dreapta|miniatura| Śmierć („Moartea”), o pictură din 1902 de Jacek Malczewski Conștiința după moarte este un subiect adesea discutat în societate și cultură, iar credința într-o formă de viață după moarte constituie un element central în multe religii. Cu toate acestea, cercetările științifice au evidențiat o legătură strânsă între funcțiile fiziologice ale creierului, a căror încetare definește moartea cerebrală, și stările de conștiință.

Neuroștiință Neuroștiința este un domeniu interdisciplinar vast, bazat pe premisa fundamentală că toate comportamentele și procesele cognitive, care constituie mintea, își au originea în structura și funcția sistemului nervos, în special în creier. Din această perspectivă, mintea poate fi considerată un ansamblu de operațiuni realizate de creier.Kandel, ER; Schwartz JH; Jessell TM; Siegelbaum SA; Hudspeth AJ. "Principles of Neural Science, Fifth Edition" (2012).Squire, L. et al. "Fundamental Neuroscience, 4th edition" (2012).. "Neuroimaging and the "Complexity" of Capital Punishment" (2007).Eric R. Kandel, M.D. "A New Intellectual Framework for Psychiatry" (1998).

Există multe dovezi care susțin acest punct de vedere, cum ar fi:

Corelații neuroanatomice: În cadrul neuroimagisticii, oamenii de știință folosesc diverse metode de neuroimagistică funcțională pentru a măsura aspecte ale funcției cerebrale care se corelează cu anumite stări mentale sau procese. Manipulări experimentale: Studiile corelaționale de neuroimagistică nu pot stabili dacă activitatea neuronală joacă un rol cauzal în apariția proceselor mentale (corelația nu implică cauzalitate), nici dacă activitatea neuronală este necesară sau suficientă pentru ca aceste procese să apară. Identificarea cauzalității și a condițiilor necesare și suficiente necesită manipulări experimentale explicite ale activității respective. Dacă manipularea activității cerebrale modifică conștiința, atunci se poate deduce un rol cauzal pentru acea activitate cerebrală.Max Velmans, Susan Schneider. "The Blackwell Companion to Consciousness" (2008). p. 560. Două dintre cele mai comune tipuri de experimente de manipulare sunt experimentele de pierdere a funcției și cele de câștig de funcție. Într-un experiment de pierdere a funcției (cunoscut și sub numele de „necesitate”), o parte a sistemului nervos este diminuată sau îndepărtată în încercarea de a determina dacă este necesară pentru ca un anumit proces să aibă loc. În contrast, un experiment de câștig de funcție (cunoscut și sub numele de „suficiență”) implică creșterea unui aspect al sistemului nervos peste nivelul normal.Matt Carter, Jennifer C. Shieh. "Guide to Research Techniques in Neuroscience" (2009). Manipularea activității cerebrale poate fi realizată în mai multe moduri:

Manipularea farmacologică: Aceasta implică utilizarea diverselor medicamente care modifică activitatea neuronală prin interferența cu neurotransmisia, rezultând în schimbări ale percepției, stării de spirit, conștiinței, cogniției și comportamentului. Medicamentele psihoactive sunt clasificate în diferite grupe în funcție de efectele lor farmacologice: Euforizante: Induc sentimente de euforie. Stimulante: Îmbunătățesc temporar funcțiile mentale sau fizice. Depresive: Deprimă sau reduc excitarea sau stimularea. Halucinogene: Pot provoca halucinații, anomalii de percepție și alte modificări substanțiale subiective ale gândurilor, emoțiilor și conștiinței. Stimulările electrice și magnetice: Acestea folosesc diverse metode și tehnici electrice, cum ar fi stimularea magnetică transcraniană. Într-o revizuire cuprinzătoare a rezultatelor stimulării electrice a creierului (EBS) obținute în ultimii 100 de ani, neurologii Aslihan Selimbeyoglu și Josef Parvizi au compilat o listă cu numeroase fenomene subiective experiențiale și modificări comportamentale cauzate de stimularea electrică a cortexului cerebral sau a nucleelor subcorticale la subiecți umani treji și conștienți. Manipularea optogenetică: Implică utilizarea luminii pentru a controla neuronii care au fost sensibilizați genetic la lumină.

Simptomele leziunii cerebrale: Examinarea studiilor de caz, cum ar fi cazul lui Phineas Gage, și a leziunilor reprezintă surse valoroase de informații despre impactul deteriorării cerebrale asupra funcțiilor mentale. O varietate de simptome au fost documentate în literatura de specialitate."Severe TBI Symptoms""Symptoms of Brain Injury" Dezvoltarea mentală și corelația cu dezvoltarea creierului: Creierul se dezvoltă conform unei secvențe complexe de etape, iar această dezvoltare este strâns legată de apariția diverselor capacități mentale."Cognitive Development and Aging: A Life Span Perspective""Adolescent Brains Are A Work In Progress""Blossoming brains" Perturbările în procesul de creștere și dezvoltare a creierului pot duce la apariția diferitelor tulburări de neurodezvoltare.

Moartea

Moartea reprezintă sfârșitul permanent al tuturor funcțiilor biologice care susțin viața unui organism. Nu mai este definită doar prin încetarea bătăilor inimii (stop cardiac) și a respirației, deoarece resuscitarea cardiopulmonară (RCP) și defibrilarea promptă pot, uneori, să le repornească pe ambele. În medicina modernă, atunci când este necesară o definiție clară a momentului morții, medicii și legiștii se bazează de obicei pe conceptul de moarte cerebrală sau moarte biologică pentru a declara o persoană decedată. Moartea cerebrală este definită ca pierderea totală și ireversibilă a funcțiilor creierului, inclusiv a activității involuntare necesare pentru menținerea vieții.

Experiență aproape de moarte (NDE)

O experiență aproape de moarte (NDE) este o experiență personală asociată cu moartea iminentă, care include o varietate de senzații posibile. Unele interpretări din domeniul neuroștiinței sugerează că NDE poate fi o stare halucinatorie provocată de diverși factori neurologici, cum ar fi anoxia cerebrală, hipercarbia, activitatea anormală a lobilor temporali și leziunile cerebrale. Cu toate acestea, natura exactă a acestor experiențe nu este acceptată universal., Sebastian Dieguez. "Leaving Body and Life Behind: Out-of-Body and Near-Death Experience" (2009).Elizabeth Kübler Ross, Questions and Answers on Death and Dying: A Memoir of Living and Dying, Macmillan, 1976. .

Filozofie Filozofia modernă Există o viziune bazată pe întrebarea filosofică a identității personale, denumită individualism deschis de Daniel Kolak, care ajunge la concluzia că experiența conștientă individuală este iluzorie, iar pentru că conștiința continuă după moarte în toate ființele conștiente, tu nu mori. Această poziție ar fi fost susținută de fizicieni precum Erwin Schrödinger și Freeman J. Dyson.

Anumite probleme apar în legătură cu ideea ca o anumită persoană să continue să existe după moarte. Peter van Inwagen, în argumentul său despre înviere, remarcă faptul că materialistul trebuie să aibă un anumit tip de continuitate fizică. John Hick ridică, de asemenea, întrebări cu privire la identitatea personală în cartea sa, Moartea și viața eternă, folosind exemplul unei persoane care încetează să existe într-un loc, în timp ce o replică exactă apare în altul. Dacă replica ar avea toate aceleași experiențe, trăsături și înfățișări fizice ca prima persoană, i-am atribui cu toții aceeași identitate celei de-a doua, potrivit lui Hick.

Unii filosofi au folosit briciul lui Occam pentru a argumenta împotriva existenței unei vieți de apoi.

Filozofia procesului În modelul panenteist al filozofiei și teologiei procesului, scriitorii Alfred North Whitehead și Charles Hartshorne au respins ideea că universul este alcătuit din substanță, afirmând în schimb că realitatea este compusă din experiențe vii (ocazii de experiență). Potrivit lui Hartshorne, oamenii nu experimentează nemurirea subiectivă (sau personală) în viața de apoi, dar au nemurire obiectivă, deoarece experiențele lor trăiesc pentru totdeauna în Dumnezeu, care conține tot ceea ce a fost. Totuși, alți filosofi ai procesului, precum David Ray Griffin, au scris că oamenii pot avea experiență subiectivă după moarte.David Griffin, "The Possibility of Subjective Immortality in Whitehead's Philosophy," in The Modern Schoolman, LIII, November. 1975, pp. 39–51.What Is Process Theology? by Robert B. Mellert

Note

Bibliografie Martin, Michael; Augustine, Keith. (2015). Mitul unei vieți de apoi: cazul împotriva vieții de după moarte. Rowman și Littlefield. ISBN 978-0-8108-8677-3 ; . (2009). Neurologia conștiinței: neuroștiință cognitivă și neuropatologie . Presa Academică. ISBN978-0-12-374168-4 „Ce se întâmplă cu conștiința când murim”. .

Vezi și

Sine Senescență, îmbătrânirea biologică

Categorie:Moarte Categorie:Conștiință Categorie:Viața de după moarte