Alegerile legislative anticipate din Franța au avut loc între 30 iunie și 7 iulie 2024 pentru alegerea celor 577 de membri ai Adunării Naționale a celei de A Cincea Republici Franceze. Alegerile au loc după ce președintele Emmanuel Macron a dizolvat parlamentul ca urmare a rezultatului alegerilor europarlamentare în care Renașterea a suferit o înfrângere drastică în fața Adunării Naționale.

Alegerile au avut patru principale blocuri politice favorite: Ensemble, coaliția președintelui Macron formată din Renașterea, Mișcarea Democrată, și Orizonturi; Noul Front Popular, care reunește principalele partide de stânga, printre care La France Insoumise, Partidul Socialist, Ecologiștii, și Partidul Comunist Francez; Adunarea Națională (RN), care se bucură, de asemenea, de susținerea a câtorva zeci de candidați din aripa Éric Ciotti de la Republicani (LR) pe lângă candidații proprii; și marea majoritate a celorlalți candidați republicani, care sunt sprijiniți de comitetul național de învestitură al partidului.

Sondajele de opinie preelectorale au sugerat că prezența ridicată la vot și nivelul de tripolarizare a electoratului între Ensemble, Noul Front Popular și Adunarea Națională aveau potențialul de a duce la un număr fără precedent de tururi în trei în turul doi al alegerilor. De asemenea, analiștii au remarcat că consolidarea electoratului din spatele acestor trei forțe politice principale ar putea duce, de asemenea, la un blocaj instituțional total după alegeri, în cazul în care niciun bloc nu ar fi în măsură să obțină voturile majorității absolute a membrilor Adunării Naționale, care ar putea să-l forțeze pe Macron să organizeze din nou alegeri anticipate la un an după alegerile din 2024, așa cum prevede constituția.

În primul tur al alegerilor, RN și aliații lor au condus cu 33,21% din voturi, urmat de Noul Front Popular cu 28,14%, Ensemble cu 21,28% și candidații LR cu 6,57%, prezență totală la vot fiind de 66,71%, cea mai mare din 1997. Pe baza acestor rezultate, 306 circumscripții s-au îndreptat către tururi în trei (așa numitele triunghiuri) și 5 tururi cu patru candidați. Un total de 76 de candidați au fost aleși direct în primul tur, iar candidații susținuți de RN s-au calificat pentru al doilea tur în alte 444 de circumscripții electorale, față de 415 pentru NFP, 321 pentru Ensemble și 63 pentru LR (conform clasificărilor Le Monde de candidați). Până în al doilea tur, după ce 134 de candidați susținuți de NFP și 82 de candidați susținuți de Ensemble s-au retras (dintre care majoritatea au făcut acest lucru pentru a încerca să împiedice RN să câștige), au rămas doar 89 de tururi în trei și 2 în patru.

Contrar proiecțiilor preelectorale, Candidații susținuți de NFP au câștigat majoritatea locurilor după al doilea tur, de asemenea candidații Ensemble au întrecut așteptările clasând formațiunea pe locul 2 în fața candidaților RN care a căzut pe locul trei, urmat de LR pe locul patru. Potrivit etichetării candidaților de către Ministerul de Interne, candidații aparținând partidelor NFP au primit 180  de locuri (cu mult sub cele 289 necesare pentru o majoritate), față de159 pentru cei aparținând partidelor din Ensemble, 142 pentru candidații susținuți de RN și 39 pentru candidații LR, rezultând un parlament fragmentat. Clasificările neoficiale ale afilierilor candidaților pot diferi ușor de cele utilizate de Ministerul de Interne: conform analizei Le Monde, au fost aleși 182 de candidați afiliați NFP, față de 168 pentru Ensemble, 143 pentru RN și 45 pentru LR. Prezența la vot pentru turul doi, 66,63%, a stabilit, de asemenea, recordul pentru a fi cel mai mare din 1997.

În urma rezultatelor, Gabriel Attal a anunțat că își va prezenta demisia din funcția de prim-ministru pe 8 iulie, dar și-a exprimat dorința de a rămâne în postul său atât timp cât va fi necesar, iar personalități de vârf ale NFP au cerut numirea unui prim-ministru din stânga. Macron a refuzat „deocamdată” demisia lui Attal a doua zi.

Context Ca urmare a alegerilor legislative din 2022, Ensemble a pierdut majoritatea absolută în Adunarea Națională. Printre partidele membre ale coaliției s-a numărat și partidul președintelui Emmanuel Macron, Renașterea (fostul La République En Marche!). Între timp, cele două blocuri principale de opoziție, de stânga Noua Uniune Populară Ecologică și Socială (NUPES) și Adunarea Națională de extremă dreapta (RN) au obținut câștiguri semnificative în ceea ce privește locurile. În ciuda acestui fapt, niciun grup nu a câștigat majoritatea absolută, rezultând într-un parlament fragmentat pentru prima dată de la alegerile din 1988. Lipsa majorității absolute a dus la invocarea repetată a controversatului articol 49.3 din constituție pentru a adopta legislația, Élisabeth Borne făcând acest lucru de 23 de ori până în decembrie 2023.

Pe 9 iunie 2024, la scurt timp după ora 21:00 CEST, Macron a dizolvat Adunarea Națională și a convocat alegeri anticipate într-un discurs național, în urma unor proiecții care indicau că lista L'Europe Ensemble va fi eclipsată semnificativ de RN la alegerile pentru Parlamentul European din Franța. În discursul său, el a numit ascensiunea naționalismului de către agitatori o amenințare pentru Franța, Europa și locul Franței în lume. El a avertizat, de asemenea, că extrema dreaptă va aduce „sărăcirea poporului francez și prăbușirea țării noastre”. Primul tur al alegerilor este programat pentru 30 iunie, iar al doilea tur va avea loc pe 7 iulie.

Liderul RN, Jordan Bardella, a numit disparitatea o „dezavuare usturătoare” a lui Macron, spunând că rezultatele au marcat „ziua 1 a erei post-Macron”. Marine Le Pen, președintele grupului RN din Adunarea Națională, și Jean-Luc Mélenchon, liderul La France Insoumise, au sărbătorit rezultatele alegerilor și au salutat anunțul alegerilor anticipate.

Decizia de a organiza alegeri a fost o surpriză pentru observatorii externi și a fost considerată riscantă pentru majoritatea prezidențială a lui Emmanuel Macron, unii sugerând că Macron a dorit să forțeze o decizie între RN și opoziția lor, iar alții evaluând că Macron intenționează. pentru a câștiga majoritatea, pe liderul Renașterii, Stéphane Séjourné, încercând să-i ispitească pe titulari moderati atât de stânga, cât și de dreapta să se alăture alianței sale în comentariile făcute imediat după anunțarea dizolvării.

Campanie Calendar Termenul pentru înscrierea candidaților pentru primul tur de scrutin a fost de pe 12 iunie până pe 16 iunie, în timp ce termenul limită de înregistrare a candidaților pentru al doilea tur este 2 iulie. Campania oficială, în cadrul căreia trebuie respectate reglementările audiovizuale și electorale, a început pe 17 iunie.

Timpul extrem de scurt pentru pregătirea alegerilor a reprezentat provocări logistice semnificative, în special în Franța de peste mări, deoarece municipalitățile trebuiau să acopere singure costurile de organizare a scrutinului, pe lângă necesitatea de a recruta și forma voluntari pentru a conduce secțiile de votare. într-un timp relativ scurt.

Pentru cei înscriși pe listele electorale consulare, votul online pentru circumscripțiile electorale pentru rezidenții francezi de peste mări se desfășoară în perioada 25 iunie, la ora 12:00 CEST, până în 27 iunie, la ora 12:00 CEST, pentru primul tur și de la 3 iulie, la ora 12:00 CEST, până în 4 iulie. la ora 18:00 CEST pentru turul al doilea. Mulți dintre cei care au încercat să voteze pe 25 iunie au raportat că site-ul de votare nu a fost accesibil din cauza traficului ridicat.

Proteste

Pe 9 iunie, protestele au izbucnit imediat după anunțarea rezultatelor alegerilor europene, unde mai multe sute de oameni au demonstrat împotriva victoriei Adunării Naționale (RN) în Piața Republicii din Paris și au cerut o „unire a stângii” pentru următoarele alegeri legislative și câteva zeci de oameni au strigat lozinci anti-Jordan Bardella la Lille. Multe sindicate, grupuri studențești, grupuri pentru drepturile omului și partide politice au organizat mitinguri pentru a se opune politicilor antiimigrație și eurosceptice ale Adunării Naționale și pentru a promova „alternative progresiste pentru lumea muncii”. Partidele politice care au cerut mitinguri au inclus Partidul Socialist, Partidul Comunist, Ecologiștii și La France Insoumise, în timp ce grupurile sindicale care au cerut mitinguri au inclus Confederația Democrată Franceză a Muncii (CFDT), Confederația Generală a Muncii (CGT), Uniunea Sindicatelor Autonome, Fédération Syndicale Unitaire și Solidaires, promovând „cele mai mari” demonstrații posibile.

Pe 18 iunie, CGT a cerut alegătorilor să susțină alianța Noul Front Popular din stânga centrului, fiind prima dată când a emis instrucțiuni specifice de vot pentru un anumit candidat sau partid.

Partide și coaliții Noul Front Popular

Politicianul de stânga François Ruffin a cerut tuturor partidelor de stânga, inclusiv Verzilor, să formeze un „front popular” pentru a evita „cel mai rău” rezultat. Apelurile la unitate au fost, de asemenea, împărtășite de liderul Partidului Socialist (PS), Olivier Faure, liderul Verzilor Marine Tondelier și liderul Partidului Comunist Francez (PCF), Fabien Roussel. O scrisoare a 350 de intelectuali (inclusiv Esther Duflo și Annie Ernaux) care cer o unire a forțelor de stânga a fost publicată în Le Monde pe 10 iunie. Noul Front Popular a fost înființat în aceeași zi, reunind La France Insoumise (LFI), PS, Verzii, PCF, Place Publique și diverse alte forțe politice. Coaliția și-a dezvăluit platforma de campanie pe 14 iunie, care a inclus răsturnarea politicii de imigrație a lui Macron și reforma pensiilor, continuarea ajutorului militar pentru Ucraina și trimiterea forțelor de menținere a păcii pentru a asigura siguranța centralelor nucleare din Ucraina. NFP a mai anunțat propuneri bugetare care includ o taxă de solidaritate pe avere „cu componentă climatică” și o creștere cu 14% a salariului minim.

Pe 13 iunie, LFI, PS, Verzii și PCF au ajuns la un acord privind modul de alocare a celor 546 de circumscripții (inclusiv Franța metropolitană și alegătorii francezi care locuiesc în străinătate) între candidații pentru alegeri, obținând 229, 175, 92 și 50 de circumscripții, respectiv, cu aceste locuri împărțite între ele și forțele aliate. După protestele altor membri ai alianței, Adrien Quatennens, condamnat anterior pentru violență domestică, și-a retras candidatura în prima circumscripție a Nordului pe 16 iunie. Câțiva deputați actuali ai LFI care au criticat liderul Mélenchon – Alexis Corbière, Raquel Garrido, Hendrik Davi și Danielle Simonnet – care nu au fost renumiți în circumscripțiile lor sub umbrela Noului Front Popular, o decizie criticată atât de susținătorii lor, cât și de alți lideri de partid din cadrul alianței. Cu toate acestea, cei patru candidați și-au menținut candidaturile împotriva oponenților LFI din circumscripțiile lor. Nici Frédéric Mathieu, un alt critic al lui Mélenchon din cadrul LFI, nu a fost nominalizat și a optat să nu candideze pentru realegere.