Gărzile lui Decebal a fost o organizație de rezistență anticomunistă din Bucovina și nordul Moldovei. Numele este inspirat de regele dac, Decebal, care în urma înfrângerii în cel de-al Doilea Război Daco-Roman (105 - 106) a preferat moartea, unei robii umilitoare. alt=|miniatura|324x324px|Gărzile lui Decebal, Vatra Dornei, Septembrie 1949 Înființată la sfârșitul anului 1948 din inițiativa dr. Gheorghe Vasilache din Dorna Candrenilor, organizația s-a desfășurat pe trei ramuri:
Vatra Dornei-Piatra Neamț Vatra Dornei-Fălticeni Vatra Dornei-Bistrița Năsăud Scopul prevăzut în primul articol din statutul organizației era acela de pregătire în vederea participării la lupta armată împotriva regimului comunist.
Conform statutului, membrii dintr-o comună formau o centurie, cei dintr-o plasă o cohortă, în vreme ce un județ constituia o legiune. Toate legiunile formau marea unitate intitulată Gărzile lui Decebal.
Membri Gheorghe Gh. Vasilache (n. 23 noiembrie 1902, comuna Fântâna Mare, județul Suceava) inițiatorul organizației.
A studiat la Gimnaziul „Nicu Gane“ din Fălticeni, apoi la Liceul Militar Iași. Absolvent al Facultății de Medicină din Iași (anul 1930), a fost numit medic în Vatra Dornei și Dorna-Candrenilor. Pentru meritele sale în domeniul medical a fost decorat la 9 mai 1943 cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler. A fost ales și primar al comunei Dorna Candrenilor. În 24 noiembrie 1949 a fost arestat și condamnat la moarte de Tribunalul Militar Iași, pedeapsa fiind comutată la 25 de ani de muncă silnică. A trecut prin șapte închisori politice și a fost eliberat în 1964, după 15 ani de temniță.
Grigore Chelsoi a fost prima persoană implicată în organizație și a avut misiunea de a organiza județul Câmpulung. El a fost cel care a stabilit legătura cu Grigore Sandu, care avea deja un grup în organizare și cu inginerul Constantin Străchescu. Fratele său Nicanor Chelsoi a fost propus pentru organizarea județelor Suceava, Rădăuți și Botoșani.
Constantin Străchescu l-a recrutat pe Filaret Gămălău, căruia i-a încredințat organizarea județului Neamț și pe maiorul Dumitru Popescu căruia i-a încredințat județul Baia.
Grupul Filaret Gămălău Filaret Gămălău (n. 4 mai 1919 Crucea, jud. Suceava), stareț al Schitului Rarău a fost conducătorul ramurii Vatra Dornei-Piatra Neamț.
Dintre clericii arestați în anul 1949 pentru apartenența la grup sunt: Hrisostom Asavei, exarh, acuzat că a favorizat comunicarea între membrii mișcării; Ioasaf Marcoci, Martinian Conuț și Varahil Moraru, monahi în Mănăstirea Durău, acuzați că ar fi asigurat centrul mișcării armate anticomuniste; Mihai Mitocaru, paroh la Crucea, reținut împreună cu soția pentru că a oferit găzduire; Chesarie Ursu, monah în Mănăstirea Neamț, care ar fi ajutat cu alimente și alte bunuri; Petru Jilovu, paroh la Holda și Vlad Gavril. Aceștia au fost condamnați prin Sentința nr. 778 din 4 octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iași pentru „uneltire contra securității RPR” astfel: ieromonahul Filaret Gămălău, 25 de ani "muncă silnică"; Petru Jilovu, Chesarie Ursu și Ioasaf Marcoci, 5 ani "muncă silnică". Pentru "omisiune de denunț" preotul Mihai Mitocaru a primit 5 ani "temniță grea", iar soția lui, un an "închisoare corecțională"; preotul Vlad Gavril a primit 2 ani "închisoare corecțională", iar ieromonahii Varahil Moraru, Martinian Conuț și exarhul Hrisostom Asavei câte un an "închisoare corecțională".
Grigore Caraza a fost arestat la 31 august 1949 ca organizator al Frăției de Arme din districtul Ceahlău. A primit trei condamnări, însumând 47 de ani, din care a executat 21. După eliberare, în anul 1980 a emigrat în S.U.A. Revenit în țară după 2000 împreună cu Ioan Roșca (din Piatra Neamț, cetățean canadian), cu Liviu Tudoraș, Gheorghe Jijie și Răzvan Pârâianu, au depus o plângere penală înmânând generalului Dan Voinea documente înregistrate sub nr. 35/P/2006 prin care solicitau deschiderea penală a Procesului Comunismului pentru recunoașterea genocidului săvârșit.
Grupul Jenică Arnăutu Sublocotenentul Jenică Arnăutu (d. 2 noiembrie 1959 Râmnicul Sărat) a condus ramura Vatra Dornei-Fălticeni ce își desfășura activitatea de la Șarul Dornei și Crucea, până la frontiera sovietică. A fost membru al Partidului Național Țărănesc. A fost arestat în noaptea de 2 spre 3 martie 1949 în satul Ungureni de pe Jijia, a reușit să evadeze și a format centre de acțiune în Munții Suhardului, Bistriței și Mestecăniș. Din grup mai făceau parte Radu Cacina, Strătescu, Aurel Botnariuc, Gheorghe Petrescu, Nicolae Chelsoiu. Capturat printr-o trădare a fost condamnat la muncă silnică pe viață de Tribunalul Militar Iași. A trecut prin închisorile de la Suceava, Gherla, Aiud, Râmnicul Sărat
Grupul Grigore Sandu Grigore Sandu (n. 30 noiembrie 1907, satul Podu Coșnei, comuna Coșna – d. 2 septembrie 1989).
Om de munte, harnic și cu inițiativă, Grigore Sandu avea o moară, o mică făbricuță de lactate și un gater, motiv pentru care regimul comunist l-a considerat chiabur și exploatator. I s-au impus cote zdrobitoare, a fost chemat în instanță de Statul Român, a câștigat procesul dar la recurs nu s-a mai prezentat fiind convins că va fi arestat. Și-a părăsit familia și gospodăria retrăgându-se în munți. Un timp a stat împreună cu alți partizani, undeva în munții Bancului într-un adăpost semi îngropat care funcționa ca o cazemată, aveau arme automate germane, grenade, pistoale și chiar un . În 16 decembrie 1949 au fost înconjurați și atacați. Iacob Gălan a fost ucis.
Crăciun Dumitru, Arnăutu Ion, Chirculescu Gheorghe zis Gigel, Rusu Vasile, Bârgovanu Dumitru, Candrea ConstantinAdrian Brișcă, Radu Ciuceanu, Rezistența armată din Bucovina (1944–1950), vol I, București, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 1998, p. 361–363 și Grigore Sandu (în lipsă) au fost condamnați prin sentința din 19 septembrie 1951 a Tribunalului Militar Iași. Singurul din grup care nu a fost prins, deși rănit, Grigore Sandu s-a retras în Sărișorul Mare, unde a stat doi ani în grija unui paznic de vânătoare din familia Lostun. Cu riscul de a se deconspira, a salvat viața unui om, ieșind în drum și oprind calul speriat ce-l târa pe stăpânul căzut din șa, rămas cu piciorul agățat. A fost o întâlnire providențială, Toader Doroftiesei fiind cel care i-a purtat de grijă din acel moment. Timp de 11 ani l-a adăpostit în văcăria pe care o avea în Sărișorul Mare apoi, cu toate riscurile, l-a luat acasă, în gospodăria din Dealu Floreni, comuna Dorna Candrenilor. În anul 1974 Toader Doroftiesei a murit și legământul făcut între ei a încetat. A fost momentul în care, după mai bine de 15 ani de conspirativitate, Grigore Sandu a decis să se predea.
A fost supranumit Tarzan din Carpati în ediția din luna ianuarie în 1990 a ziarului londonez Free romanian (Românul Liber), vocea Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (The Worldwide Union of Free Romanians) într-un articol care a făcut publice dezvăluirile fostul agentul de securitate Adrian Crutarciuc care l-a anchetat pe Grigore Sandu și a povestit despre perioada petrecută de acesta în munți.
Note
Bibliografie Cicerone Ionițoiu. Rezistența anticomunistă din munții României, 1946 - 1958. Ediția a II-a, revizuită și completată. "Gîndirea Românească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2 https://web.archive.org/web/20150521051835/http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/clericii-anticomunisti-din-garzile-lui-de https://web.archive.org/web/20170825165441/http://fototecaortodoxiei.ro/6-1102-garzile-lui-decebal/album https://fericiticeiprigoniti.net/filaret-gamalau/ https://www.revistamemoria.ro/garzile-lui-decebal/ https://doxologia.ro/parintele-gabriel-vlad-marturisitor-temnitele-comuniste https://www.rador.ro/2022/06/16/dincolo-de-durere-marturii-din-inchisorile-comuniste-3/ https://procivisdorna.ro/grigore-sandu-un-luptator-anticomunist-din-muntii-dornelor/ https://www.viata-medicala.ro/condamnarea-la-moarte-a-unui-medic-scriitor-9035 https://analelebucovinei.ro/pdf/Analele_Bucovinei_2_2019.pdf
Lectură suplimentară Rusan, Romulus. Instaurarea Comunismului - Între Rezistență Și Represiune : Comunicări Prezentate La Simpozionul de La Sighetu Marmației : 9-11 Iunie 1995. Fundația Academia Civică, 1995. Lupu, Marius, et al. Cu unanimitate de voturi. România, Fundația Academia Civică, 1997. Iloaie, Ștefan, et al. Mărturisitori de după gratii : Slujitori ai bisericii în temnițele comuniste. Arhidiecezana Cluj, 1995. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (Romania). Totalitarism și Rezistență, Teroare și Represiune în România Comunistă. Consilul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, 2001. http://www.cnsas.ro/documente/publicatii/Totalitarism%20si%20rezistenta.pdf Aurelian Cocoreanu, „Bandiți sau eroi? Rezistența anticomunistă din Munții Dornelor”, în Simpozionul Național „Bucovina-tradiție și modernitate”, coordonator științific prof. dr. Virgiliu Țărău, Vatra Dornei, Editura Studis, 2017, p. 142 și următoarele.
Vezi și
Rezistența anticomunistă din România Grupuri de rezistență anticomunistă din România
Categorie:Grupări anticomuniste din România Categorie:Bucovina