. În Samara, „zece măcelării au fost închise pentru vânzarea de carne umană”. În Pugaciov, „era periculos pentru copii să iasă după lăsarea întunericului, deoarece se știa că există trupe de canibali și negusroi care îi omorau pentru a-i mânca sau a le vinde carnea fragedă”. Un locuitor al unui sat din apropiere a declarat: „Există mai multe cantine în sat – și toate servesc copii mici”. stanga|miniatura| Șase țărani din Buzuluk și rămășițele oamenilor pe care îi mâncaseră în timpul foametei Aceasta nu a fost o excepție – Figes estimează „că o proporție considerabilă din carnea din fabricile sovietice din zona Volga ... era carne de om.” Diverse bande s-au specializat în „capturarea copiilor, uciderea lor și vânzarea cărnii umane sub formă de carne de cal sau de vită”, cumpărătorii fiind bucuroși că au găsit o sursă de carne într-o situație de deficit extrem și deseori dornici a nu „pune prea multe întrebări”.Figes quoted in
Efort de ameliorare miniatura|252x252px| Exploratorul și diplomatul norvegian Fridtjof Nansen a fost onorat cu Premiul Nobel pentru Pace în 1922, în parte pentru munca sa ca Înalt Comisar pentru Ajutorare în Rusia. În vara anului 1921, în timpul uneia dintre cele mai grave foamete din istorie, Vladimir Lenin, șeful noului guvern sovietic, împreună cu Maxim Gorki, au făcut apel într-o scrisoare deschisă către „toți europenii și americanii cinstiți” să „dea pâine și medicamente"."A century ago America saved millions of Russians from starvation", The Economist, 11 November 2019 Într-o scrisoare deschisă către toate națiunile, din , Gorki a descris eșecul recoltei care a adus țara sa în pragul foametei.Bartlett, Charles. "U.S. Food Relief for Communists?", Enquirer and News, Battle Creek, MI, 2 August 1962 Herbert Hoover, care mai târziu avea să devină președintele SUA, a răspuns imediat, iar negocierile cu Rusia au avut loc în capitala Letoniei, Riga. Un efort european a fost condus de celebrul explorator arctic Fridtjof Nansen prin intermediul Comitetului Internațional pentru Ajutorarea Rusiei (ICRR).
ARA lui Hoover distribuia deja ajutoare alimentare în toată Europa din 1914. După ce germanii au invadat Belgia în 1914, Hoover a înființat Comitetul de Ajutorare a Belgiei pentru a atenua devastările și foametea care au urmat. Pe măsură ce Primul Război Mondial s-a extins, ARA s-a extins, iar apoi a început să activeze în nordul Franței și a asistat Franța și Germania din 1914 până în 1919.Masters, Ann V. "Herbert Hoover's Humanitarian Corp Plans 32nd Reunion", (Bridgeport, Connecticut), 18 April 1965 p. 5 În 1920 și 1921, a oferit o masă pe zi pentru 3,2 milioane de copii din Finlanda, Estonia, diverse regiuni rusești, Letonia, Lituania, Polonia, Ucraina, Cehoslovacia, Austria, Ungaria și Armenia. Când și-a început operațiunea de hrănire de urgență în Rusia, plănuia să hrănească aproximativ un milion de copii ruși pentru un an întreg."American Relief Administrating", Indiana Evening Gazette, 25 October 1921 Mai târziu, au participat și alte organisme precum , și , cu fondul britanic Salvați Copiii ca principal contribuitor.; Luke Kelly, British Humanitarian Activity and Russia, 1890-1923 (Palgrave Macmillan, 2017), pp. 159-211. După cum scrie istoricul , ajutorul alimentar probabil că va ajuta „să salveze Rusia comunistă de la ruină”."The Russian Job: The Forgotten Story of How America Saved the Soviet Union from Ruin", Amazon review
Statele Unite au fost prima țară care a răspuns, Hoover l-a numit pe colonelul să conducă (ARA) din Rusia. În decurs de o lună, navele încărcate cu alimente s-au îndreptat spre Rusia. Principalul contribuitor la efortul internațional de ajutor avea să fie ARA, care a fost fondată și condusă de Hoover.Smith, Douglas. The Russian Job, Farrar, Straus and Giroux (2019) Ea se angajase să ofere hrană pentru un milion de oameni, mai ales copii, dar în decurs de un an hrănea de peste 10 ori acest număr zilnic.Ramsey, W. Howard. "Two Hundred Americans Return Victorious From War On Russian Famine and Pestilence", News-Journal, (Mansfield, Ohio), 11 August 1923 p. 7
ARA a insistat asupra autonomiei în ceea ce privește modul în care hrana va fi distribuită și a declarat cerința ca hrana să fie oferită fără a ține cont de „rasă, credință sau statut social”, o condiție care a fost menționată în secțiunea 25 a acordului de la Riga. Purtătorii de cuvant americani au declarat ca ar dori să se construiască și spații de depozitare în Rusia, după cum scria jurnalistul , și că se așteaptă sa aiba acces deplin la acestea pentru a se asigura ca alimentele sunt distribuite corect.
Hoover a cerut Rusiei și să folosească o parte din rezervele sale de aur pentru a acoperi costul efortului de ajutorare. El a asigurat 18 milioane de dolari de la guvernul rus, 20 de milioane de dolari de la Congresul SUA, 8 milioane de dolari de la armata SUA și bani suplimentari de la organizațiile caritabile din SUA pentru a ajunge la un total de aproximativ 78 de milioane de dolari din toate aceste surse. După semnarea în sfârșit a unui acord la Riga, SUA și-au înființat prima bucătărie la Petrograd, unde 1,6 milioane de oameni muriseră deja de foame.
Peste 10 milioane de oameni au fost hrăniți zilnic, cea mai mare parte a alimentelor provenind de la ARA, care a furnizat peste 768 de milioane de tone de făină, cereale, orez, fasole, carne de porc, lapte și zahăr, cu o valoare de peste 98 de milioane de dolari. Pentru a transporta și distribui alimentele după ce au fost colectate în SUA, ARA a folosit 237 de nave, sub conducerea a 200 de americani și cu ajutorul a 125.000 de ruși la fața locului pentru descărcarea, depozitarea, transportul, cântărirea, gătitul și servirea alimentelor în peste 21.000 de bucătării noi.
Chiar și după ce mâncarea a ajuns la oamenii nevoiași, colonelul Haskell l-a informat pe Hoover despre un nou pericol neașteptat. El a explicat că nu există disponibil combustibil pentru încălzire sau gătit și milioane de țărani ruși aveau îmbrăcăminte formată în mare parte din cârpe, ceea ce avea să ducă la moarte sigură din cauza expunerii la frig în timpul iernii care se apropia."Banks in State to Aid Relief. American Relief Administration Organizes to Send Clothing to Russian Children", The Spokesman Review, (Spokane, WA) 19 November 1922
Copiii aflați în risc erau cei din orfelinate și alte instituții, deoarece aveau de obicei o singură haină, adesea făcută din saci de făină, și le lipseau pantofi, ciorapi, lenjerie de corp sau orice altă îmbrăcăminte pentru a se încălzi. De asemenea, în pericol erau și copiii care locuiau acasă cu părinții lor, cărora le lipsea și lor îmbrăcămintea suficientă, ceea ce îi făcea să nu poată ajunge în bucătăriile americane de ajutorare. Haskell i-a transmis lui Hoover că cel puțin un milion de copii aveau nevoie extremă de haine. Hoover a inițiat rapid un plan de colectare și trimitere de pachete de îmbrăcăminte în Rusia, care urmau să provină din donații ale persoanelor fizice, companiilor și băncilor. miniatura| Copii înfometați în 1922 Nevoile medicale erau și ele primordiale. După cum a remarcat Dr. Henry Beeuwkes, șeful Diviziei Medicale din Rusia, asistența americană aproviziona peste 16.000 de spitale, care tratau mai mult de un milion de persoane zilnic. Deoarece acele instituții erau împrăștiate în zone cu puține căi ferate și adesea cu drumuri proaste, cu unele spitale la o mie de kilometri de principala bază de aprovizionare din Moscova, sarcina a fost una monumentală. Dr. Louis L. Shapiro, un colonel de armată care a fost unul dintre directorii medicali ai ARA în Rusia, și-a amintit că avea puțin mai mult decât „străzi înnămolite drept drumuri, pe stepe nemărginite”. Într-o călătorie, în care lipseau cele necesare mașinii sau benzină obișnuită, a condus 150 de mile cu cauciucuri fără camere, umplute în schimb cu paie. „După ce au fost înființate bucătăriile noastre și clinicile au putut să distribuie rechizite medicale”, a spus Shapiro, „copiii care până atunci lut amestecat cu piele răzuită, s-au întremat destul de rapid”.
Potrivit doctorului Beeuwkes, totul era insuficient, inclusiv paturi, pături, cearșafuri și majoritatea instrumentelor medicale și medicamentelor. Operațiile se efectuau în săli de operație neîncălzite, fără anestezice și adesea cu mâinile goale. Rănile erau pansate cu ziare sau cârpe. Sursele de apă erau poluate, o mare parte din instalațiile sanitare fiind inutilizabile.