miniatura|Imagine falsă, generată de inteligență artificială, a semnului Hollywood în timpul incendiilor de vegetație din California din 2025.Dezinformarea este informația falsă sau înșelătoare răspândită în mod deliberat pentru a înșela oamenii sau pentru a obține un câștig economic ori politic și care poate cauza prejudicii publice. Dezinformarea este o activitate ostilă și orchestrată în care actorii folosesc înșelăciuni strategice și tactici de manipulare mediatică pentru a-și atinge scopuri politice, militare sau comerciale. Ea se pune în aplicare prin campanii coordonate care folosesc mai multe strategii retorice și forme de cunoaștere, printre care nu doar minciuni, ci și adevăruri, semiadevăruri și judecăți de valoare, pentru a exploata și amplifica războaiele culturale și alte controverse legate de identitate.
Prin contrast, informarea greșită se referă la inexactități care provin dintr-o eroare neintenționată. Informarea greșită poate fi folosită pentru a crea dezinformare atunci când o informație greșită cunoscută este diseminată intenționat. „Știrile false” au fost uneori clasificate ca un tip de dezinformare, deși cercetătorii disting între cele două concepte. Unii cercetători au atras atenția asupra folosirii termenului în scrierea academică din cauza lipsei sale de precizie și a utilizării sale disputate în discursul public și politic despre acoperirea mediatică a informației. Alții observă că el continuă să fie folosit atât pentru informații demonstrabil false sau înșelătoare, cât și, mai larg, în comunicarea politică, unde sensul și implicațiile sale rămân dezbătute.
Etimologie miniatura|Etimologia cuvântului disinformation după H. Newman, publicată în Journal of Information Warfare în 2021. Elemente ale cuvântului își au originea în familia de limbi indo-europene. Prefixele latine „dis” și „in” pot fi considerate ambele cu rădăcini indo-europene, în timp ce originea lui „forma” este considerabil mai obscură; ea ar putea proveni din conceptul aristotelic μορφή (morphe), potrivit căruia ceva devine un „lucru” atunci când are „formă” sau substanță. Cuvântul englezesc disinformation provine din aplicarea prefixului latin dis- la information, cu sensul de „inversare sau eliminare a informației”. Cuvântul, rar folosit, apărea tipărit cu acest sens cel puțin din 1887. Unii îl consideră o traducere-împrumut a cuvântului rusesc , transliterat ca dezinformatsiya, derivat, se pare, din denumirea unei secții de propagandă neagră a KGB. Planificatorii sovietici din anii 1950 defineau dezinformarea drept „diseminarea (în presă, la radio etc.) de rapoarte false menite să inducă în eroare opinia publică”.
Termenul disinformation a apărut prima dată în dicționare în anul 1985, mai exact în Webster's New College Dictionary și American Heritage Dictionary. După ce termenul sovietic a devenit larg cunoscut în anii 1980, vorbitorii nativi de engleză i-au lărgit sensul, incluzând „orice comunicare guvernamentală (fățișă sau ascunsă) care conține material intenționat fals și înșelător, combinat adesea selectiv cu informații reale, și care urmărește să inducă în eroare și să manipuleze fie elitele, fie un public de masă”.
Până în 1990, folosirea termenului disinformation se impusese pe deplin în limba engleză, în lexicul politicii. Până în 2001, termenul ajunsese să fie cunoscut ca o formulare mai civilizată pentru a spune că cineva minte. Stanley B. Cunningham scria în cartea sa din 2002, The Idea of Propaganda, că disinformation ajunsese să fie folosit pe scară largă ca sinonim pentru propagandă.
Operaționalizare Centrul Shorenstein de la Universitatea Harvard definește cercetarea dezinformării ca un domeniu academic care studiază „răspândirea și impactul informării greșite, al dezinformării și al manipulării mediatice”, inclusiv „modul în care se răspândește prin canale online și offline, de ce oamenii sunt predispuși să creadă informații proaste și strategiile eficiente de atenuare a impactului acestora”. Potrivit unui articol de cercetare din 2023 publicat în New Media & Society, dezinformarea circulă pe rețelele de socializare prin campanii de înșelare puse în aplicare în mai multe moduri, printre care astroturfing-ul, teoriile conspirației, clickbait-ul, războaiele culturale, camerele de ecou, farsele, știrile false, propaganda, pseudoștiința și zvonurile. Glosar de termeni-cheie legați de dezinformare și informare greșităTermenDescriereTermenDescriereAstroturfingCampanie coordonată central care imită activismul de bază, participanții pretinzând că sunt cetățeni obișnuițiȘtiri falseGen: crearea deliberată de pseudojurnalism. Etichetă: instrumentalizarea termenului pentru a delegitima presaTeorii ale conspirațieiRespingeri ale relatărilor oficiale care propun explicații alternative în care indivizi sau grupuri acționează în secretSpălarea verdeComunicare înșelătoare care îi face pe oameni să creadă că o companie este responsabilă față de mediu, deși nu esteClickbaitFolosirea deliberată de titluri și miniaturi înșelătoare pentru a crește traficul online în scop de profit sau popularitatePropagandăComunicare de masă organizată, cu o agendă ascunsă, care urmărește să conformeze convingerile și acțiunile ocolind raționamentul individualRăzboaie culturaleFenomen în care mai multe grupuri de oameni, cu valori adânc înrădăcinate, încearcă să direcționeze politica publică în mod conflictualPseudoștiințăRelatări care pretind puterea explicativă a științei, îi împrumută limbajul și legitimitatea, dar se abat substanțial de la criteriile ei de calitateDoxingFormă de hărțuire online care încalcă limitele intimității prin dezvăluirea de informații menite să provoace victimei un prejudiciu fizic și onlineZvonuriRelatări neîntemeiate care circulă fără a fi coroborate sau validateCameră de ecouMediu epistemic în care participanții întâlnesc convingeri și opinii care coincid cu ale lorTrollingGrupuri de influenceri digitali în rețea care operează „armate de clicuri” menite să mobilizeze sentimentul publicFarsăRelatări în care fapte false sunt prezentate ca legitimeLegende urbanePovești moralizatoare, durabile, despre intruși care încalcă limite și despre consecințele grave care urmează Pentru a distinge între termeni asemănători, printre care informarea greșită și malinformarea, cercetătorii convin asupra următoarelor definiții: (1) dezinformarea este diseminarea strategică de informații false cu intenția de a cauza prejudicii publice;Center for Internet Security. (3 octombrie 2022). „Essential Guide to Election Security: Managing Mis-, Dis-, and Malinformation”. Site-ul CIS , accesat la 18 decembrie 2023. (2) informarea greșită reprezintă răspândirea neintenționată de informații false; iar (3) malinformarea este informația factuală diseminată cu intenția de a cauza prejudicii, termeni prescurtați „DMMI”.
În anul 2019, Camille François a conceput cadrul „ABC” de înțelegere a diferitelor modalități de dezinformare online:
Actori manipulatori, care „se implică în cunoștință de cauză și cu intenție clară în campanii virale de înșelare” ce sunt „ascunse, menite să ascundă identitatea și intenția actorului care le orchestrează”. Exemplele includ persoane precum Guccifer 2.0, trolii de internet, presa de stat și operativii militari. Comportament înșelător, care „cuprinde varietatea de tehnici pe care actorii înșelării virale le pot folosi pentru a spori și exagera raza de acțiune, viralitatea și impactul campaniilor lor”. Exemplele includ fermele de troli, boții de internet, astroturfing-ul și interacțiunea plătită. Conținut dăunător, care include informarea greșită din domeniul sănătății, media manipulată precum deepfake-urile, hărțuirea online, extremismul violent, discursul instigator la ură sau terorismul.
În 2020, Brookings Institution a propus modificarea acestui cadru pentru a include Distribuția, definită prin „protocoalele tehnice care activează, constrâng și modelează comportamentul utilizatorului într-un spațiu virtual”. În mod similar, Carnegie Endowment for International Peace a propus adăugarea Gradului („distribuția conținutului și publicul pe care îl atinge”) și a Efectului („cât de mare este amenințarea pe care o reprezintă un caz dat”).
Comparații cu propaganda Măsura în care dezinformarea și propaganda se suprapun face obiectul unei dezbateri. Unii (precum Departamentul de Stat al Statelor Unite) definesc propaganda drept folosirea de argumente iraționale fie pentru a promova, fie pentru a submina un ideal politic, iar dezinformarea o folosesc ca denumire alternativă pentru propaganda care subminează, în timp ce alții le consideră concepte cu totul separate. O distincție răspândită susține că dezinformarea descrie și mesajele motivate politic, concepute explicit pentru a genera cinism public, incertitudine, apatie, neîncredere și paranoia, toate acestea descurajând implicarea și mobilizarea cetățenilor pentru schimbări sociale sau politice.
Practică Dezinformarea este eticheta dată adesea manipulării și interferenței informaționale străine (FIMI). Studiile despre dezinformare se ocupă adesea de conținutul activității, în timp ce conceptul mai larg de FIMI privește mai degrabă „comportamentul unui actor”, descris prin conceptul de doctrină militară de tactici, tehnici și proceduri (TTP).
Dezinformarea este realizată în principal de serviciile de informații guvernamentale, dar a fost folosită și de organizații neguvernamentale și de firme. Organizațiile-paravan sunt o formă de dezinformare, deoarece induc publicul în eroare cu privire la adevăratele lor obiective și la cine le controlează. Mai recent, dezinformarea a fost răspândită deliberat pe rețelele de socializare sub forma „știrilor false”, dezinformare mascată drept articole de presă legitime și menită să inducă în eroare cititorii sau telespectatorii. Dezinformarea poate include distribuirea de documente, manuscrise și fotografii falsificate, ori răspândirea de zvonuri periculoase și informații fabricate. Folosirea acestor tactici poate duce însă la efecte de bumerang, provocând consecințe neintenționate precum procese de defăimare sau prejudicii aduse reputației celui care dezinformează.
Dezinformarea se poate răspândi mai ușor în situații în care lipsesc informațiile credibile despre un subiect, cum ar fi o criză. Implicațiile acestui fapt s-au văzut după atacul cu cuțitul de la Southport din 2024, unde răspândirea dezinformării despre originea atacatorului a fost alimentată de restricțiile de relatare, ceea ce a însemnat că nu existau fapte care să contracareze dezinformarea. Aceasta a dus apoi la revoltele din Regatul Unit din 2024.
Pe plan mondial Dezinformarea a fost identificată drept o provocare importantă, care subminează încrederea publică și baza factuală a dezbaterii publice. Studiile au constatat că informația falsă se răspândește adesea mai repede și mai larg online decât informația corectă. Cercetarea empirică leagă totodată dezinformarea de polarizarea politică, de erodarea democrației și de reziliența regimurilor în contexte autoritare.
Dezinformarea sovietică miniatura|Raportul „Operation INFEKTION: Soviet Bloc Intelligence and Its AIDS Disinformation Campaign” de Thomas Boghardt, despre campania de dezinformare a KGB privind originea SIDA. alt=Ion Mihai Pacepa.|miniatura|Fostul oficial de rang înalt al poliției secrete române Ion Mihai Pacepa a dezvăluit istoria dezinformării în cartea sa *Disinformation* (2013).