Prezentare generală
Cea mai veche organizare în „județe” a Principatelor Valahia, respectiv „ținuturi” din Moldova, datează cel puțin de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Județul Vâlcea este atestat documentar la 8 ianuarie 1392 printr-un act emis de Mircea cel Bătrân, fiind primul județ atestat documentar în România.
Fiecare județ, respectiv ținut, era condus de un jude, respectiv pârcălab, o persoană desemnată oficial care avea funcții administrative și judiciare într-un mod inspirat din organizarea târzii Imperiului Bizantin. Transilvania, când făcea parte din istoricul Regatul Ungariei (în Evul Mediu), un Principat independent sau o Domeniul Habsburgic (în epoca modernă până la Primul Război Mondial) a fost împărțit în comitate(județe regale) (latină: comitatus), conduse de comes (conți regali) cu funcții administrative și judiciare. Termenul „județ” a început să fie folosit în română ca termen general pentru toate diviziunile administrative de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Când România modernă s-a format în 1859 prin unirea Țării Românești și a Moldovei, apoi s-a extins în 1918 prin uniunea Transilvaniei, precum și a Bucovina și Basarabia (părți ale Moldovei achiziționate temporar de către Habsburgi, 1775–1918, respectiv Țarii Ruși, 1812–1917), diviziunea administrativă a fost modernizată folosind departamentele franceze ca model. Cu excepția perioadei perioada comunistă, acest sistem a rămas în vigoare. Un prefect (din latinescul praefectus) este numit pentru fiecare județ. Prefectul este reprezentantul guvernului în județ și șeful administrației locale în zonele nedeprinse autorităților locale. Până în 1950, fiecare județ a fost împărțit într-un număr de plăși (la singular plasă), fiecare administrat de un pretor (din latinescul pretor), numit de prefect. În prezent, România nu are unități NUTS-4, județele fiind compuse direct din orașe (cu sau fără statut de municipiu) și comune.
Ca în toate democrațiile moderne, puterea politică în România este împărțită în trei ramuri independente: legislativă, executivă și judecătorească. „Prefectul” și administrația sa au doar prerogative executive. Cu toate acestea, circumscripțiile teritoriale ale sistemului judiciar românesc se suprapun cu granițele județene, evitând astfel complicații suplimentare. Concomitent cu alegerile locale (ale primarilor și consilierilor pentru orașe și comune), Consiliul Județean (consiliu județean) este ales direct pentru fiecare județ, iar, din 2008, președintele Consiliului Județean este și el. ales prin vot direct. Deocamdată, puterile legislative ale consiliilor județene sunt destul de reduse, dar există planuri pentru o mai mare descentralizare. (Aceste planuri, totuși, solicită introducerea de Consilii Regionale pentru cele 8 regiuni de dezvoltare de nivelul NUTS-2.)
Înainte de Primul Război Mondial
Din 1872, România era organizată în 33 de județe dintre care 17 în Țara Românească (12 în Muntenia și 5 în Oltenia), iar 16 în Moldova (13 în Moldova Occidentală și 3 în Sudul Basarabiei: jud. Cahul, Bolgrad și Ismail).O lucrare enciclopedica despre Romania, aparuta in primii ani de domnie ai lui Carol I
După Independență, România a pierdut Basarabia de Sud și a primit Dobrogea de Nord. Vechiul Regat Român a fost împărțit în 32 de județe, cu următoarele locuri:
Județul Argeș - Pitești Județul Bacău - Bacău Județul Botoșani - Botoșani Județul Brăila - Brăila Județul Buzău - Buzău Județul Constanța - Constanța Județul Silistra Nouă (1878–1879, comasat în județul Constanța) – Rasova/Cernavodă/Medgidia Județul Covurlui - Galați Județul Dâmbovița - Târgoviște Județul Dolj - Craiova Județul Dorohoi - Dorohoi Județul Fălciu - Huși Județul Gorj - Târgu Jiu Județul Ialomița - Călărași Județul Iași - Iași Județul Ilfov - București
Județul Mehedinți - Turnu Severin Județul Muscel - Câmpulung Județul Neamț - Piatra Neamț Județul Olt - Slatina Județul Prahova - Ploiești Județul Putna - Focșani Județul Râmnicu Sărat - Râmnicu Sărat Județul Roman – Roman Județul Romanați - Caracal Județul Suceava - Fălticeni Județul Tecuci - Tecuci Județul Teleorman - Turnu Măgurele Judetul Tulcea - Tulcea Județul Tutova - Bârlad Județul Vaslui - Vaslui Județul Vâlcea - Râmnicu Vâlcea Județul Vlașca - Giurgiu
După Al Doilea Război Balcanic, România a primit partea de sud a Dobrogei, între Dunăre, râul Beli Lom, râul Kamchiya și Marea Neagră, care a fost împărțită în două județe: Județul Durostor - Silistra Județul Caliacra - Bazargic
România interbelică
Între 1919 și 1925 s-a păstrat specificul organizării administrative în noile teritorii. Era format din aproximativ 76 de județe sau părți de județe. În 1923, România a adoptat un nouă Constituție, și a unificat sistemele administrative tradiționale ale Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu cele ale Vechiului Regat al României. Granițele județene au fost păstrate în mare parte intacte, cu doar câteva ajustări minore. Ca urmare a legii de unificare administrativă din 1925, teritoriul a fost împărțit în 71 de județe, 489 de districte (plăși) și 8.879 de comune.
Unele dintre cele 71 de „județe” există și astăzi, un număr s-au pierdut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar unele au dispărut. Acestea din urma sunt: Județul Baiaîmpărțit între Neamț, Suceava și Iași Județul Carașa fuzionat cu Severin pentru a forma Caraș-Severin Județul Câmpulunga fuzionat cu Suceava Județul Ciuca fuzionat cu Odorhei și redenumit în Harghita Județul Covurluia fuzionat în Galați Județul Dorohoia fuzionat cu Botoșani Județul Făgărașîmpărțit între Brașov și Sibiu Județul Fălciua fuzionat cu Vaslui Județul Ialomițaîmpărțit între Ialomița și Călărași Județul Muscela fuzionat cu Argeș Județul Odorheia fuzionat cu Ciuc și redenumit în Harghita Județul Putnarebotezat în Vrancea Județul Rădăuția fuzionat cu Suceava Județul Râmnicu Săratîmpărțit între Vrancea, Buzău și Brăila Județul Roman a fuzionat cu Neamț Județul Romanațiîmpărțit între Dolj și Olt Județul Severina fuzionat cu Caraș pentru a forma Caraș-Severin Județul Someșîmpărțit între Județul Maramureș, Cluj, Sălaj și Bistrița-Năsăud Județul Târnava Micăîmpărțit între Alba, Sibiu și Mureș Județul Târnava Mareîmpărțit între Brașov, Sibiu și Mureș Județul Tecuciîmpărțit între Galați, Bacău și Vaslui Județul Timiș-Torontalrenumit Timiș Județul Trei Scaunerebotezat în Covasna Județul Turdaîmpărțit între Cluj și Alba Județul Tutovaa fuzionat cu Vaslui Județul Vlașcarebotezat în Giurgiu
Ținuturi: 1938–1940
Ca parte a reformei administrative a Regelui Carol al II-lea din 14 august 1938, au fost create 10 regiuni (ținuturi), fiecare dintre acestea incluzând câteva dintre cele 71 de județe existente. Județele au fost păstrate ca unități administrative, dar majoritatea responsabilităților lor au fost transferate noilor regiuni. Fiecare regiune era condusă de un guvernator regional ("Resident Regal"), care supraveghea prefecții de județ, iar fiecare regiune avea un consiliu regional. Guvernatorul regional a fost numit direct de rege. Scopul noilor regiuni a fost de a lega județele mai sărace și mai bogate și de a face uitate regiunile istorice (Basarabia, Bucovina, Transilvania etc.). Vechile identități regionale au continuat însă sub noua organizare (de exemplu, Transilvănean identitate regională în Ținutul Mureș și bucovinean identitate regională în Ținutul Suceava).
Noile regiuni au fost de scurtă durată: toate regiunile, cu excepția Ținutul Olt și Ținutul Timiș, pierduseră teritoriu în septembrie 1940, ca urmare a cedării Basarabiei și a Bucovinei de Nord către URSS, Dictatul de la Viena și Tratatul de la Craiova. După căderea regimului personal al lui Carol al II-lea (așa-numita dictatură regală) la 6 septembrie 1940, Ținuturi Timiș, Mureș, Mării , Dunărea de Jos, Prut și Suceava au fost restructurate la 16 septembrie 1940. Toate regiunile au fost desființate doar câteva zile mai târziu, pe 22 septembrie 1940.Philippe Henri Blasen: Regiunea Suceava, Ținutul de Sus, Bucovina Mare sau doar Bucovina? Reforma administrativă a lui Carol al II-lea în nord-estul României (1938-1940), în: Anuarul Institutului de Istorie 'A. D. Xenopol', supliment, 2015; Philippe Henri Blasen: Terorismul legionar și ordonanțe antisemite. La Région Suceava d'octobre 1938 à septembre 1940, în: Archiva Moldaviae 2018. Conform Jurnalului Oficial din 14 august 1938, cele 10 regiuni și capitalele lor erau următoarele: RegiuneCapitalaȚinutul Olt (denumit în proiectul de lege: Ținutul Jiu)CraiovaȚinutul Bucegi (denumit în proiectul de lege: Ținutul Argeș)BucureștiȚinutul MăriiConstanțaȚinutul Dunărea de Jos (denumit în proiectul de lege: Ținutul Dunării)GalațiȚinutul NistruChișinăuȚinutul PrutIașiȚinutul SuceavaCernăuțiȚinutul MureșAlba-IuliaȚinutul Someș (denumit în proiectul de lege: Ținutul Crișuri)ClujȚinutul TimișTimișoara Câteva regiuni au primit alte denumiri în proiectul de lege (menționat între paranteze). Toate regiunile au fost numite după râuri, cu excepția Ținutul Mării, i.e. Regiunea Marea (Neagră), și Ținutul Bucegi, numit după Munții Bucegi.Philippe Henri Blasen: Regiunea Suceava, Ținutul de Sus, Bucovina Mare sau doar Bucovina? Reforma administrativă a lui Carol al II-lea în nord-estul României (1938–1940), în: Anuarul Institutului de Istorie 'A. D. Xenopol', supliment, 2015
Schimbările celui de-al Doilea Război Mondial
Basarabia După recuperarea Basarabiei, în 1941 a fost înființată Guvernământul Basarabiei cu capitală la Chișinău și a existat până în 1944. Ea cuprindea județele Bălți, Cetatea Albă, Cahul, Chilia (nou înființat), Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca și Tighina.
Bucovina În urma recuceririi Bucovinei de Nord, Guvernământul Bucovinei cu capitală la Cernăuți (Cernăuți) a existat din 1941 până în 1944. Ea cuprindea județele Câmpulung, Cernăuți, Dorohoi, Hotin, Rădăuți și Storojineț. Suceava.
Administrația Transnistriei (1941–1944)
Acest teritoriu a fost administrat de România pentru scurt timp în 1941–1944, când țara era guvernată de o dictatură militară aliată cu Germania nazistă. Acesta a constat dintr-un teritoriu sovietic propriu-zis dintre râurile Nistru și Bugul de Sud. În prezent, cea mai mare parte se află în Ucraina, cu părți mici în Republica Moldova (Transnistria). Acest teritoriu a fost ținut sub ocupație militară românească și nu a fost anexat de România. A fost împărțit în 13 județe:
Pierdut în timpul și după război La Bulgaria În 1913, ca urmare a celui de-al Doilea Război Balcanic, România a achiziționat Sudul Dobrogei de la Bulgaria, anexând această regiune istorică în granițele României. În 1940, Germania nazistă și Italia fascistă au forțat România să o returneze Bulgariei (vezi Tratatul de la Craiova). România nu a revendicat această zonă nici după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, nici la căderea comunismului. Caliacra (acum Provincia Dobrich, Bulgaria) Durostor (acum Provincia Silistra, Bulgaria)
La Uniunea Sovietică În 1940, Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și regiunea Herța (partea de nord-vest a județului Dorohoi din Moldova). De la căderea Uniunii Sovietice în 1991, aceste teritorii au făcut parte din noile state independente Moldova și Ucraina.
în Republica Moldova Județul Bălți Județul Cahul jumătatea de sud a județului Hotin Județul Orhei Județul Lăpușna Județul Soroca Județul Tighina o mică parte din Comitatul Ismail o mică parte din județul Cetatea Albă
în Ucraina Județul Cernăuți cea mai mare parte a județului Cetatea Albă Regiunea Hertsa (o mică parte din județul Dorohoi) jumătatea de nord a județului Hotin cea mai mare parte a Comitatului Ismail parte a județului Rădăuți Județul Storojineț România Comunistă Republica Populară România