Tîrnova este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Dondușeni, Republica Moldova, situată la 10 km de centrul raional și 176 km de capitala țării. Tîrnova este amplasat pe segmentul de cale ferată Bălți – Ocnița, dispune de stație feroviară.

Etimologie Numele satului provine de la cuvântul târn - „smoc de mărăcini sau nuiele” + sufixul slav -ova (-ова). Substantivul târn este de origine bulgară - трьнъ (trĭnŭ) care derivă din limba proto-slavică (*tьrnъ) având sensul de „ghimpe”, „spin”. Probabil că rădăcina protoslavică a evoluat din proto-indo-europeanul *tr̥nós ((s)tern- „tulpină, vreg, rigid” +‎ sufixul *-nós).Vinereanu, Mihai. Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică. București: Alcor Edimpex, 2008, p. 829.Boerescu, Pârvu. Elemente de substrat (autohtone) ale limbii române: Compediu. București: Editura Academiei Române, 2018, pp. 45. ISBN 978-973-27-2969-4

Toponime Satul Vechi - este partea de pe malul drept al râpii ce începe din centrul actual al satului și-l străbate până la "Valea lui Banu". Ultima e un hârtop de stânga, din care a început satul și în ea au rămas doar beciuri și urme de case. Apoi gârla continuă spre Râul Cubolta, cu numele de "Valea Satului". Toată fâșia, care este satul vechi și care s-a extins spre izvoarele gârlei, era lată în sus, doar până la drumul peste care începeau ariile de pe "dealul lui Habutshan". Altfelzis, drumul de la marginea de altadată a satului sunt str-le actuale: str. Livezilor, mai jos de care e "Mahalaua Chetrarilor" str. Al. Donici, sub care e "Mahalaua Cebotarilor" ; iarăși str. Livezilor și str. I. Neculce, în drept cu "Mahalaua Ispravnicilor" apoi, str-le Miorița și V. Alecsandri - "Mahalaua Bodorinilor", cu care se termina satul, la podul de piatră. Acestea sunt despărțite de odăi mici și vâlcele, iar numele lor s-a dat după cele mai mari vițe de neam ce au populat satul vechi.

Satul Nou - este amplasat pe malul celălalt (stâng) al râpii ce pornește de la Podul de Piatră și este Valea Satului. Aici a fost populată mai întâi "Mahalaua Ucraineancă" sau Voloșanca, ce este în partea de jos a satului, într-o vâlcică(str. Fântânilor și str. D. Cantemir). Apoi, mai sus, ceva mai târziu (răscrucea sec. XVIII-XIX) apare și "Mahalaua Boierească"(str-le, S. Lazo și C. Negruzzi, jumatatea de sus). Aceasta, lărgindu-se de la conac spre spitalul de zemstvă și gară, a devenit, încă pe la înc. sec. XX, centrul satului.

Valea Satului - gârlă ce începe din sat și sfârșește în Râul Cubolta, la Mîndîc. Drumul vechi ce intra în sat, dinspre răsărit, era pe malul drept al văii. Aici, la marginea satului, lângă fântâna din capul străzii Livezilor, în anii 1960, pe când se instalau pilonii de electricitate, s-au descoperit bani și podoabe turcești. Acest lucru nu a fost făcut cunoscut arheologilor, sătenii luând pe ascuns cele găsite. Tot în această parte a văii, și anume într-un hârtop mic din afara satului, este obștescul „Mormânt evreiesc” din 1941.

Valea lui Mihalache (denumită după un moșier din timpul Regatului Românei) este un afluent de stânga al Văii Satului. Aici, în partea superioară se află „Iazul lui Mihalache”, unde moșierul a sădit pe mal mai mulți copaci, plantație care nu s-a tăiat. Pe iezătură trecea drumul ce lega prescurtat Conacul lui Andrei Pommer (din Țaul) cu Conacul lui Manolache Negruzzi. Tot în această vale, pe malul drept, aproape de gura ei (în drept cu barajul ultimului iaz), era Cimitirul Cailor. În fundul văii, anume în păduricea pinilor, era vechea fabrică de vinuri, din care au rămas temeliile de beton.

Valea Deleului este un afluent de stânga al Râului Răut; începe între Tîrnova și Dealul lui Donduc-han (Movila Turcului) și sfârșește în pământul satului Scăieni. Pe hotarul satelor învecinate s-a făcut barajul iazului de La Plan, care este în această vale. La coada iazului, pe malul stâng al văii Deleului, la locul zis și ,,Valea Cailor", au fost îngropați mai mulți cai slabi ce, pur și simplu au fost împușcați când colhozul avea destule tractoare. Grajdul ce era mai sub sat, la sud de fabrica avicolă, a fost făcut fermă de vite, mai slujind încă o vreme până locul a devenit arabil.

Valea lui Albu (cum e numită mai mult în Scăieni), începe dintre Dealul Aerodromului și Dealul Fața Răutului (aproape de Tîrnova) și, la doar 1.5 km sfârșește Valea Deleului. Pe malul drept al ei, pe locul drumului spre Scăieni, era drumul poștal, cu alee și, de felul celor „hurducătoare”. Acesta, venind dinspre Cernoleuca, pe la Rediul Mare, se termina la Tîrnova, pe „Dealul lui Habutshan”, unde erau trei mori de vânt. Mai la sud de aceasta, pe malul stâng al Răutului, până la podul drumului spre Frasin e pământul de La Chetrării.

Valea Răutului e destul de scurtă și coboară de sub dealul „Fața Răutului”, care este colina dintre izvoarele văii lui Albu și hârtopul „Odaia”.

Hârtopul Odaia e împreunat într-un iaz mic, din două hârtoape mici, ce sunt la poalele de sud ale Dealului Aerodromului. La est acestea, alte două, ce se împreunează într-un iaz (din perioada sovietică) sunt numite de bătrâni cu toponimul „Hârtoapele”. Pe muchia lor e calea ferată iar în cel de sub cazarmă (construcție a căii ferate), pe marginea căruia era vechiul drum spre Briceva este cea mai largă fântână de la Tîrnova.

Panorame adiacente localității

Fântâna din Hârtoape. Aceasta fiind destul de adâncă și cu un diametru de aproape trei metri, a fost zidită cu multă măiestrie. Bătrânii nu cunosc vechimea acestei fântâni, spunând că ar fi de la boier sau de la turci. Fântâna îndestula, în perioada sovietică, nevoile fermei și grajdului ce erau aproape (la sud-est), căci era plină cu apă, până sus. În urma unei greșeli omenești fântâna a ajuns plină cu glod. Fiind în locul jos al văii, ce mai sus era pășune, nu i s-a construit colan de împrejurare odată cu aratul pășunii (parțial) de mai sus de ea, fi care loc au și adus apele ploilor cernoziom în Fântâna din Hârtoape.

În gârla ce continuă de la Hârtoape spre Răut dă hârtopul Odaia, din partea dreaptă, apoi, la locul „Iazului Nou al Bricevei”, din partea stângă, sfârșește Valea Lebedelor sau Valea Vilei. Aici, pe malul drept al lacului, era vila conacului.

Râpa Carei, cum e scrisă pe hartă, sau Râpa lui Carcea, cum spun localnicii, este abruptă și destul de scurtă (doar cât ține păduricea), sfârșind în Iazul nou al Bricevei ce a rămas sec din motiv că albia nu ar fi fost bine presată când s-a făcut iazul.

Valea Fânețelor, sau Valea Fîntîniței, începe din două hârtoape, de sub calea ferată: unul - de sub Dealul lui Habutshan, iar altul - de sub „Brazda Vuiumca”.

Valea Turcului, sau Valea Cumpenei, Moșia lui Țâmbalari, ce a stăpânit-o în perioada Regatului Românei, fiind de la marginea satului până după hotarele Tîrnovei, e un loc relativ înalt (continuând în jos pe pământul satului Mîndîc).

Livezile lui Țâmbalari erau practic în sat, în „Mahalaua Chetrarilor”, adică, locul mai multor gospodării (cu număr impar) din a doua jumătate a str. Livezilor și jumate din str. Al. Donici. Aproape de casa moșierului (str. Al. Donici 27) era o grădiniță (str. Al . Donici 66), închisă în 1980. Grajdul lui Țâmbalari, mai apoi al colhozului, era în afara satului (str. Vierilor nr-le 73-81).

Parcul lui Manolache Negruzzi (mijlocul secolului XIX)

Brazda Vuiumca desparte Valea Fânețelor de Valea Cumpenei, a primit acest nume după construcția căii ferate, ce este aici hotarul de scurgere a apelor Răutului și a afluentului Cubolta. Când trenul e în acest loc, vuietul locomotivei se aude din toate părțile, precum și din sat. Era un semn de orientare pentru cei ce i-au dat locului acest nume.

Pe Dealul lui Habutshan (253 m), despre care e scris în istorie, era răscrucea vechilor drumuri principale - "Rediul Mare-Tîrnova-s.Drochia" și "Tîrnova-Fîntînița" - unde au fost trei mori de vânt. Morile erau pe fața de nord a dealului, iar nu pe culme, la movilă, căci pe un deal de strajă nu se putea ca vreo construcție să fie mai înaltă decât vârful lui. Morișca putea dezorienta străjerii de la depărtare, ce urmăreau mișcarea fanionului, care vestea vremea de pace.

Colina Osăibelor este dealul ce desparte Valea Satului de Valea lui Mihalache, și aici au fost să fie noile cartiere ale satului(primele în perioada interbelică). Lângă drumul numit mai sus, ce trecea pe la iazul lui Mihalache, era încă o moară de vânt. (Locul ei e între str-le M. Frunze și Decebal). A rămas numai fântâna morii (str. Decebal 27).

Dealul Aerodromului (267 m) a primit acest nume în perioada sovietică. Terenul pentru avioanele cu 6 locuri era de la turnul de apă (nou) îndată spre răsărit, iar casa de bilete și sala de așteptare - în construcția mare care s-a păstrat și a devenit mai apoi locuință de trai.

Dealul de la Măguri sau Movila Turcului, unde ar fi mormânt obștesc și pe care era punct de strajă, este Dealul lui Donduc-han, ce desparte pământul Tîrnovei de al satului Dondușeni. Pe lângă movilă trecea principalul drum de la „Gorodișiul Țau” la „Scăenii de Sus”, până la reparația generală a căii ferate, în anii 1950, când trecerea a fost anulată.

Pădurea lui Banu, care e mai mică decât cele de mai la nord de ea (Pădurea lui Pommer, Pădurea lui Oganóvici, Pădurea Bancova), este singura din hotarele Tîrnovei.

Hidrografia localității

Istorie

Arheologie Pe teritoriul satului au fost descoperite urme a două așezări umane. Prima așezare a fost fondată după anul 1400 î.e.n. Pe vatra acesteia au fost identificate obiecte casnice din epoca bronzului (sec. XV-XIII î.e.n.). În perioada romană, sec. II-IV e.n., a existat o localitate, distrusă de huni în 376. Pe locul vetrei fiind descoperite urme de case arse, grămezi de lut ars etc. Popoarele nomade au lăsat 6 movile funerare.Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003, p. 11. ISBN 9975-67-297-3

Perioada Moldovei medievale

Ternăuca de pe Suceava și Tîrnova din părțile Sorocii sunt două sate, depărtate între ele, a căror istorie ar putea fi apropiată prin moșierul Drăgan de la Tărnauca, ce le-ar fi stăpânit pe amăndouă, precum e scris mai jos.

Ternăuca de pe Râul Suceava e atestat în 1464, ca moșie a boierului Misea și indici geografici de orientare nu sunt în actul domnesc. Dar un act din 1503 arată că Ternăuca lui Misea este așezată pe râul Suceava. Tîrnova din părțile Sorocii era știută la curtea domnească ca fiind cealaltă (Dinu Poștarencu, Primele Atestări Documentare ale Localităților Calfa, Horești, Rujnița, Târnova din părțile Sorocii, Tomeștii-Vechi și Zgurița). Dar trebuia un motiv pentru care satul, ce s-a numit Habutshani, să primească numele Ternăuca, cum indică mai jos actul din 1599, ce, despre această localitate anume scrie.

Ternăuca de la vechiul hotar, este încă un toponim ce figurează în acte domnești încă de la întemeierea Moldovei, și acest loc este valea Sadovei, ce sfârșește în Râul Bucovăț, la marginea satului Vorniceni (Harta topografică Românească, 1939). Aici era hotarul dintre două moșii mari, și acest hotar în actele de danie a lui Alexandru cel Bun, din 1420 și 1429, e scris ca unul vechi. În primul figurează, ca punct de reper geografic, poiana Târnova, iar în cel prin care doamna-cneaghinia Marena, primește mănăstirea Căpriana, tot ca hotar de moșie, e scris așa: Unele cercetări presupun în Valea Tîrnaucăi și existența unui sat Ternăuca, acum dispărut.

Tîrnova din ținutul Hotin, pe Râul Racovăț, (aproape de Edineț), atestată în 1576, se numea Triuneva și nu poate fi confundată cu cele ce s-au numit Ternăuca.