Gura Bîcului este un sat din raionul Anenii Noi, Republica Moldova. Este situat pe malul Nistrului la vărsarea Bâcului și lângă lacul Sălaș.
Pe timpul României Mari, localitatea făcea parte din plasa Bulboaca a județului Tighina, iar după cel de-al doilea război mondial aparținea de raionul Bender. După desființarea acestuia în 1962, a fost inclusă în raionul Anenii Noi.Молдавская ССР Административно-территориальное деление / М.И. Макулец — Кишинёв: Государственное издательство Молдавии, 1955. — 144 с. La Gura Bîcului era sediul sovhozului-fabrică "Nistru", specializat în legumicultură. În 1970, populația se ridica la 3.218 locuitori.
Istorie
Cetatea Gura Bîcului În 2023, la marginea vestică a moșiei satului Gura Bîcului, pe malul Nistrului, a fost identificat un sit arheologic prevăzut cu un sistem defensiv de mare întindere. Acolo au fost descoperite fragmente ceramice care pot fi atribuite diferitelor epoci istorice: Latene timpuriu (sec. V-III î. Hr.); perioada romană (sec. III d. Hr.) și Evul Mediu timpuriu (sec. X-XI). S-au observat urmele unui val de pământ și ale unui șanț. Suprafața fortificației era de aproximativ 350×700 m. La aproximativ 8 km spre sud-est de acest sit fortificat se afla cetatea de pământ din sec. IX-XI – Calfa I.Mărgineanu, Ana. (foto) Într-un sat din Anenii Noi a fost descoperit un nou sit arheologic. Ar fi fost prevăzut cu un sistem defensiv de mare întindere Diez, 14 septembrie 2023
În partea de sud-est a incintei, a fost descoperit un tumul mic, aplatizat puternic, din secolul al III-lea î.Hr., atribuit poporului sciților. Complexul funerar este alcătuit dintr-o cameră mortuară, un puț de acces și un dromos - un coridor spre camera de înmormântare. În interior au fost găsite mai multe piese de inventar funerar, printre care și o piatră prelucrată, care ar fi putut servi drept un mic altar. Una dintre cele mai valoroase descoperiri este o cățuie ceramică, tipică necropolelor scitice din secolele III–II î.Hr. și considerată un vas unic pentru patrimoniul arheologic al Republicii Moldova.La Gura Bîcului a fost descoperit un mormânt scitic vechi de peste 2.000 de ani (+Foto) ecology.md, 13 mai 2026
Perioada feudală
Existența satului în secolele al XV-lea și al XVI-lea este dovedită și arheologic. Au fost găsite oase de animale domestice, precum și oase de cerbi și mistreți și solzi de pește.Bacumenco-Pîrnău, Ludmila, Bejenaru, Luminița. "Resursele alimentare de origine animală utilizate în Moldova medievală. O cronică a cercetărilor arheozoologice în perioada postbelică." Revista Arheologică, nr. 1-2(13), 2017, p. 255. Se practica și olăritul.Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, p. 187.
Satul, numit atunci Davida, și iezerele care aparțineau acestuia au fost lăsate moștenire mănăstirii Humor de către logofătul Toader Bubuiog, ctitorul mănăstirii. Acest fapt este confirmat de un document din anii 1554-1555 al domnitorului Alexandru Lăpușneanu.Eremia, Anatol, Răileanu, Viorica. Localitățile Republicii Moldova. Chișinău, 2008, p. 128Documente privind istoria României. A, Moldova. Veacul XVI. Volumul II (1551-1570). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1951, p. 40-41.
Treizeci de ani mai târziu satul aparținea familiei Movileștilor. Se cunoaște un document, datat cu 26 februarie 1586, potrivit căruia Dumitru Movilă, mare vătaf de ținutul Sucevei, și soția sa Lupa, și cu copiii lor, au făcut danie satul Davida mănăstirii Sucevița. Satul și-a păstrat denumirea de Davida până târziu. Astfel, mărturia hotarnică a moșiilor Ciumeșeni și Păducheni din 27 martie 1700 era semnată de un oarecare Vasile vornicel „nemesnic ot Davida.”Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, p. 117. Pe timpurile Principatului Moldovei, satul făcea parte din ocolul Satelor de Jos din ținutul Orhei și a fost un timp îndelungat extremitatea sud-estică a pământurilor controlate de domnitorii Moldovei, la sud de Bâc fiind deja teritoriul raialei Benderului, iar la est de Nistru alte posesiuni otomane. Astfel, Letopisețul anonim al Țării Moldovei (1661-1709) menționează că domnul Moldovei Antioh Cantemir, primind poruncă de la Poartă să meargă la Tighina pentru a participa la lucrările de fortificare a cetății, s-a pornit din Iași la 20 aprilie 1703 și, după un scurt popas făcut la Chișinău, „a purces în gios pe Bâc pe marginea țării până în țărmurile Nistrului la satu la Davida la hotarul țării.”Poștarencu, Dinu. "Hotarele raialei Benderului." Revista de istorie a Moldovei, 2015, p. 129.
Secolul al XIX-lea Pe timpurile Imperiului Rus, satul aparținea de plasa Telița a ținutului Tighina. La începutul secolului al XIX-lea era cunoscut deja cu numele de Gura Bîcului și era stăpânit de generalul Catargi. Recensământul din 1817 găsea în satul Gura Bîcului 26 de gospodării țărănești cu 120 de fălci de pământ arabil, 300 de fălci de fâneață, 20 de fălci sub seliștea satului. Mai era un lac cu pește (Ghiolul) și două mori pe Bâc. În 1827 satul avea 37 de gospodării de țărani și 3 familii de mazili. Ceva mai târziu, aici au fost așezate cu traiul și 33 de familii de ucraineni, cărora li s-a dat și pământ.Ministerul Industriei și Comerțului. Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia Glasul Poporului, 1923. Catagrafia din 1859 înregistra 441 de locuitori, moșia aparținînd colonelului Ianovski, urmaș al lui Catargi; în 1875 – 154 de case, 663 de locuitori, 116 cai, 287 de vite cornute mari, 1638 de oi; în 1904 – 279 de case, cu 2871 de locuitori, un pod plutitor peste Nistru, pescărie, stupi. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, colonelul Ianovski a construit conacul Dragalina. În 1888 este construită școala primarăNicu, V.; Ohrimovski, L. "Gura Bîcului". Советская Молдавия. Краткая энциклопедия. Chișinău, 1982, p. 155. și în 1890 biserica Sf. Ierarh Nicolae.
Perioada contemporană
La recensământul general al populației din 1930, în satul Gura Bâcului au fost înregistrate gospodării și numărați 2814 locuitori, inclusiv 1097 bărbați și 1069 femei. Cea mai numeroasă etnie au constituit românii - 2758 persoane, urmați de 27 ruși, 15 evrei, 5 maghiari, 4 poloni, 3 ucraineni, 1 bulgar și 1 turc. La recensământ a fost înregistrată limba maternă a locuitorilor, astfel 2748 persoane au indicat limba română, 5 persoane - limba maghiară, 37 persoane - limba rusă, 3 persoane - limba ucraineană, 1 persoană - limba sârbă, 19 persoane - limba idiș și 1 persoană - limba turcă (găgăuză).Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Volumul II: Neam, Limbă Maternă, Religie. Partea 1: Neam, limbă maternă. București: Editura Institutului Național de Statistică, 1938, pp. 462, 463. Gradul de alfabetizare era de 29,0% sau 619 peroane știutori de carte, inclusiv 7 persoane aveau studii universitare.Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Volumul III: Știința de carte. București: Editura Institutului Național de Statistică, 1938, p, 476.
Pe timpurile României Mari, localitatea făcea parte din plasa Bulboaca a județului Tighina, iar după cel de-al doilea război mondial aparținea de raionul Bender. După desființarea acestuia în 1962, a fost inclusă în raionul Anenii Noi.Молдавская ССР Административно-территориальное деление / М.И. Макулец — Кишинёв: Государственное издательство Молдавии, 1955. — 144 с. La Gura Bîcului era sediul sovhozului-fabrică "Nistru", specializat în legumicultură. În 1970 populația se ridica la 3.218 locuitori.
Podul de la Gura Bîcului a fost dat în exploatare în 1982 și detonat de forțele separatiste în cursul războiului din Transnistria.RFE/RL; Inc. Research Institute (May 1992). RFE/RL research report. RFE/RL, Inc. Retrieved 26 March 2011. Deși a fost refăcut încă în 2000, din cauza împotrivirii autorităților din Transnistria, a fost deschis pentru circulație abia în 2017."S-a redeschis podul rutier de la Gura Bîcului". Radio Europa Liberă Moldova. 18 noiembrie 2017.
Demografie
Conform datelor recensământului din 2004, populația localității este de 3.427 locuitori, dintre care 1.676 (48,91%) bărbați și 1.751 (51,09%) femei. Structura etnică a populației în cadrul localității arată astfel: moldoveni — 3.294; ucraineni — 40; ruși — 52; găgăuzi — 7; bulgari — 8; români — 10; evrei — 1; țigani — 7; altele / nedeclarată — 8.
Administrație și politică Componența Consiliului local Gura Bîcului (13 consilieri), ales la 5 noiembrie 2023, este următoarea: Partid Consilieri Componență Partidul Acțiune și Solidaritate 7 Platforma Demnitate și Adevăr 3 Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 2 Candidat independent VALERII GUDIMA 1
Galerie Conacul familiei Janovski
Alte locuri
Referințe
Vezi și Conacul familiei Ianovski
Gura Bîcului Categorie:Localități din raionul Anenii Noi