Cianurile sunt substanțe chimice care conțin cel putin un grup cian (C≡N), care constă într-un atom de carbon în legătură triplă cu unul de azot. Anionul CN- este de asemenea cunoscut ca ion cianură. Cianurile metalelor alcaline sunt cunoscute ca fiind otrăvuri, în acest scop folosindu-se în principal cianură de potasiu (KCN).
Etimologia termenului
Cuvântului cianură își are originea în grecescul κυανóς (albastru). Acest nume se datorează acidului cianhidric (germ. Blausäure, acid albastru), care a fost sintetizat prin tratarea albastrului prusic cu acid.
Caracteristici
Acidul cianhidric (HCN) are un miros vag de migdală, pe care, datorită conformației genetice, unii oameni nu îl pot percepe.Ereditatea mendeliană la oameni, online Inabilitatea de a mirosi cianura În aer cu umiditate ridicată, sărurile acidului cianhidric capătă și ele același miros caracteristic, datorită formării acestuia prin reacția de hidroliză: NaCN + H2O → HCN + NaOH KCN + H2O → HCN + KOH
Întrebuințări
Cianura este una din cele mai periculoase otrăvuri. Ingerarea unei mici cantități de cianură solidă sau compus de gaz rezultă în moartea instantanee, din cauza blocării arterelor prin formarea cheagurilor de sânge, provocând asfel o moarte dureroasă, cu contracții musculare involuntare, convulsii și colaps.
Toxicitate
Multe cianuri sunt extrem de toxice. Dintre cianuri, compusul cel mai periculos este acidul cianhidric, care, pentru că este un gaz la temperatură și presiune normală, poate fi inhalat. Ingestia orală a unei cantități foarte mici - de obicei 200 mg - de cianură solidă (sau soluție) sau expunerea intr-o atmosferă ce conține 270 ppm de cianură poate duce rapid (câteva minute) la moarte., Chapter 163, page 939
Dezastre ecologice Scurgerea de cianură de la Baia Mare (2000)
Vezi și Cianurare
Note
Categorie:Anioni