Viziunile religioase și filozofice ale lui Albert Einstein

miniatura|Albert Einstein, 1921 Viziunile religioase ale lui Albert Einstein au fost studiate pe scară largă și adesea interpretate în mod eronat. Albert Einstein a afirmat: „Cred în Dumnezeul lui Spinoza”, ceea ce indică o concepție despre divinitate care nu se încadrează în tradițiile religioase convenționale. El nu credea într-un care intervine în soarta și acțiunile ființelor umane, o astfel de concepție fiind descrisă de el drept naivă.Calaprice, Alice (2000). The Expanded Quotable Einstein. Princeton: Princeton University Press, p. 218. Totuși, a precizat că „nu sunt ateu”,Isaacson, Walter (2008). Einstein: His Life and Universe. New York: Simon and Schuster, p. 390. preferând să se descrie ca agnosticCalaprice, Alice (2010). The Ultimate Quotable Einstein. Princeton NJ: Princeton University Press, p. 340. sau drept „necredincios religios”. În alte interviuri, a sugerat că acceptă existența unui „legislator” care stabilește legile universului. Einstein a afirmat, de asemenea, că nu credea în viața de după moarte, adăugând că „o viață este suficientă pentru mine”.Isaacson, Walter (2008). Einstein: His Life and Universe. New York: Simon and Schuster, p. 461. El a fost implicat în activitatea mai multor grupuri umanisteDowbiggin, Ian (2003). A Merciful End. New York: Oxford University Press, p. 41.Einstein, Albert (1995). Ideas And Opinions. New York: Random House, p. 62. și a respins ideea unui conflict fundamental între știință și religie, susținând că ceea ce el numea „religie cosmică” este compatibilă cu cercetarea științifică.Calaprice, Alice (2005). The Einstein Almanac. Baltimore: JHU Press, p. 91.

Credințe religioase Einstein a declarat: „Eu nu sunt un ateu și nu cred că mă pot numi un panteist. Eu cred în Dumnezeul lui Spinoza, care se revelează în armonia ordonată a tot ceea ce există, nu într-un Dumnezeu care se ocupă de soarta și acțiunile ființelor umane.” El considera problema lui Dumnezeu drept „cea mai dificilă din lume”, o întrebare care nu poate primi un răspuns simplu, afirmativ sau negativ, și a recunoscut că aceasta este prea vastă pentru capacitatea limitată de înțelegere a minții umane.Viereck, George Sylvester (1930). Glimpses of the Great. New York: The Macaulay Company, pp. 372–373.

Einstein și-a expus concepția despre relația dintre știință, filozofie și religie în prelegeri susținute în 1939 și 1941, subliniind că activitatea științifică autentică este animată de o profundă aspirație către adevăr și înțelegere, aspirație pe care o asocia, într-un sens larg, cu sfera religioasă. În viziunea sa, cunoașterea faptelor nu oferă în mod direct răspunsuri la întrebările privind scopurile și valorile umane, acestea fiind modelate în cadrul tradițiilor culturale și religioase ale societății.

Copilăria timpurie Einstein a fost crescut de părinți evrei laici și a urmat o școală publică catolică locală din München.Baierlein, Ralph (1992). Newton to Einstein. Cambridge: Cambridge University Press, pp. 201–202. În notele sale autobiografice, Einstein a scris că și-a pierdut treptat credința la începutul copilăriei:... Am ajuns – copilul unor părinți complet nereligioși (evrei) – la o profundă religiozitate, care însă s-a încheiat brusc la vârsta de doisprezece ani. Prin lecturarea cărților științifice populare am ajuns curând la convingerea că multe dintre relatările Bibliei nu pot fi adevărate. Consecința a fost o izbucnire intensă, aproape fanatică, de gândire liberă, însoțită de impresia că tinerii sunt înșelați în mod deliberat de stat prin minciuni; aceasta a fost o impresie zdrobitoare. Neîncrederea față de orice formă de autoritate a rezultat din această experiență, precum și o atitudine sceptică față de convingerile dominante în orice mediu social — o atitudine care nu m-a părăsit niciodată, deși ulterior a fost temperată de o mai bună înțelegere a legăturilor de cauzalitate.Îmi este destul de clar că paradisul religios al tinereții, astfel pierdut, a constituit o primă încercare de a mă elibera de lanțurile „pur personalului”, de o existență dominată de dorințe, speranțe și sentimente primitive. Dincolo se afla această lume imensă, care există independent de noi, ființele umane, și care stă în fața noastră ca o mare enigmă eternă, cel puțin parțial accesibilă observației și gândirii noastre. Contemplarea acestei lumi s-a dovedit a fi o eliberare și am observat curând că mulți dintre oamenii pe care învățasem să îi apreciez și să îi admir își găsiseră libertatea și siguranța interioară în cercetarea ei. Înțelegerea intelectuală a acestei lumi extra-personale, în limitele capacităților noastre, s-a conturat în mintea mea, pe jumătate conștient și pe jumătate inconștient, ca un scop suprem. La fel de motivante erau și oamenii din prezent și din trecut, precum și cunoștințele pe care le dobândiseră, prieteni care nu puteau fi pierduți. Drumul spre acest paradis nu era la fel de confortabil și atrăgător ca drumul spre paradisul religios, dar s-a dovedit a fi demn de încredere și nu am regretat niciodată că l-am ales.

Dumnezeu personal Einstein și-a exprimat cu privire la existența unui zeu antropomorf, precum Dumnezeul religiilor avraamice, descriind adesea această concepție ca fiind „naivă” și „copilăroasă”.Gilmore, Michael R. (1997). "Einstein's God: Just What Did Einstein Believe About God?" 5 (2): 64; also July 2, 1945 letter to Guy Raner Jr. Într-o scrisoare din 1947, el a afirmat că „ideea unui Dumnezeu personal este un concept antropologic pe care nu îl pot lua în serios”.Hoffmann, Banesh (1972). Albert Einstein Creator and Rebel. New York: New American Library, p. 95. Într-o scrisoare către Beatrice Frohlich din 17 decembrie 1952, Einstein a declarat: „Ideea unui Dumnezeu personal este destul de străină pentru mine și pare chiar naivă”.Calaprice, Alice (2000). The Expanded Quotable Einstein. Princeton: Princeton University Press, p. 217. Einstein Archives 59-797.

Încurajat de colegul său L. E. J. Brouwer, Einstein a citit cartea filozofului Choose Life,Gutkind, Eric (1952). Choose Life: The Biblical Call to Revolt. New York: Henry Schuman Press. o lucrare despre relația dintre revelația evreiască și lumea modernă. La 3 ianuarie 1954, Einstein i-a trimis lui Gutkind un răspuns în care scria: „Cuvântul Dumnezeu nu este pentru mine decât expresia și produsul slăbiciunilor umane, iar Biblia o colecție de legende onorabile, dar încă primitive, totuși destul de copilărești..... Pentru mine, religia evreiască, ca toate celelalte religii, este o întrupare a celor mai infantile superstiții”.Randerson, James (2008). "Childish superstition: Einstein's letter makes view of religion relatively clear", The Guardian (May 13). Concerns have been raised over The Guardians English translation. Original letter (handwriting, German). . În 2018, scrisoarea sa către Gutkind a fost vândută pentru 2,9 milioane de dolari.

La 22 martie 1954, Einstein a primit o scrisoare de la Joseph Dispentiere, un imigrant italian care lucra ca mașinist experimental în New Jersey. Dispentiere s-a declarat ateu și s-a arătat dezamăgit de un reportaj care îl prezenta pe Einstein drept religios în sens convențional. Einstein a răspuns la 24 martie 1954: În cartea sa Idei și Opinii (1954), Einstein a scris: „În lupta pentru binele etic, profesorii de religie trebuie să aibă statura de a renunța la doctrina unui Dumnezeu personal, adică la acea sursă de frică și speranță care, în trecut, a conferit o putere atât de mare preoților”. În decembrie 1922, Einstein a afirmat despre ideea unui salvator: „Tradițiile denominaționale pot fi considerate de mine doar din punct de vedere istoric și psihologic; ele nu au nicio altă semnificație”.Jammer, Max (2011). Einstein and Religion: Physics and Theology. Princeton NJ: Princeton University Press, p. 75.

Panteismul și Dumnezeul lui Spinoza Einstein a explorat ideea că natura lui Dumnezeu nu poate fi pe deplin înțeleasă de oameni. Într-un interviu publicat în cartea lui Glimpses of the Great (1930), el a fost întrebat dacă se consideră panteist. Einstein a răspuns:Întrebarea ta este cea mai dificilă din lume. Nu este o întrebare la care pot răspunde pur și simplu cu da sau nu. Nu sunt ateu. Nu știu dacă mă pot defini ca panteist. Problema este prea vastă pentru mintea noastră limitată. Nu pot răspunde printr-o parabolă? Mintea umană, oricât de bine pregătită, nu poate înțelege universul. Suntem în poziția unui copil mic care intră într-o bibliotecă uriașă, ai cărei pereți sunt acoperiți până la tavan cu cărți în multe limbi diferite. Copilul știe că cineva trebuie să fi scris acele cărți. Nu știe cine sau cum. Nu înțelege limbile în care sunt scrise. Copilul observă un plan clar în aranjamentul cărților, o ordine misterioasă pe care nu o înțelege, ci doar o intuiește vag. Aceasta mi se pare a fi atitudinea minții umane, chiar și a celei mai cultivate, față de Dumnezeu. Vedem un univers minunat ordonat, care respectă anumite legi, dar înțelegem aceste legi doar vag. Mințile noastre limitate nu pot înțelege forța misterioasă care guvernează constelațiile. Sunt fascinat de panteismul lui Spinoza. Admir și mai mult contribuțiile sale la gândirea modernă. Spinoza este cel mai mare dintre filozofii moderni, deoarece este primul care tratează sufletul și corpul ca o unitate, nu ca două lucruri separate.G. S. Viereck, Glimpses of the Great (Macauley, New York, 1930), pp. 372–373. Einstein a declarat, de asemenea: „Părerile mele sunt apropiate de cele ale lui Spinoza: admirație pentru frumusețea și credința în simplitatea logică a ordinii pe care o putem înțelege cu umilință și doar imperfect. Cred că trebuie să ne mulțumim cu cunoștințele și înțelegerea noastră imperfecte și să tratăm valorile și obligațiile morale ca pe o problemă pur umană — cea mai importantă dintre toate problemele umane”.Holton, G. J. și Yehuda Elkana (1997). Albert Einstein: Historical and Cultural Perspectives. New York: Dover Publications, p. 309.

La 24 aprilie 1929, Einstein l-a telegrafiat în germană pe rabinul : „Cred în Dumnezeul lui Spinoza, care se revelează în armonia a tot ceea ce există, nu într-un Dumnezeu care se ocupă de soarta și faptele omenirii”.Isaacson, Walter (2008). Einstein: His Life and Universe. New York: Simon and Schuster, pp. 388–389. El a dezvoltat această idee și în răspunsurile oferite revistei japoneze în 1923:Cercetarea științifică poate reduce superstiția, încurajând oamenii să gândească și să privească lucrurile în termeni de cauză și efect. Desigur, o convingere asemănătoare unui sentiment religios, privind raționalitatea și inteligibilitatea lumii, stă în spatele oricărei activități științifice de nivel înalt. [...] Această credință profundă, legată de un sentiment intens, într-o minte superioară care se revelează în lumea experienței, reprezintă concepția mea despre Dumnezeu. În limbaj obișnuit, aceasta poate fi descrisă drept „panteistă” (Spinoza).Einstein, Albert (2010). Ideas and Opinions. New York: Three Rivers Press, p. 262.

Agnosticismul și ateismul Einstein a afirmat că ar putea fi numit mai degrabă agnostic decât ateu, declarând: „Am spus în mod repetat că, în opinia mea, ideea unui este una copilărească. M-ați putea numi agnostic, dar nu împărtășesc spiritul de cruciadă al ateului profesionist, a cărui fervoare provine în mare parte dintr-un act dureros de eliberare de capcanele îndoctrinării religioase din tinerețe. Prefer o atitudine de umilință, corespunzătoare slăbiciunii înțelegerii noastre intelectuale a naturii și a propriei noastre ființe”. Într-un interviu publicat de poetul german , Einstein a declarat: „Nu sunt ateu”. Potrivit , Einstein ar fi spus: „Având în vedere armonia cosmosului pe care o pot recunoaște, cu mintea mea umană limitată, există încă oameni care afirmă că nu există Dumnezeu. Ceea ce mă irită cu adevărat este faptul că mă citează pentru a susține astfel de puncte de vedere”.Clark, Ronald W. (1971). Einstein: The Life and Times. New York: World Publishing Company, p. 425.