Religia în Germania Nazistă s-a aflat sub imperativul conducerii naziste de a controla toate aspectele vieții publice și private în cel de-al Treilea Reich.Kirchen im NS Regime, dhm.de, Muzeul Istoric German din Berlin. Accesat la 23 iunie 2024. Populația țării era majoritar creștină. Un recensământ din mai 1939, la șase ani de la era nazistăJohnson, Eric (2000). Nazi terror: the Gestapo, Jews, and ordinary Germans New York: Basic Books, p. 10. după anexarea Austriei și CehoslovacieiIn 1930, Czechia had 8.3 million inhabitants: 78.5% Catholics, 10% Protestants (Hussites and Czech Brethren) and 7.8% irreligious or undeclared citizens. în Germania, indică că 54% din populație se considera protestantă, 41% se considera catolică, 3,5% se autodenumeau Gottgläubig; The Third Reich at War; Penguin Press; New York 2009, p. 546 (lit. „credincioși în Dumnezeu”), iar 1,5% ca „atei”. Protestanții erau suprareprezentați în cadrul Partidului Nazist, și al electoratului, iar catolicii erau subreprezentați.
Minoritățile religioase mai mici, precum Martorii lui Iehova și Credința Baháʼí, au fost interzise în Germania, în timp ce eradicarea iudaismului a fost încercată odată cu Holocaustul. Armata Salvării a dispărut din Germania, iar Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a fost interzisă pentru o scurtă perioadă, dar din cauza capitulării autorităților bisericești, a fost reînființată mai târziu. În mod similar, astrologii, vindecătorii, ghicitorii și vrăjitoria au fost interzise. Unele grupuri religioase minoritare au avut o relație mai complicată cu noul stat, cum ar fi Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (BDU), care și-a retras misionarii din Germania și Cehoslovacia în 1938. Filialele BDU germane au avut voie să funcționeze pe tot parcursul războiului, dar au fost forțate să facă unele schimbări în structura și învățăturile lor. Partidul Nazist a fost adesea în dezacord cu Papa, care a denunțat partidul susținând că are o fațadă anti-catolică.
În cadrul conducerii naziste existau opinii diferite cu privire la viitorul religiei în Germania. Radicalii anti-biserică îi includeau pe secretarul personal al lui Hitler, Martin Bormann, pe propagandistul Alfred Rosenberg și pe Heinrich Himmler. Unii naziști, precum , care a ocupat funcția de Ministru al Cultelor în timpul lui Hitler, promovau „Creștinismul Pozitiv”, o formă unic nazistă de creștinism care respingea originile evreiești ale creștinismului și Vechiul Testament descriind „adevăratul” creștinism ca o luptă împotriva evreilor, cu Iisus prezentat drept un arian.
Nazismul a dorit să transforme conștiința subiectivă a poporului german - atitudinile, valorile și mentalitățile sale - într-o „comunitate națională” unită și obedientă. Prin urmare, naziștii credeau că trebuie să înlocuiască loialitățile de clasă, religioase și regionale.Ian Kershaw; The Nazi Dictatorship: Problems and Perspectives of Interpretation; 4th Edn; Oxford University Press; New York; 2000; pp. 173–74 Sub procesul de (nazificare), Hitler a încercat să creeze o Biserică Protestantă Unificată a Reichului din cele 28 de biserici protestante existente în Germania. Planul a eșuat din cauza rezistenței Bisericii Mărturisitoare. Persecutarea Bisericii Catolice din Germania a urmat preluării naziste. Hitler a acționat rapid pentru a elimina catolicismul politic. În mijlocul hărțuirii Bisericii, a fost semnat concordatul Reichului cu Vaticanul în 1933, promițând respectarea autonomiei bisericești. Hitler a ignorat în mod repetat Concordatul, închizând toate instituțiile catolice ale căror funcții nu erau strict religioase. Clericii, călugărițele și liderii laici au fost vizați, cu mii de arestări în anii următori. Biserica Catolică a acuzat regimul de „ostilitate fundamentală față de Hristos și Biserica Sa”.Antisemitism, Christian Ambivalence and the Holocaust, p. xx Indiana University Press Mulți istorici cred că naziștii intenționau să elimine formele tradiționale ale creștinismului din Germania după victoria în război. Sharkey, Word for Word/The Case Against the Nazis; How Hitler's Forces Planned To Destroy German Christianity , The New York Times, 13 January 2002 The Nazi Master Plan: The Persecution of the Christian Churches , Rutgers Journal of Law and Religion, Winter 2001, publishing evidence compiled by the O.S.S. for the Nuremberg war-crimes trials of 1945 and 1946 Griffin, Roger Fascism's relation to religion in Blamires, Cyprian, World fascism: a historical encyclopedia, Volume 1, p. 10, ABC-CLIO, 2006: “There is no doubt that in the long run Nazi leaders such as Hitler and Himmler intended to eradicate Christianity just as ruthlessly as any other rival ideology, even if in the short term they had to be content to make compromises with it.” Mosse, George Lachmann, Nazi culture: intellectual, cultural and social life in the Third Reich, p. 240, Univ of Wisconsin Press, 2003: "Had the Nazis won the war their ecclesiastical policies would have gone beyond those of the German Christians, to the utter destruction of both the Protestant and the Catholic Church." Shirer, William L., Rise and Fall of the Third Reich: A History of Nazi Germany, pp. 240, Simon and Schuster, 1990: “And even fewer paused to reflect that under the leadership of Rosenberg, Bormann and Himmler, who were backed by Hitler, the Nazi regime intended eventually to destroy Christianity in Germany, if it could, and substitute the old paganism of the early tribal Germanic gods and the new paganism of the Nazi extremists.” Fischel, Jack R., Historical Dictionary of the Holocaust, p. 161, Rowman & Littlefield, 2020: “The objective was to either destroy Christianity and restore the German gods of antiquity or to turn Jesus into an Aryan.” Dill, Marshall, Germany: a modern history, p. 365, University of Michigan Press, 1970: “It seems no exaggeration to insist that the greatest challenge the Nazis had to face was their effort to eradicate Christianity in Germany or at least to subjugate it to their general world outlook.” Wheaton, Eliot Barculo The Nazi revolution, 1933–1935: prelude to calamity:with a background survey of the Weimar era, pp. 290, 363, Doubleday 1968: The Nazis sought "to eradicate Christianity in Germany root and branch." Bendersky, Joseph W., A concise history of Nazi Germany, p. 147, Rowman & Littlefield, 2007: “Consequently, it was Hitler's long range goal to eliminate the churches once he had consolidated control over his European empire.”
Context Creștinismul are rădăcini străvechi printre popoarele germanice, datând încă de la activitatea misionară a Sfântului Columban și a Sfântului Bonifaciu din secolele VI-VIII. Reforma, inițiată de Martin Luther în 1517, a împărțit populația germană între o majoritate de două treimi protestanți și o minoritate de o treime romano-catolici. Sudul și vestul au rămas predominant catolice, în timp ce nordul și estul au devenit în principal protestante.Encyclopædia Britannica Online - Germany : Religion ; web 23 May 2013 Biserica Catolică s-a bucurat de un anumit grad de privilegii în regiunea Bavariei, Rinului și Westfalia, precum și în unele zone din sud-vestul Germaniei, în timp ce în nordul protestant, catolicii au suferit o oarecare discriminare.United States Holocaust Memorial Museum, @ushmm.org See Churches in Nazi GermanyLewy, Gunther, The Catholic Church and Nazi Germany, 1964, First Da Capo Press, pp. 342–45
Kulturkampf („Lupta culturală”) a lui Bismarck din 1871–1878 a reprezentat o încercare de a impune o viziune protestantă asupra naționalismului german. Aceasta a combinat anticlericalismul cu suspiciunea față de populația catolică, a cărei loialitate era presupusă a fi mai degrabă cu Austria și Franța decât cu noul Imperiu German. Partidul Centrului se formase în 1870, inițial pentru a reprezenta interesele religioase ale catolicilor și protestanților, însă Kulturkampf l-a transformat în „vocea politică a catolicilor”,Shelley Baranowski; Nazi Empire - German Colonialism and Imperialism from Bismarck to Hitler; Cambridge University Press; 2011; pp. 18–19 „Lupta culturală” a lui Bismarck a eșuat în tentativa sa de a elimina instituțiile catolice din Germania sau conexiunile puternice ale acestora dincolo de granițe, în special cu diverse misiuni internaționale și cu Roma.Encyclopædia Britannica Online: Blessed Clemens August, Graf von Galen; web Apr 2013.
Pe parcursul secolului al XIX-lea, atât ascensiunea studiilor istorico-critice ale Bibliei, și ale lui Iisus de către David Strauss, Ernest Renan și alții, cât și progresele în științele naturale, în special în domeniul biologiei evolutive prin Charles Darwin, Ernst Haeckel și alții, opoziția față de circumstanțele socioeconomice opresive de către Karl Marx, Friedrich Engels și alții, precum și creșterea bisericilor mai liberale și mai progresiste, au dus la o critică crescândă a dogmelor bisericilor tradiționale. Aceste mișcări au determinat numeroși cetățeni germani să respingă conceptele teologice tradiționale și fie să urmeze forme liberale ale religiei, fie să o abandoneze cu totul. Până în 1859, aceștia înființaseră Uniunea Comunităților Religioase Libere din Germania () o asociație a persoanelor care se consideră religioase fără a adera la o biserică instituționalizată sau la un cult preoțesc. În 1881, la Frankfurt pe Main, a înființat Liga Liber-Cugetătorilor Germani (Deutscher Freidenkerbund) ca prima organizație germană pentru atei și agnostici. În 1892 a fost formată Freidenker-Gesellschaft, iar în 1906 .
În 1933, cu 5 ani înainte de anexarea Austriei la Germania, populația Germaniei era formată aproximativ din 67% protestanți și 33% catolici, în timp ce populația evreiască era sub 1%.[sursă mai bună necesară] +Statisticile religioase ale Germaniei, 1910–1939 An Populația totală Protestanți Romano-catolici Alții (inclusiv evrei) Evrei 1910 a 64.926.000 39.991.000 (61,6%) 23.821.000 (36,7%) 1.113.000 (1,7%) 615.000 (1,0%) 1925 b 62.411.000 40.015.000 (64,1%) 20.193.000 (32,4%) 2.203.000 (3,5%) 564.000 (0,9%) 1933 b 65.218.000 40.865.000 (62,7%) 21.172.000 (32,5%) 3.181.000 (4,8%) 500.000 (0,8%) 1933 b 65.218.000 43.696.060 (67,0%) 21.521.940 (33,0%) - (<1%) - (<1%) 1939 b 69.314.000 42.103.000 (60,8%) 23.024.000 (33,2%) 4.188.000 (6,0%) 222.000 (0,3%) 1939 c 79.375.281 42.862.652 (54,0%) 31.750.112 (40,0%) 4.762.517 (6,0%) d - A. Granițele Imperiului German. b. Granițele Republicii Weimar, adică granițele de stat germane de la 31 decembrie 1937. c. Granițele Germaniei Naziste în mai 1939. Date oficiale ale recensământului. d. Inclusiv Gottgläubig la 3,5%, persoanele nereligioase la 1,5% și alte credințe la 1,0%.
Tendințe confesionale în perioada nazistă +Numerele celor care părăsesc Biserica 1932–1944In full thousand, rounded down. Numbers for Protestantism and Catholicism are approximates. Source: Granzow et al. 2006: 40, 207 An Catolic Protestant Total 1932 52.000 225.000 277.000 1933 34.000 57.000 91.000 1934 27.000 29.000 56.000 1935 34.000 53.000 87.000 1936 46.000 98.000 144.000 1937 104.000 338.000 442.000 1938 97.000 343.000 430.000 1939 95.000 395.000 480.000 1940 52.000 160.000 212.000 1941 52.000 195.000 247.000 1942 37.000 105.000 142.000 1943 12.000 35.000 49.000 1944 6.000 17.000 23.000